ICCJ. Decizia nr. 594/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 13 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 23712/3/2005 (127/M/2006), s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților P.M.S. și B.B., în temeiul dispozițiilor art. 3002C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că, verificând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților, s-a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest.
împotriva încheierii din 13 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs în termen legal, inculpatul P.M.S. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 1577 din 12 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 23712/3/2005, inculpatul P.M.S. a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 797 din 21 martie 2005 a Judecătoriei sectorului 1 București, inculpatul executând în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
în fapt, s-a reținut că inculpatul, în seara zilei de 31 aprilie 2005, în jurul orelor 23,00, și-a însușit de la partea vătămată, prin exercitarea actelor de violență, ceasul de la mână, geaca și pantofii acestuia.
La săvârșirea faptei au participat și alte persoane, iar după deposedarea părții vătămate de bunuri, au fugit de la locul comiterii infracțiunii.
împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, a declarat apel, printre alții, și inculpatul P.M.S.
La termenul din 13 ianuarie 2006, fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, respectiv, Curtea de Apel București, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Cu privire la această dispoziție a instanței, înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiași articol, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
în cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [(art. 148 lit. h)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
înalta Curte apreciază că, în raport de modul de concepere al activității infracționale, de împrejurările comiterii faptei, inculpatul săvârșind fapta împreună cu alte persoane, în timpul nopții, dar și de antecedentele penale ale inculpatului (săvârșind fapta în termenul de încercare al suspendării condiționate stabilit prin sentința penală nr. 794 din 21 martie 2005 a Judecătoriei sector 1 București), lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, faptul că în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare nu alternează nici prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății inculpatului încadrându-se în dispozițiile legii.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.S.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 592/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 590/2006. Penal → |
|---|
