ICCJ. Decizia nr. 6055/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6055/2006
Dosar nr. 14016/1/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 5 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a susţinut starea de arest a inculpatului M.D.D., în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., reţinând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu se mai menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivului invocat, dar şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Prin rechizitoriul din 27 iunie 2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.C.I.C.O.T. emis în dosarul nr. 1818/D/2005 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.D.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În fapt, inculpatul la data de 1 iunie 2005 a primit de la numita G.M. suma de 1.500.000 lei şi a achiziţionat pentru aceasta 5 doze de heroină de la inculpatul R.P.C., dintre care o doză a folosit-o pentru consum propriu prin injectare.
Prin sentinţa penală nr. 599 din 18 mai 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpat, la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 2 iunie 2005, în baza dispoziţiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen. – respectiv art. 148 lit. f) în actuala reglementare.
Înalta Curte constată că şi în prezent se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce se reţine în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptei comise, posibilitatea ca inculpatul să săvârşească din nou o asemenea faptă, în condiţiile în care nu are ocupaţie.
În raport cu cele expuse, faţă de dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., în mod justificat instanţa de apel a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.D. împotriva încheierii din 5 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 27487/3/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5890/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 6221/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
