ICCJ. Decizia nr. 577/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 704 din 30 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul M.I., în infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și art. 33 lit. a) C. pen.

în baza art. 211 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, adică 8 ani închisoare.

în temeiul art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 801 din 11 noiembrie 1994 a Judecătoriei Tecuci și s-a contopit restul rămas neexecutat de 423 zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, stabilindu-se pedeapsa de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani, în final inculpatul având de executat 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 8 decembrie 2003 la 14 decembrie 2003.

A fost obligat inculpatul M.I. la plata către partea civilă H.L. a sumei de 13.000.000 lei și echivalentului în lei la cursul de schimb al B.N.R. la data efectuării plății a sumelor de 33.000 dolari S.U.A., 500 yeni și la plata în lei a echivalentului de 1000 mărci germane la cursul Euro stabilit de B.N.R. la momentul plății, la care se va adăuga dobânda de referință a B.N.R. pentru aceste sume de la data efectuării plății.

în baza art. 116 C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla în București pe o perioadă de 3 ani.

S-a dispus, de asemenea, disjungerea cererii de recunoaștere a unor hotărâri străine formulată de inculpatul M.I.

Totodată, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, că în ziua de 11 ianuarie 1996, inculpatul ajutat de vărul său, M.T.V., a pătruns prin escaladare și efracție în apartamentul părții civile H.L. situat în București, a lovit-o pe aceasta, după care a imobilizat-o, legând-o cu un cordon și un cablu telefonic de mâini, de picioare și la gură. Scotocind prin locuință, inculpatul a sustras sumele de 13.000.000 lei, 100 mărci germane, 33.000 dolari S.U.A. și 500 yeni, bani pe care i-a cheltuit în scop personal împreună cu vărul său.

După săvârșirea infracțiunilor, inculpatul M.I. a fugit din țară sustrăgându-se urmăririi penale, fapt pentru care a fost dat în urmărire internațională prin Interpol.

în Franța, inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni si fiind condamnat a executat 9 luni de închisoare, după care a fost extrădat în Italia, aici executând o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unei tentative de omor.

Pe baza cererii de extrădare din partea Statului Român, înaintată autorităților italiene, la data de 8 decembrie 2003, inculpatul M.I. a fost extrădat.

Trebuie menționat că prin sentința penală nr. 662 din 14 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 416/2004, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei dată prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), text de lege în baza căruia inculpatul M.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu restul de pedeapsă de 423 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 801 din 10 noiembrie 1994 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 8 decembrie 2003 până la zi.

împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 479 din 24 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2088/2004, a fost admis apelul parchetului, desființată sentința penală atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare, la aceeași instanță cu menținerea stării de arest a inculpatului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că tribunalul a omis să se pronunțe cu privire la infracțiunile de violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal, nenominalizate expres în actul de inculpare, dar care rezultă din descrierea situației de fapt.

în fond, după desființare, prin sentința penală nr. 1606 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4259/2004, în baza art. 334 alin. (2) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul M.I. a fost condamnat, la o pedeapsă de 6 ani, 4 luni și 15 zile închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu restul de 423 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 801 din 10 noiembrie 1995 a Judecătoriei Tecuci.

în baza art. 189 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și a fost contopită și aceasta cu restul de 423 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 801 din 10 noiembrie 1994 a Judecătoriei Tecuci.

în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

în baza art. 519 alin. (1) și (2) C. pen., au fost recunoscute sentințele penale definitive din Italia din 23 ianuarie 1998 Pretura Torino, dosar nr. 24329/1997, definitivă la 21 februarie 1998, infracțiunea săvârșită în aprilie 1997 și din 8 iulie 1997, pedeapsa aplicată pentru art. 110, 624, 625 C. pen., art. 110 și art. 61 C. pen., de un an și 10 luni închisoare și amendă penală nr. 113.621 Euro.

S-a luat act că s-au executat din pedeapsă 5 luni și 5 zile în perioada 8 iulie 1997 - 12 decembrie 1997.

S-a revocat beneficiul suspendării condiționate dispuse prin ordonanța din 4 aprilie 2001 a Tribunalului Torino rămânând un rest de executat de 6 luni și 25 zile închisoare.

Sentința penală din 16 noiembrie 1999 a Tribunalului Torino pronunțată în dosarul nr. 3888/1998, modificată prin sentința penală a Curții de Apel Torino la 7 noiembrie 2000, definitivă pentru o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare.

Inculpatul a început executarea pedepsei la 1 ianuarie 1999.

Conform legii penale italiene, aceste pedepse au fost cumulate, urmând ca inculpatul să execute 6 ani și 2 luni închisoare și amenda penală de 113.621 Euro.

S-a dedus din această pedeapsă perioada executată, urmând a se executa 5 ani, 8 luni și 25 zile închisoare.

S-a constatat că aceste condamnări sunt concurente și în baza art. 33 și art. 34 C. pen., urmează ca inculpatul să execute 6 ani, 4 luni și 15 zile închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și amenda penală de 113.621 Euro.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), au fost deduse din pedeapsă prevenția și perioada executată de la 8 iulie 1997 la 12 decembrie 1997 și de la 1 ianuarie 1999 la zi, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 227 din 25 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost desființată sentința penală atacată și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, constatându-se că au fost încălcate dispozițiile art. 48 lit. a) C. proc. pen., judecătorul care a soluționat în fond cauza emițând și mandatul de arestare preventivă față de inculpat, în faza de urmărire penală, hotărârea fiind lovită de nulitate.

Prin aceeași decizie s-a menționat că vor fi avute în vedere, cu ocazia rejudecării și celelalte motive de apel invocate în scris și extinse oral de către reprezentantul parchetului, greșita individualizare a pedepsei aplicate și neaplicarea dispozițiilor art. 116 C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. 2102/2005, fiind soluționată prin sentința penală nr. 704 din 30 mai 2005.

împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul M.I. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie, motivând că pedeapsa este prea mare în raport cu circumstanțele reale și personale.

Prin decizia penală nr. 738 din 3 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală nr. 662 din 14 mai 2005 a Tribunalului București, secția I penală, și rejudecând, în fond, a înlăturat sporul de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 8 decembrie 2003 la 14 decembrie 2004.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., pentru greșita înlăturare a sporului de 5 ani închisoare.

De asemenea, prin apărătorul ales, inculpatul M.I. a declarat și el recurs fără a fi motivat.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul parchetului este nefondat iar recursul declarat de inculpat este tardiv, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

în mod corect, instanța de apel a înlăturat sporul de 5 ani închisoare aplicat de prima instanță, întrucât finalitatea prevederilor art. 52 C. pen., poate fi atinsă, prin executarea de către inculpat a pedepsei de 8 ani închisoare, cuantum care reprezintă maximul special prevăzut de lege la data săvârșirii infracțiunilor (12 ianuarie 1996).

Trebuie remarcat faptul că inculpatul M.I. a comis faptele respective împreună cu vărul său M.T.V., care a fost condamnat prin decizia penală nr. 30 din 3 februarie 1999 a Curții de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3004 din 9 iulie 1999 a Curții Supreme de Justiție, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Față de împrejurarea că recurentul inculpat a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, spre deosebire de celălalt coinculpat care era infractor primar, înalta Curte apreciază că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.I. este îndestulătoare și nu se impune aplicarea vreunui spor la aceasta, critica parchetului privind greșita individualizare a pedepsei neputând fi primită.

Cât privește recursul inculpatul M.I., acesta este tardiv.

Formularea cererilor de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege și doar, în mod excepțional, peste aceste limite, dacă există motive legale ce au împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca hotărârea.

Potrivit art. 3853alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., aplicabile potrivit art. 3853alin. (2) din același cod, "pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare".

Or, la data de 26 septembrie 2005, când au avut loc dezbaterile în cauză, s-a consemnat că inculpatul a fost prezent și a declarat că regretă faptele și că este de acord cu concluziile apărătorului său.

Așa fiind, termenul de 10 zile, prevăzut de art. 3853alin. (1) C. proc. pen., a început să curgă de la data de 3 octombrie 2005 când a fost pronunțată decizia penală.

Cum recurentul inculpat, prin apărătorul ales, a depus cererea prin care a declarat recurs la data de 21 octombrie 2005 se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a făcut în afara termenului de 10 zile prevăzut de legea procesual penală.

Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de parchet, ca nefondat, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpat.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 575/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 359/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 577/2006. Penal