ICCJ. Decizia nr. 6437/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6437/2006
Dosar nr. 5152/2/2006
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 113 din 27 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, plângerea petentului N.V. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 29 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că petentul N.V. a formulat plângere împotriva ordonanţei 334/P/2004 din 29 martie2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul C.M.
Petentul a motivat că în mod greşit s-au conexat dosarele nr. 334/P/2004 şi 1982/P/2004 şi s-a pronunţat o soluţie parţială prin ordonanţă şi nu prin rezoluţie cum era legal. S-a mai invederat că soluţia procurorului nu este motivată şi confuză, iar pe de altă parte nelegală întrucât notarul a comis infracţiuni de fals.
Instanţa a motivat respingerea plângerii împotriva ordonanţei procurorului în sensul că în ce priveşte conexarea dosarului nr. 1982/2004 la dosarul nr. 334/P/2004 aceasta este conformă cu dispoziţiile art. 34 lit. d) C. proc. pen., ambele cauze privind aceleaşi persoane şi aceleaşi fapte.
S-a mai motivat că pronunţarea neînceperii urmăririi penale de procuror prin ordonanţă nu prin rezoluţie nu atrage nulitatea actului atâta vreme cât prin aceasta nu se aduce o vătămare efectivă ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Referitor la fondul cauzei instanţa a reţinut că răspunderea penală pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pentru care a fost cercetată notara, este prescrisă conform art. 121, 122 lit. d) şi art. 124 C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul N.V. care a criticat-o ca fiind netemeinică şi nelegală întrucât notara C.M. a comis infracţiunile pentru care a fost cercetată, astfel că soluţia corectă a instanţei este aceea de desfiinţare a ordonanţei şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Recursul petentului nu este fondat.
În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin rezoluţia nr. 1982/P/2004 din 15 iulie 2004 a dispus conexarea dosarului nr. 1982/P/2004 al acestui parchet la dosarul nr. 334/P/2004 având în vedere că în cauze există identitate de fapte şi persoane.
Prin ordonanţa nr. 334/P/2004 din 29 martie 2004, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. b) şi g) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.M. cercetată pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), disjungerea cauzei faţă de P.G., P.S., I.A. şi D.V. şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3.
Ceea ce a determinat luarea soluţiei de neurmărire penală prin ordonanţă şi nu rezoluţie, aspect criticat de petent, a fost împrejurarea că prin actul procurorului între altele s-a dispus declinarea. Or, potrivit art. 45 alin. (12) C. proc. pen., declinarea de competenţă se dispune prin ordonanţă.
Cât priveşte fondul cauzei în mod temeinic se reţine că, la 27 decembrie 1995, notarul public C.M. a emis certificatul de moştenitor nr. 23 privind succesiunea defunctei I.M., iar la 10 noiembrie 1997 a emis certificatul de moştenitor nr. 188 prin care a atestat că P.G. este moştenitoarea defunctului I.B.
Se mai reţine că prin încheierea finală din 26 martie 1999 notarul public a constatat că masa succesorală a defunctului I.B. se compune din 0,53 ha teren menţionat în anexa nr. 2 a, dobândită prin reconstituire conform adresei nr. 1025 din 15 septembrie 1993.
Or, chiar dacă în cauză s-ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cum susţine petentul, conform art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. proc. pen., a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale (5 ani + 2 ani şi 6 luni), de la data încheierii actului până în prezent trecând o perioadă mai mare de 7 ani şi 6 luni, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
Aşa fiind, petentul are posibilitatea să-şi valorifice cererile pe cale civilă.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului va fi respins cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.V. împotriva sentinţei penale nr. 113 din 27 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6330/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 6546/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
