ICCJ. Decizia nr. 5557/2006. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5557/2006
Dosar nr. 244/57/2006
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa penală nr. 93 din 3 mai 2006, Tribunalul Satu Mare, secţia penală, a soluţionat în fond acţiunea penală pornită prin rechizitoriul nr. 176/P/2006 din 18 noiembrie 2005 al Parchetului de pe lângă instanţa amintită împotriva inculpatului G.V.C. dispunând:
- achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- condamnarea, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi în consecinţă, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocat beneficiul graţierii condiţionate pentru pedepsele de un an închisoare, în baza art. 180 alin. (2) C. pen. şi 10.000.000 lei (ROL), în baza art. 193 C. pen., aplicate prin sentinţa penală nr. 282 din 4 martie 2003 a Judecătoriei Sibiu dispunându-se contopirea acestora în pedeapsa mai grea de un an închisoare ce a fost alăturată în cumul aritmetic condamnării în cauză astfel încât în final s-a stabilit ca inculpatul să execute în regim de detenţie pedeapsa totală de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicaţia art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea specială către stat de la inculpat a sumei de 610 lei (RON).
Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei (RON) cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că în perioada decembrie 2003, primăvara anului 2004 inculpatul a pretins şi primit repetat pentru sine sume de bani de la martorii C.A. (1.300.000 lei), D.N. (1.300.000 lei), R.F. (1.500.000 lei), M.T. şi P.T. (câte 2.000.000 lei fiecare) lăsând să se creadă că va obţine pentru aceştia verificarea tehnică fără a mai prezenta autoturismele şi fără a mai aştepta la programarea necesară întrucât are influenţă asupra funcţionarilor din R.A.R. Sibiu.
Ulterior s-a constatat că menţiunile de verificare tehnică şi semnăturile aferente în certificatele de înmatriculare ridicate de inculpat de la cei 5 proprietari de autoturisme erau false, fără a se putea stabili cu certitudine situaţia atestată de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 41.443 din 17 mai 2005, în persoana inculpatului, autorul falsurilor amintite.
Starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., a fost stabilită în raport de condamnările anterioare, un an închisoare şi 10.000.000 lei amendă penală, aplicate prin sentinţa penală nr. 282 din 4 martie 2003 a Judecătoriei Sibiu, graţiate condiţionat conform art. 1 din Legea nr. 548/2000 (fapta actuală fiind comisă în termenul de încercare de 3 ani prevăzut de art. 7 din legea amintită, cu consecinţa revocării beneficiului graţierii).
La individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 şi următoarele C. pen., instanţa a avut în vedere caracterul repetat al actelor materiale de trafic de influenţă şi valoarea redusă a acestora precum şi persoana inculpatului, care a recunoscut parţial activitatea ilicită, este recidivist, căsătorit, având în întreţinere 2 copii minori.
În cauză s-a declarat apel de către inculpat cu solicitarea în principal de a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar de a i se reduce pedeapsa aplicată prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
2. Prin Decizia penală nr. 202/ A din 20 iulie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis apelul inculpatului şi a desfiinţat sentinţa în parte, pe latură penală, cu privire la individualizarea pedepsei principale, aplicată în baza art. 257 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., pe care a redus-o la 2 ani închisoare, şi pedeapsa accesorie, din conţinutul căreia a înlăturat interzicerea drepturilor părinteşti prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. (în final prin recontopire şi refacerea cumului aritmetic inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 3 ani închisoare în condiţiile art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.).
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpat reiterându-se criticile de nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Solicitarea în principal privind achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., sub aspectul art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 37 lit. a) C. pen., inclusiv revocarea graţierii condiţionate, este nefondată.
Astfel, din declaraţiile martorilor de la care inculpatul a încasat repetat sume de bani rezultă că acesta a promis că va rezolva verificarea tehnică a autoturismelor acestora folosindu-se de influenţa sa asupra unor angajaţi de la R.A.R.
Ori potrivit art. 257 alin. (1) C. pen., primirea ori pretinderea de bani, pentru sine de către o persoană care are influenţă ori lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, cum este cazul în speţă, constituie infracţiunea de trafic de influenţă pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Ca atare existenţa infracţiunii amintite şi vinovăţia penală a inculpatului sunt dovedite în cauză.
În ceea ce priveşte însă individualizarea pedepsei aplicate hotărârile atacate sunt netemeinice.
Poziţia sinceră a inculpatului în legătură cu fapta comisă şi restituirea sumelor de bani relativ modice ce au format obiectul actelor materiale de trafic de influenţă justifică reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecinţe indicate în art. 76 lit. c) C. pen., privind reducerea pedepsei sub minimul legal special de 2 ani închisoare până la un an închisoare.
Din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de faţă potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pedeapsa accesorie va fi limitată la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din C.E.D.O. şi jurisprudenţa dată cu aplicarea acestuia.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. d), raportat la art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului casându-se în parte Decizia atacată sub aspectele de netemeinicie arătate.
Se vor menţine restul dispoziţiilor adoptate în apel, inclusiv revocarea beneficiului liberării condiţionate în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, astfel încât, în final, inculpatul recurent va executa pedeapsa totală de 2 ani închisoare.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile de judecată în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.V.C. împotriva deciziei penale nr. 202/ A din 20 iulie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează în parte Decizia atacată cu privire la individualizarea pedepsei.
Face aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi reduce pedeapsa de 2 ani închisoare la un an închisoare.
Menţine dispoziţia privind revocarea beneficiului graţierii condiţionate şi dispune executarea pedepsei rezultantă de un an închisoare alături de pedeapsa de un an închisoare din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5547/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5559/2006. Penal → |
|---|
