ICCJ. Decizia nr. 605/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 605/2006
Dosar nr. 22396/1/2005
(nr. vechi 6820/2005)
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 1 aprilie 2005 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov s-a hotărât următoarele:
În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul N.S. (fost C.), zis T., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de minori.
În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de persoane.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, inculpatul N.S. (fost C.) urmând să execute în final pedeapsa de 12 ani închisoare şi, în baza art. 35 C. pen., pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate, timpul reţinerii din data de 23 mai 2004 şi al arestării preventive începând cu data de 24 mai 2004 şi până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
A constatat că părţile vătămate C.V., I.M. şi S.A. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 346 C. proc. pen., a respins acţiunea civilă formulată de către partea vătămată L.C.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea specială de la inculpatul N.S. (fost C.), a echivalentului în lei a sumei de 29.500 Euro, sumă dobândită în urma săvârşirii infracţiunilor.
În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea specială de la inculpatul N.S. (fost C.) a imobilului situat în localitatea Făgăraş, înscris în C.F. nr. 74 Făgăraş, cu nr. top 1018/2, 1019/2.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 20.000.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 2.400.000 lei, reprezentând onorarii apărători oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În luna august 2000, inculpatul N.S. s-a deplasat în localitatea Râşnov la domiciliul părţii vătămate L.C. unde, în prezenţa martorilor A.D. şi A.D. jr., i-a propus părţii vătămate să îl însoţească în Belgia, afirmând că îi va găsi de lucru la săpat de şanţuri şi îl va plăti pentru această activitate cu suma de 150 Euro pe lună.
Pentru a obţine consimţământul mătuşii părţii vătămate, martora A.D., inculpatul i-a remis acesteia suma de 100.000 lei şi i-a promis că îi va trimite alţi bani la două săptămâni de la plecarea părţii vătămate în Belgia.
Întrucât partea vătămată nu deţinea paşaport, inculpatul l-a condus la Poliţia Râşnov pentru îndeplinirea formalităţilor necesare în vederea obţinerii paşaportului (eliberat la data de 18 august 2002), achitând toate taxele aferente şi ulterior a transportat partea vătămată la locuinţa sa din Făgăraş, unde l-a cazat timp de o săptămână.
În aceeaşi perioadă de timp, inculpatul s-a deplasat în localitatea Codlea la locuinţa părţii vătămate C.V., suferind de cifoză (malformaţie a coloanei vertebrale), căruia, în prezenţa părţii vătămate L.C., i-a propus să îl însoţească în Belgia, amăgindu-l că vor vinde împreună haine în piaţă şi i-a promis că îl va plăti cu suma de 300 Euro pe lună. Inculpatul l-a condus pe C.V. la locuinţa sa din Făgăraş, menţionată mai sus, unde de asemenea l-a cazat câteva zile.
La sfârşitul lunii august 2002, inculpatul N.S. l-a contactat şi pe I.M. (23 de ani, din Codlea, vecin cu partea vătămată C.V.) şi i-a propus să-l însoţească în Belgia, promiţându-i că îl va plăti cu 300 Euro pe lună dacă va cerşi pentru el.
Întrucât partea vătămată nu avea paşaport, inculpatul l-a condus la Poliţia Codlea pentru formalităţile necesare în vederea obţinerii paşaportului (eliberat la data de 30 august 2002), achitând toate taxele aferente şi ulterior a transportat partea vătămată la locuinţa sa din Făgăraş, unde l-a cazat timp de câteva zile împreună cu celelalte părţi vătămate.
Inculpatul a încercat să părăsească ţara împreună cu partea vătămată L.C. şi partea vătămată I.M., dar aceştia au întâmpinat probleme la vamă, întorcându-se în Oradea, unde inculpatul a decis să plece în Belgia doar împreună cu L.C.
De asemenea, la sfârşitul lunii august 2002, inculpatul a contactat-o şi pe S.A.L. (verişoara părţii vătămate L.C.) căreia i-a propus să-l însoţească în Belgia, amăgind-o că va câştiga mulţi bani acolo dacă va cerşi pentru el împreună cu fetiţa sa în vârstă de un an şi 2 luni.
Pentru a o convinge, inculpatul i-a remis mamei părţii vătămate, martora S.V., suma de 200.000 lei şi i-a promis părţii vătămate că îi va mai remite 700.000 lei. După câteva zile a revenit la Râşnov, a luat-o pe partea vătămată şi a transportat-o la locuinţa sa din Făgăraş, unde a cazat-o două zile. Ulterior, inculpatul a însoţit-o pe partea vătămată S.A.L. la Poliţia judeţului Braşov în vederea întocmirii paşaportului însă fiind îndrumaţi să se adreseze Poliţiei oraşului Râşnov, pe traseu partea vătămată s-a răzgândit şi a reuşit să fugă.
Inculpatul N.S. s-a ocupat de formalităţile necesare transportului părţilor vătămate L.C. şi C.V., rezervând locuri şi achitând contravaloarea transportului.
Astfel, partea vătămată C.V. a plecat spre Belgia, în data de 1 septembrie 2002, împreună cu mama inculpatului, C.T., părăsind ţara prin punctul de frontieră Nădlac cu autovehiculul, fiind aşteptat la Bruxelles de concubina inculpatului G.B.
Ulterior, după o primă încercare nereuşită de a ieşi din ţară împreună cu părţile vătămate L.C. şi I.M., inculpatul l-a trimis acasă pe cel din urmă şi apoi la 6 septembrie 2002, a părăsit ţara împreună cu partea vătămată L.C. cu autovehiculul prin punctul de frontieră Nădlac, deplasându-se în Belgia la Bruxelles, unde s-au reîntâlnit cu partea vătămată C.V.
La vamă, inculpatul le-a dat părţilor vătămate paşapoartele pe care le ţinea asupra lui şi suma de 500 Euro pentru a o prezenta la vamă.
Inculpatul i-a cazat pe L.C. şi C.V. într-un motel unde locuiau mama inculpatului şi soţia sa şi le-a pus în vedere că urmează să cerşească pentru el, îndrumându-i cum anume să facă acest lucru şi în zilele următoare i-a scos, prin constrângere la cerşit pe străzi, la intersecţii, de dimineaţa până seara, supraveghindu-i şi luându-le toţi banii obţinuţi de pe urma acestei activităţi. Inculpatul i-a cumpărat o cârjă părţii vătămate C.V., iar pe partea vătămată L.C. l-a învăţat cum să cerşească: să îşi strâmbe picioarele şi să întindă mâna trecătorilor.
Părţile vătămate L.C. şi C.V. au cerşit în aceste condiţii, între orele 7 şi 20, în intersecţii din Bruxelles, în locurile stabilite de inculpat, în folosul inculpatului, supravegheaţi fiind de către acesta, până la data de 6 noiembrie 2002 când, deoarece le expirau vizele, au revenit împreună cu acesta din ţară.
Pentru a-i determina să-l însoţească din nou în Belgia, inculpatul N.S. i-a promis părţii vătămate L.C. că îi va da la sfârşit suma de 1000 Euro în care intrau şi banii promişi anterior, îi va cumpăra o garsonieră în Făgăraş şi i-a remis suma de 1.000.000 lei, iar părţii vătămate C.V. i-a promis că îi va a atât suma câştigată anterior, cât şi ceea ce urma să câştige şi i-a remis soţiei acestuia suma de 100 Euro.
În data de 16 noiembrie 2002, inculpatul i-a transportat din nou pe L.C. şi C.V. în Belgia, la acelaşi motel (ieşind din ţară pe la punctul de frontieră Nădlac cu autovehiculul) şi i-a determinat să cerşească în aceleaşi condiţii în favoarea sa, luându-le la sfârşitul fiecărei zile sumele de bani obţinute, în medie de cel puţin câte 100 de Euro fiecare.
În luna ianuarie 2003, partea vătămată L.C. a fost surprins cerşind pe stradă de autorităţile belgiene şi, în data de 25 ianuarie 2003, a fost returnat cu avionul din Belgia.
Partea vătămată C.V. a continuat să cerşească în folosul inculpatului N.S. până, la data de 9 februarie 2003, când a revenit împreună cu acesta în ţară, inculpatul remiţându-i la întoarcere suma de 150 de Euro.
După ce inculpatul N.S. s-a întors în ţară, partea vătămată L.C. s-a deplasat la Făgăraş împreună cu martorul G.A. şi i-a solicitat inculpatului suma de 1000 Euro promisă, însă inculpatul i-a dat numai suma de 200 Euro.
Promiţându-i părţii vătămate C.V. că dacă îl va însoţi din nou îi va da toţi banii cuveniţi, inculpatul N.S. l-a condus iarăşi în Belgia, în data de 12 iunie 2003, cu acelaşi autoturism, unde l-a determinat să cerşească în folosul său până în luna iulie 2003 când partea vătămată C.V. a fost surprins cerşind pe stradă de autorităţile belgiene şi, la data de 15 iulie 2003, a fost returnat cu avionul din Belgia.
În ciuda insistenţelor părţilor vătămate L.C. şi C.V., inculpatul N.S. a refuzat să le mai remită vreo sumă de bani.
Părţile vătămate L.C. şi C.V. au declarat că obţineau din cerşit, pe zi între 50 şi 150 Euro, bani care erau predaţi la sfârşitul zilei inculpatului N.S. sau soţiei acestuia atunci când inculpatul lipsea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul N.S. solicitând în conformitate cu dispoziţiile art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi rejudecând să se dispună achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că probatoriul este contradictoriu şi în consecinţă să se facă aplicarea principiului „in dubio pro reo"; în subsidiar a solicitat a se admite cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din acelaşi act normativ întrucât din probatoriu nu rezultă că părţile vătămate au fost ameninţate şi agresate pentru a cerşi în favoarea inculpatului; totodată, a arătat că pedeapsa aplicată este mult prea mare faţă de situaţia personală a sa, având trei copii în întreţinere dintr-o relaţie de concubinaj.
A declarat apel şi partea vătămată L.C. prin care solicită să i se admită pretenţiile civile solicitate reprezentând daune morale.
Prin Decizia penală nr. 40/ Ap/MF din 21 octombrie 2005 Curtea de Apel Braşov a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul N.S. (fost C.) zis T. şi partea vătămată L.C.
Se motivează că instanţa de fond a făcut o temeinică analiză a probatoriilor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, reţinând o corectă stare de fapt şi a făcut o încadrare juridică legală în conformitate cu întregul material probator administrat.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate, s-a apreciat că faţă de pericolul social al infracţiunilor comise, împrejurările săvârşirii acestora şi persoana inculpatului, pedepsele au fost bine stabilite.
Referitor la apelul declarat de partea vătămată L.C. s-a apreciat că este nefondat întrucât nu a menţionat valoarea pretenţiilor pentru daune morale şi nici nu a dovedit cuantumul acestora, iar pe de altă parte, au fost solicitate pentru prima dată în apel şi nu la urmărirea penală sau la instanţa de fond până la citarea actului de sesizare conform art. 15 alin. (2) C. proc. pen.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat, invocându-se cazurile prevăzute de art. 3859 pct. 14, 171 şi 18 C. proc. pen., susţinându-se în esenţă că s-a comis o gravă eroare de fapt reţinându-se nejustificat în sarcina sa faptele de trafic de minori şi trafic de persoane. Că el nu a săvârşit aceste fapte, în străinătate el a desfăşurat activităţi legale şi că este o simplă coincidenţă faptul că a călătorit în acelaşi autocar cu părţile vătămate, dar instanţele nu au apreciat just probele administrate.
A solicitat în principal achitarea pentru că lipseşte atât latura obiectivă cât şi latura subiectivă a infracţiunilor imputate.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor sub minimul special, prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante, avându-se în vedere că nu are antecedente penale, are 3 copii minori şi concubina sa este bolnavă.
Criticile sunt nefondate.
Situaţia de fapt astfel cum a fost arătată mai înainte şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute pe baza declaraţiilor părţilor vătămate atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei de fond, declaraţiile martorilor A.D., A.D. jr., S.V., G.A.I., C.E. şi R.I., procesele-verbale de recunoaştere după planşele foto, procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi adresele biroului de paşapoarte privind ieşirile şi intrările în ţară ale inculpatului.
Probele administrate au fost temeinic analizate şi just apreciate, astfel că situaţia de fapt reflectă realitatea şi nu este vorba de o eroare de fapt.
În raport de situaţia de fapt corect reţinută şi temeinic probată încadrarea juridică în infracţiunea continuată de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi infracţiunea continuată de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, s-a făcut o justă individualizare a pedepselor în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nu se impune reducerea pedepselor prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante, avându-se în vedere gravitatea faptelor săvârşite în condiţiile infracţiunilor continuate, că inculpatul nu avea o ocupaţie legală şi a manifestat nesinceritate pe parcursul procesului.
Dimpotrivă, se impune menţinerea pedepsei aplicate în cuantumul fixat, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Criticile formulate fiind nefondate şi cum din oficiu nu se constată motive de casare care se iau în considerare din oficiu, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa rezultantă, durata arestării preventive de la 23 mai 2004, la data prezentei decizii.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat – 120 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. (fost C.) împotriva deciziei penale nr. 40/ Ap/MF din 21 octombrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 mai 2004 la 31 ianuarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 60/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 612/2006. Penal → |
|---|
