ICCJ. Decizia nr. 606/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 253 din 23 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 496/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului C.C., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.
în baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 238 zile neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 338/2003 a Judecătoriei Pitești, rest contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute sancțiunea penală cea mai grea, de 4 ani închisoare sporită cu 3 luni, în total 4 ani și 3 luni închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, perioada executată începând cu data de 14 ianuarie 2005 și până la pronunțare, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. Prin aceeași hotărâre s-a dispus condamnarea inculpatei I.G. și respectiv a inculpatului Ș.O.C., la câte 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
în baza art. 86/1 alin. (1) și (3) C. pen., s-au suspendat sub supraveghere executarea pedepselor, iar în baza art. 862C. pen., au fost fixate termene de încercare de câte 6 ani, în fiecare caz în parte.
S-au instituit în sarcina inculpaților măsurile prevăzute de art. 863alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută de lit. a), ei au fost obligați să se prezinte la S.R. de pe lângă Tribunalul Argeș la datele orele stabilite de acest serviciu.
A fost atrasă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, perioadele executate începând cu data de 14 ianuarie 2005 și până la pronunțare.
în baza art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate acelor doi inculpați, dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.
în baza art. 118 C. pen., au fost confiscate de la inculpatul C.C., o găleată de aluminiu, o cazma și un levier, aflate în camera de corpuri delicte a I.P.J. Argeș.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SA, sucursala POIANA LACULUI jud. Argeș și s-a constatat prejudiciul acoperit.
Inculpatul C.C. a fost obligat la 2.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 1.000.000 lei onorariu avocat oficiu, iar ceilalți doi inculpați la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 200.000 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul C.C., atât în luna decembrie 2004, cât și în luna ianuarie 2005, în mai multe rânduri s-a prezentat la domiciliul inculpatului Ș.O.C., solicitându-i să-i transporte cu căruța, mai multe bidoane, fără să-i dea mai multe amănunte, promițând că îl va plăti cu 200.000 lei. Solicitarea a devenit tot mai insistentă în cursul lunii ianuarie 2005, dar de fiecare dată a fost refuzat, întrucât era cunoscut în localitatea de domiciliu că vindea gazolină a cărei proveniență era suspectă. Insistența acestuia cât și perspectiva de a face rost de bani, l-a făcut pe Ș.O.C. să accepte.
Astfel, în după amiaza zilei de 13 ianuarie 2005, în jurul orelor 17,00, acesta a luat căruța și calul socrului său, I.G. și împreună cu C.C. a mers la domiciliul acestuia. De aici au încărcat în căruță 13 bidoane din plastic de diferite capacități, o cazma, un levier, o găleată și o cheie potrivită peste care au pus fân și apoi o prelată. Destinația cunoscută de inculpatul C.C., acesta a fost cel care l-a condus pe Ș.O.C. înspre zona Parcului Drăganu. Pe drum, trecând pe lângă magazinul mixt cu regim de bar, zis L.B., respectiv S.D., l-au văzut pe inculpatul I.G. Acesta a fost chemat de inculpatul C.C. care i-a propus să meargă cu ei să-i ajute la efectuarea unei activități în schimbul căreia va primi 200.000 lei.
Inculpatul a acceptat propunerea. Conduși fiind de inculpatul C.C., toți trei s-au deplasat în punctul Dealul Drăganului, în zona Parcului, unde au ajuns în jurul orelor 23,00. Au oprit căruța într-un loc ferit, loc în care a rămas inculpatul Ș.O.C. ceilalți doi plecând pe câmp, înspre locul în care C.C. avea cunoștință de existența unei șarniere montate anterior pe conducta de gazolină de reprezentanții legali ai SC C. SA Ploiești.
Inculpatul I.G. a rămas pentru a asigura paza, timp în care inculpatul C.C. cu ajutorul cazmalei a săpat o groapă până a ajuns la conductă. Apoi cu o cheie fixă, a desfăcut șuruburile de prindere a șarnierei. Produsul petrolier a curs în groapă și de aici cu ajutorul găleții, același inculpat a umplut bidoanele descărcate din căruță, folosindu-se de o pâlnie. După ce a umplut 11 bidoane din cele 13, inculpatul C.C. a înșurubat șarniera, a astupat groapa și apoi cu ajutorul celorlalți doi inculpați a urcat bidoanele în căruță. Le-au acoperit cu paie și prelată, apoi toți trei au plecat spre casă.
Pe drum inculpatul C.C., în discuțiile purtate cu ceilalți doi, le-a spus că în caz că vor fi prinși, nu va recunoaște că a participat la comiterea faptei.
La puțin timp de la plecare, au fost observați de salariații S.P. Drăganu cât și de organele de urmărire penală.
Inculpații C.C. și I.G. au reușit să fugă, fiind identificați ulterior în baza mărturiilor inculpatului Ș.O.C.
în raport cu situația de fapt reținută, tribunalul a considerat că fapta inculpatului C.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., iar faptele inculpaților Ș.O.C. și I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului C.C. a rezultat că acesta este recidivist, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 338/2003 a Judecătoriei Pitești, din executarea căreia a fost liberat condiționat, rămânându-i un rest de 238 de zile.
Ca urmare, au fost reținute pentru acest inculpat, dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie.
La stabilirea pedepselor tribunalul a avut, în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, în cel privește pe C.C. s-a reținut, pe lângă starea de recidivă, gradul concret de pericol social al faptei, atitudinea sa relativ sinceră, precum și starea de sănătate, acesta fiind suferind de diabet.
în raport cu aceste circumstanțe tribunalul a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., va fi realizat numai prin condamnarea la pedeapsa închisorii în cuantum minim, cu executare în condiții privative de libertate, potrivit art. 57 și art. 71 C. proc. pen.
întrucât inculpatul a comis fapta în timpul liberării condiționate, mai înainte de împlinirea duratei pedepsei anterioare, în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării pentru restul neexecutat rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor, motivat de persistența infracțională a inculpatului.
în ce-i privește pe inculpații Ș.O.C. și I.G., tribunalul a apreciat că se impune o reținere în favoarea acestora, a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.
Astfel, cei doi au avut o comportare bună atât înainte de comiterea faptei, nefiind cunoscuți cu antecedente penale, în cursul procesului penal având o atitudine sinceră și contribuind la aflarea adevărului.
în plus, cei doi inculpați au avut un grad de participație mai redus, întreaga activitate infracțională fiind gândită și coordonată de inculpatul C.C.
Față de toate acestea, tribunalul a apreciat că scopul preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., va fi realizat în ce-i privește pe cei doi inculpați prin condamnarea lor la pedeapsa închisorii, coborâte sub minim special, potrivit art. 76 lit. c) C. pen., impunându-se suspendarea sub supraveghere a executării, conform art. 861C. pen.
întrucât toți inculpații au fost arestați preventiv, la data de 14 ianuarie 2005, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepse, perioadele executate până la pronunțare.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului C.C., deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, impun în continuare privarea de libertate.
în baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate acelor doi inculpați, dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost luată măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul C.C. a bunurilor care au servit la săvârșirea infracțiunii.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constat că partea civilă SC C. SA Ploiești s-a constituit parte civilă cu suma de 106.581.725 lei, menținându-și pretențiile până la concurența sumei de 68.251.841 lei.
S-a concluzionat că prejudiciul pretins de partea civilă nu se datorează faptei inculpaților, aceștia cauzând un prejudiciu de 1.680.712 lei, acoperit prin restituire, așa cum rezultă din procesul verbal aflat la dosarul de urmărire penală.
în consecință, în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul că nu există legătură de cauzalitate dintre fapta și prejudiciul pretins, astfel că, în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a respins acțiunea civilă constatându-se totodată că prejudiciul a fost acoperit integral.
împotriva sentinței penale au declarat recurs inculpații și partea civilă.
Inculpatul C.C. a învederat că prima instanță trebuie să rețină în sarcina sa, prevederile art. 74 C. pen., cu consecința prevederilor art. 76 C. pen., având în vedere starea precară a sănătății dar și faptul că împreună cu ceilalți inculpați, nu a făcut altceva decât să sustragă gazolina, fără însă a săpa groapa.
La rândul său, inculpatul Ș.O.C. a criticat hotărârea tribunalului, susținând reducerea termenului de încercare fixat potrivit art. 862C. pen.
Tot astfel, inculpatul I.G. a precizat că procesul de individualizare a sancțiunii penale, care îl privește, nu a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că se impune reducerea cuantumului pedepsei.
Pe de altă parte SC C. SA Ploiești, în calitate de parte civilă, a învederat că urmare a stabilirii greșite a întinderii prejudiciului ce i-a fost provocat prin fapta inculpaților, sentința penală atacată trebuie desființată cu consecința reținerii cauzei spre rejudecare sau a trimiterii ei, la aceeași instanță de fond, pentru rejudecare.
Examinând hotărârea prin prisma motivelor invocate precum și cu privire la toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a constatat că apelurile sunt nefondate.
Tribunalul a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, pe baza unor probe concludente, legal administrate și temeinic apreciate iar încadrarea juridică a faptei este legală.
în ceea ce privește apelul declarat de inculpatul C.C., instanța de control judiciar a apreciat că nu există temeiuri pentru reținerea, în favoarea sa, a dispozițiilor art. 74 C. pen., care să conducă la consecințele descrise în cuprinsul art. 76 C. pen.
Aceasta deoarece, existența uneia/sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., sau a altor împrejurări asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa, deoarece în redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor atare împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.
în această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Referitor la apelul inculpatului Ș.O.C., s-a concluzionat că fixarea termenului de încercare, în conformitate cu dispozițiile art. 862 C. pen., la 4 ani este justificată în raport de pedeapsa pronunțată pentru infracțiunea săvârșită, dar și de limitele stabilite de lege în cuprinsul textului legal amintit și care sunt de la 2 la 5 ani.
Pentru a reduce termenul de încercare, în condițiile în care al doilea component al său a fost deja stabilit la nivelul minim de 2 ani pe care legea îl permite, este necesară coborârea, și mai accentuată, sub minimul special, a sancțiunii penale aplicată apelantului inculpat, acesta putând atinge potrivit art. 76 lit. c) C. pen., 3 luni închisoare.
în speță însă, o eventuală modificare a pedepsei de 2 ani închisoare, în sensul reducerii ei, ar conduce la încălcarea dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa nerealizându-și scopul pe care legea i-l recunoaște.
Cu privire la apelul inculpatului I.G., instanța a reținut că nu există temeiuri pentru reducerea și mai mult a cuantumului sancțiunii penale, tribunalul acordând eficiență tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atrăgând totodată și dispozițiile art. 74 C. pen., cu consecința prevăzută de art. 76 lit. c) C. pen. Situația acestuia este similară cu cea a coinculpatului Ș.O.C., astfel că și tratamentul juridic va fi identic.
în sfârșit referitor la apelul părții civile, Curtea a reținut că soluționarea acțiunii civile de către prima instanță a avut în vedere dispozițiile legii civile, precum și pe cele ale legii procesual penale.
Astfel, în speță, nu s-a făcut dovada că inculpații, urmare faptei săvârșite, au produs SC C. SA Ploiești, după restituirea a 350 litri gazolină, un prejudiciu de 115.759.288 lei, din care 10.858.275 lei reprezentând costul lucrării de intervenție.
Paguba cauzată părții civile a fost just cuantificată la nivelul sumei de 1.680.712 lei astfel că nu se impune desființarea sentinței penale și pronunțarea unei noi hotărâri, cercetarea judecătorească în prima instanță fiind completă.
Pentru considerentele expuse, prin decizia penală nr. 214/ A din 13 octombrie 2005, Curtea de Apel Pitești, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.C., Ș.O.C., I.G. și partea civilă SC C. SA Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 253 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Argeș.
A fost menținută starea de arest a inculpatului C.C. și s-a dedus prevenția la zi pentru acesta.
Apelanții au fost obligați să plătească câte 100 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii au formulat recurs partea civilă SC C. SA Ploiești și inculpatul C.C.
Prin motivele de recurs, partea civilă a criticat hotărârile pronunțate în cauză, arătând că greșit s-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpații, urmare a faptei săvârșite au produs un prejudiciu total în cuantum de 115.759.288 ROL din care 10.858.275 ROL, reprezintă costul lucrării de intervenție, prejudiciu dovedit cu actele depuse la dosar.
Se mai reține prin motivele de recurs că în suma cu care s-a constituit parte civilă se regăsesc și pierderile de gazolină care s-au produs prin spargerea conductei și nu mai cantitatea de gazolină care a fost găsită asupra inculpaților, care de altfel a și fost recuperată.
în consecință, solicită obligarea inculpatului în solidar, la plata sumei cu care s-a constituit parte civilă.
Inculpatul C.C. a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și cu circumstanțele sale personale.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză, înalta Curte constată următoarele:
în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul inculpatului C.C. va fi respins ca tardiv formulat.
Potrivit art. 3853alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 3853alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru inculpatul deținut termenul de recurs curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
în cauză după cum rezultă din actele dosarului, copia de pe dispozitivul deciziei recurate a fost comunicată inculpatului C.C. la 20 octombrie 2005.
Ulterior, prin cererea datată 5 decembrie 2005, inculpatul înțelege să formuleze recurs împotriva decizie penale nr. 214/ A din 13 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești.
Se constată că inculpatul a formulat recurs peste termenul prevăzut de lege, respectiv de 10 zile.
în condițiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 1 noiembrie 2005, iar inculpatul a formulat recurs abia în 5 decembrie 2005, se constată că acesta este tardiv și va fi respins ca atare.
înalta Curte constată că recursul formulat de către partea civilă SC C. SA Ploiești este întemeiat însă pentru considerentele care vor urma.
Astfel, în cauză se constată că inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, și respectiv complicitate la această infracțiune, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 13 ianuarie 2005, aceștia, prin efracție, au sustras cantitatea de 350 litri de gazolină din conducta magistratei M.A. Pitești, în valoare de 1.680.712 lei.
Cantitatea de 350 litri de gazolină sustrasă în valoare de 1680.712 lei a fost restituită părții civile, prejudiciul astfel constatat fiind acoperit în natură, după corect s-a reținut și în hotărârile atacate.
Se constată că latura penală a cauzei a fost soluționată definitiv, întrând în puterea lucrului judecat, având în vedere că recurenta parte civilă, prin motivele de recurs formulate a arătat că înțelege să critice doar latura civilă a cauzei.
Ori, s-a stabilit că inculpații au sustras cantitatea de 350 litri de gazolină, fiind trimiși în judecată și condamnați definitiv pentru această faptă.
Nu poate fi primită susținerea părții civile că prin fapta inculpaților s-a produs un prejudiciu în cuantum de 106.581.725 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 13 tone de gazolină, în cauză nefiind probată sustragerea acestei cantități de către inculpați.
înalta Curte constată că nu este posibil ca pe această cale partea civilă, care într-adevăr a fost păgubită de inculpați, să beneficieze de o despăgubire pentru pierderile datorate suferite de-a lungul timpului.
Recursul părții civile este admisibil însă în ceea ce privește suma de 858.275 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate pentru remedierea conductei sparte prin activitatea infracțională a inculpaților sumă care a fost dovedită cu devizul de reparații de pus la dosarul cauzei.
în acest sens, hotărârile instanțelor de fond și apel sunt greșite, în condițiile în care inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție, fiind dovedit că aceștia au sustras gazolină printr-o spărtură creată în conductă, conductă care a necesitat intervenția părții civile pentru repararea acesteia.
în consecință, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul părții civile va casa în parte sentința penală și decizia penală, cu privire la latura civilă.
Va constata că prejudiciul cauzat părții civile se compune din suma de 1.680.712 lei, contravaloarea pagubei sustrase și restituite părții civile, și din suma de 10.858.275 ROL, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate pentru înlăturarea urmărilor infracțiunii.
în temeiul art. 14 și art. 348 C. proc. pen., constatând raportul de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat, va obliga pe inculpați, în solidar, la plata acestei sume, către partea civilă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 631/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 616/2006. Penal → |
|---|
