ICCJ. Decizia nr. 6372/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6372/2006
Dosar nr. 10563/54/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 331 din 3 iulie 2006 a Tribunalului Mehedinţi, inculpatul A.S. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 martie 2006, la zi.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă C.C., inculpatul fiind obligat la 50.000.000 lei (ROL) daune materiale şi la 30.000.000 lei (ROL) daune morale.
Totodată, s-au admis acţiunile civile ale părţilor civile C.A.S. Mehedinţi şi C.A.S. Dolj, inculpatul fiind obligat la 394 lei (RON) şi respectiv 1094,63 lei (RON), cu dobânzile legale, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1100 lei (RON), din care 200 lei (RON) reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 15 februarie 2006, victima C.I., în vârstă de 80 ani, s-a întâlnit pe drum cu martora C.A., concubina inculpatului. Cei doi au avut o altercaţie, ceea ce a determinat-o pe martoră să strige după ajutor.
Inculpatul A.S., care-şi hrănea animalele în curte, a sărit gardul şi, cu furca pe care o avea în mână, a lovit de mai multe ori victima, aceasta pierzându-şi cunoştinţa şi căzând în zăpadă.
Pe data de 2 martie 2006, victima a decedat în spital. Moartea acestuia a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă şi bază craniană; leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, între traumatism şi deces existând o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a denunţului oral, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi schiţa locului faptei, planşe fotografice, acte medico-legale, declaraţiile martorilor C.A., C.F., G.A., declaraţiile inculpatului care a susţinut că a împins victima cu coada furcii în piept, aceasta căzând în zăpada care avea 20 cm grosime.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul şi partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Partea civilă a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică în raport de modalitatea de săvârşire a faptei şi de persoana victimei, în vârstă de 80 ani, iar despăgubirile civile acordate sunt insuficiente faţă de cheltuielile ocazionate de înmormântarea şi obiceiurile de pomenire.
Prin memoriile depuse la dosar, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.; reţinerea stării de provocare şi de legitimă apărare în care a săvârşit fapta, deoarece a intervenit pentru a înlătura un atac material, direct şi injust îndreptat împotriva concubinei sale; reţinerea constrângerii morale deoarece fiul victimei a săvârşit o tentativă de viol asupra concubinei sale, dar şi a constrângerii fizice în care s-a aflat victima, fiind înarmată cu un ciomag cu care o lovea pe C.A. şi l-ar fi putut lovi şi pe el; aplicarea art. 47 C. pen., rezultatul letal fiind consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Prin apărător, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, reţinându-se dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen.
Instanţa de control judiciar a constatat că vinovăţia inculpatului A.S. a fost corect reţinută, iar fapta acestuia a primit încadrarea juridică legală şi temeinică.
Având în vedere relaţiile vechi de duşmănie dintre părţi, aplicarea unor lovituri repetate cu o furcă cu coarne de fier în capul victimei, vârsta înaintată a acesteia, consecinţele deosebit de grave ale agresiunii săvârşite, instanţa de apel a apreciat că inculpatul a avut reprezentarea urmărilor actului său şi, chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului letal, a acceptat posibilitatea producerii lui, aşa încât cererea de schimbare a încadrării juridice a fost considerată ca neîntemeiată.
Neîntemeiate au fost apreciate şi susţinerile inculpatului referitoare la existenţa cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei, constatându-se că nu există motive de aplicare a dispoziţiilor art. 73 lit. b), art. 44 alin. (2), art. 46 alin. (1) şi (2) şi art. 47 C. pen.
Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a considerat că aceasta s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen., nejustificându-se modificarea cuantumului acesteia.
Despăgubirile civile acordate sunt conforme actelor depuse la dosarul cauzei, partea civilă C.C. nefăcând alte dovezi în susţinerea pretenţiilor formulate.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen legal partea civilă C.C. şi inculpatul A.S.
Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului, precum şi a cuantumului daunelor morale şi materiale.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate, reţinându-i-se în favoare circumstanţe personale legate de comportamentul său.
În ultimul cuvânt, a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în vederea efectuării unei reconstituiri a faptei şi a unei expertize medico-legale pentru a se stabili cauza morţii victimei ce se datorează lovirii acesteia la cap prin cădere.
Examinând hotărârea judecătorească atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea reţine că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Potrivit declaraţiilor martorei G.A. care se coroborează cu concluziile raportului medico-legal de necropsie, inculpatul a lovit victima în mod repetat cu furca în cap, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă şi bază craniană; aceste leziuni s-au produs prin lovire activă cu corp dur, ele nu sunt consecinţa unei loviri de plan dur, prin urmare, în cauză nu este necesară efectuarea de alte acte de urmărire penală pentru a se stabili situaţia de fapt şi cauza decesului victimei.
În consecinţă, Curtea respinge, ca nefondată, cererea inculpatului de restituire a cauzei la procuror.
Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de judecată a dat eficienţa cuvenită tuturor criteriilor generale de individualizare, făcând o justă apreciere a pericolului social concret al infracţiunii săvârşite şi a persoanei inculpatului.
S-a avut în vedere existenţa unor relaţii vechi de duşmănie dintre părţi, raportul de vârstă dintre acestea, împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat de două ori pentru săvârşirea unor infracţiuni de loviri sau alte violenţe şi insultă (odată chiar împotriva victimei), faptul că atât el, cât şi concubina sa sunt cunoscuţi ca şi consumatori frecvenţi de alcool, A.S. fiind caracterizat ca o persoană impulsivă, agresivă.
Inculpatul a avut o atitudine procesuală de negare a faptei săvârşite.
În raport de toate aceste date şi împrejurări, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este necesară şi suficientă reeducării sociale a acestuia, neimpunându-se nici reducerea acesteia (nu există temei de reţinere în favoarea inculpatului a unor circumstanţe personale), nici majorarea cuantumului său.
Instanţa a stabilit cuantumul despăgubirilor materiale potrivit dovezilor făcute de partea civilă, neexistând temeiuri de majorare a cuantumului acestora.
Cât priveşte daunele morale acordate, Curtea constată că suma stabilită reprezintă o reparaţie justă şi îndestulătoare acordată fiului victimei, în raport de vârsta acestuia şi de aprecierea în limite umane fireşti, decente, a suferinţei psihice traversate de partea civilă ca urmare a pierderii tatălui său.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.S. şi de partea civilă C.C.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), durata prevenţiei inculpatului se va deduce din pedeapsa aplicată de la 6 martie 2006, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.S. şi partea civilă C.C. împotriva deciziei penale nr. 252 din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2006 la 1 noiembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6013/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6577/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
