ICCJ. Decizia nr. 6148/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6148/2006
Dosar nr. 401/43/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 159 din 10 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Mureş s-a admis excepţiaautorităţii de lucru judecat invocată de parchet şi s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul P.I., privind sentinţa penală nr. 13 din 19 ianuarie 2004 pronunţată de Tribunalul Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 2207 din 23 aprilie2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că revizuientul a mai formulat o cerere care a avut acelaşi obiect soluţionată de Tribunalul Mureş prin sentinţa penală nr. 329 din 23 decembrie 2005.
S-a constatat, de asemenea, că motivele de revizuire sunt identice şi au fost apreciate ca nejustificate cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa penală nr. 329/2005 pronunţată de Tribunalul Mureş.
În ambele cereri de revizuire s-a solicitat expertizarea fotografiilor aflate în dosarul nr. 2256/2003 al Tribunalului Mureş în care s-a pronunţat sentinţa penală a cărei revizuire se cere, contra expertizarea victimei pentru a se stabili cu certitudine momentul în care i-au fost fracturate coastele, dacă decesul s-a produs rapid sau lent şi dacă victima a fost violată, să se reaudieze martorii din acte şi să se audieze martorii propuşi de inculpat.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată prin Decizia penală nr. 115/ A din 1 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
Decizia a fost recurată de revizuient, fără a se indica vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. S-au depus, în schimb, memorii privind modul de desfăşurare a urmăririi penale şi a judecăţii, invocându-se abuzuri şi erori care s-au finalizat prin condamnarea sa pe nedrept pentru o infracţiune deosebit de gravă.
Examinând hotărârile prin prisma criticilor recurentului, ca şi din oficiu, pentru cazurile enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Revizuientul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. l3 din 19 ianuarie 2004 pronunţată de Tribunalul Mureş, la o pedeapsă de 25 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit. c) şi 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reţinându-se în mod definitiv că, în noaptea de 28 iunie 2002, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, condamnatul a aplicat victimei, soţia sa, mai multe lovituri cu corpuri contondente, cauzându-i decesul.
Este real, aşa cum reţin şi instanţele anterioare, că revizuientul din prezenta cauză a mai formulat două cereri de revizuire a hotărârii de condamnare, cereri soluţionate definitiv prin sentinţele penale nr. 329/2005 şi 61/2005 pronunţate de Tribunalul Mureş prin care s-au respins, ca nefondate, demersurile condamnatului.
În cererea nouă care face obiectul prezentei cauze, ca şi în cererile anterioare, s-a solicitat contra expertizarea victimei pentru a se stabili dacă decesul s-a produs rapid sau lent, momentul în care s-a produs fracturarea coastelor victimei, dacă victima a fost violată de unul sau de ambele persoane indicate de revizuient ca autorii omorului. S-a cerut, de asemenea, să se stabilească de unde au provenit urmele de sânge de pe hainele condamnatului, dacă victima nu prezenta nici o zgârietură, să se facă reconstituiri la faţa locului şi să se expertizeze pozele aflate la dosarul cauzei pentru a se stabili data provenienţei echimozelor de pe corpul victimei. S-a invocat în continuare necesitatea audierii unor noi martori propuşi de revizuent şi refuzaţi de instanţa de condamnare, ca şi reaudierea tuturor martorilor.
Necesitatea şi oportunitatea administrării acestor probe a fost analizată de prima instanţă în procedurile anterioare de revizuire când s-a stabilit că aspectele invocate de revizuient au fost susţinute şi verificate în procedura ordinară de instanţele de judecată.
În condiţiile în care între pricinile analizate există identitate din punctul de vedere al titularului cererii, al obiectului cererii, respectiv al motivelor de revizuire şi nu au intervenit fapte sau împrejurări necunoscute instanţei de condamnare, s-a apreciat în mod justificat că în cauză este vorba de autoritate de lucru judecatca o cauză care împiedică o nouă verificare şi retractarea hotărârii în procedura de revizuire.
Abuzurile şi erorile la care face referire în memoriile depuse la dosar pot face obiectul unor plângeri penale adresate organelor competente, dar nicidecum nu pot constitui motive de revizuire, atâta timp cât nu sunt constatate prin hotărâri ale instanţelor de judecată sau ordonanţe ale procurorului.
Pentru considerentele de mai sus, apreciind ca legale şi temeinice hotărârile pronunţate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b). C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul P.I. împotriva deciziei penale nr. 115/ A din 1 septembrie 2006 aCurţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6121/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 6222/2006. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
