ICCJ. Decizia nr. 6013/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 6013/2006

Dosar nr. 3807/3/2005

Şedinţa publică din 19 octombrie 2006

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 167 din 9 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 38071/3/2005 (dosar nr. 5554/2005), s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.D.C., la 3 ani închisoare.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 341/ UP din 6 septembrie 2005, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5460/2005.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a constatat că inculpatul T.D.C. a fost reţinut şi arestat preventiv de la 5 septembrie 2005 şi până la data punerii efective în libertate.

2. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul P.V.D., la 3 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a constatat că inculpatul P.V.D. a fost reţinut şi arestat preventiv de la 5 septembrie 2005 şi până la data punerii efective în libertate.

3. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M., la 3 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a constatat că inculpatul S.M. a fost reţinut de la 5 septembrie 2005 şi până la data de 6 septembrie 2005.

S-a constatat că partea vătămată G.A.F. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi, în solidar inculpaţii, la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.600.000 lei, revenind fiecăruia câte 1.200.000 lei.

S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu, pentru inculpaţii S.M. şi P.V.D., să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut că, la data de 5 septembrie 2005, în jurul orei 22,45 în timp ce se îndreptau spre casă, în zona Bucur Obor, cei trei, după o înţelegerea prealabilă, au luat ad-hoc hotărârea infracţională să o deposedeze, prin smulgere, pe partea vătămată G.A.F., de geanta ce o avea asupra sa.

Pentru a pune în aplicare hotărârea infracţională, cei trei au stabilit un plan de acţiune, şi anume: inculpatul S.M. s-a despărţit de ceilalţi doi, cu scopul de a cerceta zona şi pentru a-şi asigura scăparea fără ca nimeni să-i vadă, iar inculpaţii T.D.C. şi P.V.D. au rămas în urma părţii vătămate G.A.F., urmând a acţiona la semnalul lui S.M.

Astfel, inculpatul T.D.C. s-a îndreptat spre partea vătămată şi a încercat să-i sustragă geanta, aceasta a început să strige, moment în care inculpatul a lovit-o cu pumnul în faţă.

La strigătele părţii vătămate, lucrătorii de poliţie din zonă şi martorii N.A.N. şi D.N.L. au reuşit să-i prindă şi să-i imobilizeze pe cei trei.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, vizând omisiunea aplicării prevederilor art. 116 C. pen., inculpatului P.V.D., greşita obligare în solidar a inculpaţilor la cheltuieli judiciare către stat şi greşita aplicare a prevederilor art. 81, 82 şi 83 C. pen.

Curtea, examinând apelul declarat prin prisma criticilor aduse, cât şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că este fondat fiind admis, astfel cum a fost formulat, prin Decizia penală nr. 263/2006.

Se apreciază că, scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., poate fi atins cu executarea pedepsei în regim de detenţie, având în vedere aspectul conform căruia, în raport de fapta comisă, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)¹ lit. a) C. pen., chiar şi sub forma tentativei, prevederile art. 81 alin. (3) şi art. 86¹ alin. (3) C. pen., suspendarea executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.

Se apreciază că, întrucât inculpatul P.V.D. domiciliază, într-o localitate din judeţul Iaşi, se impunea aplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 116 alin. (4) C. pen.

Se mai reţine că, instanţa fondului a greşit atunci când în cauză a făcut aplicarea art. 191 alin. (3) C. proc. pen., privind obligarea în solidar a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat întrucât acest principiu al solidarităţii se aplică numai în cazul acoperirii cheltuielilor judiciare avansate de stat, reţinute în sarcina inculpatului minor şi a părţii responsabile civilmente, în cazul în care acesta (inculpatul minor) este obligat la repararea pagubei produse, deci a admiterii acţiunii civile.

În cauza dedusă judecăţii, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă şi, în consecinţă, Curtea înlătură aplicarea principiului solidarităţii, obligând pe fiecare inculpat în parte, la câte 86,5 RON cheltuieli judiciare statului (fond).

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii T.D.C. şi S.M. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., respectiv individualizarea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Sub aspectul individualizării pedepselor se apreciază că aceasta s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că scopul acesteia astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie. Fapta săvârşită de inculpaţi este gravă iar modalitatea în care au conceput-o, stabilind pentru fiecare în parte cum va acţiona pentru a o tâlhări pe partea vătămată, şi pentru a-şi asigura scăparea denotă gradul de pericol social ce caracterizează persoana inculpaţilor astfel că nu s-ar justifica aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei astfel cum au solicitatinculpaţii.

Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care avute în vedere din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.D.C. şi S.M. împotriva deciziei penale nr. 263 din 4 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 5765/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 6372/2006. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 6013/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6013/2006. Penal