ICCJ. Decizia nr. 6330/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6330/2006
Dosar nr. 3024/39/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 159 din 26 aprilie 2006, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul C.D., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 455 zile rămas de executat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 556 din 28 noiembrie 2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
A constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre este concurentă cu infracţiunea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1060 din 29 septembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă la data de 14 noiembrie 2005, prin Decizia penală nr. 760 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Suceava, la pedeapsa de un an şi 6 (şase) luni închisoare [(infracţiune prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.)].
În temeiul art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de la pct. 1 cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1060 din 29 septembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuţi, în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), coroborat cu art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive şi durata deja executată, conform sentinţei penale nr. 1060 din 29 septembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuţi, de la data de 19 iulie 2005, la zi.
A menţinut starea de arest a inculpatului, aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1060 din 29 septembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuţi.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1770/2005 emis de Judecătoria Rădăuţi în baza sentinţei penale nr. 1060 din 29 septembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuţi şi a dispus emiterea unui nou mandat, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
A condamnat pe inculpatul F.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an şi 10 (zece) luni închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului F.V. prin sentinţa penală nr. 1196 din 10 decembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă la 22 decembrie 2003 prin neapelare şi a dispus ca inculpatul să o execute alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în total 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul L.V., prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de un an şi 4 (patru) luni închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului L.V. prin sentinţa penală nr. 1196 din 10 decembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin neapelare la data de 22 decembrie 2003 şi a dispus ca inculpatul să o execute alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în total 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 – art. 999 C. civ., a admis pretenţiile civile formulate de partea civilă B.V., astfel cum au fost restrânse şi, în consecinţă, a obligat inculpaţii în solidar, să plătească părţii civile suma de 200 RON cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 9 februarie 2005, inculpaţii F.V., C.D. şi L.V. au pătruns în locuinţa părţii vătămate B.V. de unde au sustras mai multe bunuri, iar în momentul în care au fost prinşi de către acesta, au agresat-o, lovind-o în zona capului, pentru a-şi asigura scăparea cu bunurile respective.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, proces verbal de cercetare la faţa locului, certificat medio - legal, raport de expertiză medico - legală psihiatrică, acte medicale, declaraţiile martorilor B.G., S.I., P.A., L.C. şi L.L., precum şi declaraţiile inculpaţilor.
Fiind audiaţi pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, însă în timpul cercetării judecătoreşti au menţinut doar parţial declaraţiile anterioare.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 213 din 19 iunie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii F.V., C.D. şi L.V. împotriva sentinţei penale nr. 159/2006 a Tribunalului Suceava, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs inculpatul C.D., solicitând schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat şi inculpatul F.V., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului şi redozarea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cele personale ale sale.
La termenul din 31 octombrie 2006, instanţa considerând cauza în stare de judecată, în baza art. 302 alin. (1), raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii recursului declarat de inculpatul C.D.
Apărătorului inculpatului a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei.
Recursul declarat de inculpatul C.D. este tardiv introdus, iar cel declarat de inculpatul F.V. este nefondat.
Analizând excepţia invocată din oficiu, Curtea constată că Decizia atacată a fost pronunţată în şedinţă publică, la data de 19 iunie 2006, menţionându-se în dispozitivul deciziei ca termenul de recurs este de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul C.D. şi de la pronunţare pentru celelalte părţi, întrucât toate părţile au fost prezente la dezbateri, inculpatul C.D., fiind prezent în stare de arest, astfel după cum rezultă din partea introductivă a deciziei.
Dovada de primire şi procesul verbal de predare a extrasului hotărârii penale nr. 213 din 19 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava poartă ştampila locului de detenţie, cu data de 27 iunie 2006, dată la care inculpatului C.D. i-a fost comunicată hotărârea pronunţată.
Recursul inculpatului C.D. a fost declarat, conform datei scrisă olograf de către acesta pe cererea de recurs, la data de 14 iulie 2006.
Aşa fiind, conform dispoziţiilor art. 186 C. proc. pen., la calcularea termenelor pe zile nu se socoteşte ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlineşte. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează.
Se constată astfel, că nu are importanţă ziua din care începe să curgă termenul şi numai dacă ultima zi ar fi fost într-o zi nelucrătoare, acesta s-ar fi prelungit până la sfârşitul primei zile lucrătoare care ar fi urmat.
În speţa de faţă, rezultă faptul că termenul a început să curgă din data de 28 iunie 2006, iar ultima zi în care inculpatul se putea adresa instanţei fiind 8 iulie 2006, zi de sâmbătă.
În atare situaţie, termenul se prelungea de drept până în ziua de luni, 10 iulie 2006, prima zi lucrătoare.
Aşa fiind, faţă de cele menţionate, se constată că declararea recursului de către inculpatul C.D., la data de 14 iulie 2006, s-a făcut cu depăşirea termenului procedural de 10 zile.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului invocat de inculpatul F.V., Curtea constată că în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată acestuia, hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, pe timpul nopţii modul de operare, faptul că inculpaţii au fost în număr de trei, circumstanţele personale ale inculpatului F.V., care este recidivist, fiind condamnat anterior pentru o infracţiune de furt calificat săvârşită tot împreună cu unul din coinculpaţii din prezenta cauză, fiind cunoscut în societate cu un comportament necorespunzător, aspecte faţă de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Curtea urmează a respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de inculpatul C.D. şi, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.V., conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva deciziei penale nr. 213 din 19 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva aceleiaşi decizii.
Constată că inculpatul C.D. este arestat în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6221/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 6437/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
