ICCJ. Decizia nr. 5854/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5854/2006
Dosar nr. 5577/3/2006
Şedinţa publică din 13 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 630 din 30 mai 2006, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul C.C.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus prevenţia de la 15 decembrie 2005, la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 1,370 gr. heroină, precum şi confiscarea sumei de 600 RON.
Instanţa a reţinut, în fapt, pe baza probatoriilor administrate, că la data de 15 decembrie 2005, inculpatul a vândut martorului D.C.I. trei doze de heroină, primind suma de 600.000 lei. Cu ocazia percheziţiei domiciliare în locuinţa inculpatului s-au mai găsit alte 24 doze de heroină, precum şi sume de bani provenind din vânzarea drogurilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
În apelul declarat de către parchet, sentinţa este criticată sub trei aspecte.
S-a susţinut, în primul rând, că în mod greşit pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi s-a aplicat doar pe lângă pedeapsa principală rezultantă, în mod corect ea urmând să însoţească fiecare sancţiune în parte.
Sub un al doilea aspect, astfel cum a fost precizat prin concluziile orale, s-a arătat că încadrarea juridică dată faptelor este greşită, în sensul că sunt incidente în cauză pentru fiecare dintre infracţiuni şi prevederile alineatului ale textelor incriminatoare şi nu numai varianta agravantă prevăzută de alin. (2).
În fine, s-a învederat că pedeapsa aplicată este mult prea blândă, iar reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., este nejustificată în raport de antecedentele penale şi de amploarea activităţii infracţionale desfăşurate.
În apelul său, inculpatul a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 579/ A din 25 iulie 2006, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 630 din 30 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Desfiinţează, în parte sentinţa şi rejudecând, în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.C.M., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv, din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul C.C.M. la 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3-2 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine starea de arest a inculpatului şi îi deduce prevenţia de la 15 decembrie 2005 la 25 iulie 2006.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe şi îl obligă la 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON onorariul avocatului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, nemotivat în scris.
În susţinerea orală a acestuia, inculpatul a reluat motivul invocat prin apel, solicitând o reindividualizare a pedepsei, socotind-o prea severă.
Recursul este nefondat.
Verificând actele dosarului în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, se reţine că probele au fost corect evaluate, încadrarea juridică este cea legală, iar pedepsele aplicate sunt în limitele legale şi stabilite cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, pe lângă împrejurările concrete în care a procurat şi comercializat drogurile, dar şi faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului recurent, justificat ambele instanţe i-au acordat circumstanţe personale atenuante, aplicând dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. şi astfel, au coborât pedepsele sub limita minimă a textelor de încriminare.
Apoi, văzând că recurentul deşi a comis mai multe infracţiuni în concurs real, prin contopirea acestora, nu i s-a aplicat nici un spor de pedeapsă, după cum era posibil, dar nu şi obligatoriu, de asemenea, nu se poate reţine că pedepsele sunt prea severe.
Aşa fiind, pentru considerentele analizate, Curtea reţine că pedepsele nu sunt excesive şi ca atare, vor fi menţinute, iar recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.M. împotriva deciziei penale nr. 579/ A din 25 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 decembrie 2005 la 13 octombrie 2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5740/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 5890/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
