ICCJ. Decizia nr. 6135/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6135/2006
Dosar nr. 10770/1/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 3 martie 2006, Tribunalul pentru minori şi familie Braşov, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei săvârşită de inculpatul D.A. din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.A., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 octombrie 2005 la zi şi a fost menţinută starea de arest.
Prin aceeaşi hotărâre a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei săvârşită de inculpatul T.M. din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. şi respectiv în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului T.M., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 octombrie 2005 la 12 ianuarie 2006.
S-a constatat că părţile vătămate N.I.C. şi S.G. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea specială a mijlocului de probă, corpul delict, telefon mobil aparţinând inculpatului T.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 4 octombrie 2005, în jurul orelor 16,59, partea vătămată N.I.C. elev în clasa a IX a la Colegiul tehnic A.V. şi colegul său, partea vătămată S.G. se aflau în trecere prin Parcul 1 Mai din Făgăraş, în drumul lor spre staţia unde urmau a lua autobuzul spre localitatea de domiciliu Cincşor.
Prin acelaşi parc treceau la acel moment inculpaţii D.A., T.M. însoţiţi fiind de martora P.R., prietena lui din urmă menţionat.
În timp ce inculpatul T.M. şi martora P.R. au înaintat câţiva metri, inculpatul D.A. a acostat cele două părţi vătămate, cerându-i bani. Întrucât cele două părţi vătămate au spus că au bani doar pentru biletele de călătorie, acelaşi inculpat le-a controlat în buzunare, luând de la fiecare parte vătămată câte un telefon mobil.
Apoi inculpatul D.A. s-a îndreptat către inculpatul T.M. şi martora P.M.
Părţile vătămate l-au urmărit pe inculpatul D.A., solicitându-i să le restituie telefoanele mobile, partea vătămată S.G. aducându-i la cunoştinţă că telefonul său nu funcţionează. În aceste condiţii inculpatul D.A. le-a acestora aplicat câte o palmă peste faţă în scopul de a păstra bunurile furate şi a-şi asigura scăparea.
Pe drum, inculpatul D.A. a demontat telefonul sustras de la partea vătămată N.I.C. şi a scos cartela telefonică, pe care a aruncat-o, aceasta fiind recuperată de partea vătămată.
În această împrejurare a intervenit inculpatul T.M., care i-a cerut celuilalt inculpat telefoanele sustrase şi la insistenţele părţii vătămate N.I.C. i-a propus un schimb de telefoane în sensul că în locul telefonului sustras, aceasta urma să primească un telefon mobil, în stare de nefuncţionare, care aparţinea inculpatului T.M.
Cu această ocazie, tonul folosit de inculpatul T.M. a fost ridicat şi a ameninţat-o pe aceeaşi parte vătămată că în situaţia în care nu acceptă schimbul nu rămâne cu niciun telefon.
În aceste condiţii, partea vătămată N.I.C. a acceptat să facă schimbul de telefoane.
Ulterior, inculpatul T.M. a făcut un alt schimb de telefoane cu martorul A.A.C., căruia i-a dat telefonul sustras şi primind în schimb un telefon, pe care l-a vândut apoi unei persoane necunoscute, cu suma de 1.000.000 lei.
S-a mai reţinut că, în cursul urmăririi penale a fost recuperat telefonul mobil de la martorul A.A.C. şi a fost restituit părţii vătămate N.I.C., iar de la aceasta din urmă s-a ridicat telefonul mobil primit de la inculpatul T.M.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii T.M. şi D.A.
În motivarea apelului său, inculpatul T.M. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sau în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa, din infracţiunea de tâlhărie, în cea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., şi achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Într-un al doilea subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub limita minimă prevăzută de textul de leg incriminator, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante.
A mai arătat inculpatul T.M. că, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tăinuire, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă.
În apelul său, inculpatul D.A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tăinuire şi luarea în considerare a circumstanţelor sale personale, respectiv comportamentul său, lipsa antecedentelor penale gradul de pericol social concret al faptei.
Prin Decizia penală nr. 13/ AP/MF din 9 iunie 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, a admis apelurile declarate de inculpaţii T.M. şi D.A., a desfiinţat hotărârea primei instanţe sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestora.
În rejudecare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului D.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. c), alin. (2) lit. a) C. pen., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., pa fost redusă pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului T.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
A fost dedusă detenţia inculpatului la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii T.M. şi D.A.
În recursul său, inculpatul T.M. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea sa pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul faptei, sau achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa, din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., şi achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Într-un al doilea subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, prin acordarea unei eficienţe mai mari circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, iar ca modalitate de executare să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsi sau a celor prevăzute de art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Într-un al treilea subsidiar acelaşi inculpat a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, întrucât atât prima instanţă cât şiinstanţa de apel nu s-au pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de acesta.
În recursul său, inculpatul D.A. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficienţe mai mari circumstanţelor.
Examinând recursurile declare în raport de motivele de casare invocate se constată că recursul inculpatului T.M. este fondat, iar recursul inculpatului D.A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Verificând actele dosarului se reţine că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanţa de control judiciar a aplicat inculpatului D.A. o pedeapsă just individualizată, iar inculpatului D.A., o pedeapsă prea severă.
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de gradul de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările săvârşirii ei, dar şi de datele ce caracterizează persoana infractorului.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului D.A., instanţa de control judiciar a acordat eficienţă tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, respectiv gradului ridicat de pericol social al faptelor, împrejurării şi modalităţii săvârşirii lor şi anume, acesta le-a acostat pe părţile vătămate şi le-a cerut bani, iar apoi le-a controlat în buzunare şi le-a sustras telefoanele mobile, aplicându-le lovituri peste faţă în momentul când acestea i-au solicitat restituirea bunurilor furate.
Aşadar, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare este în măsură să asigure realizarea funcţiilor preventive şi educative ale acesteia, astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen.
Cum nu se constată existenţa unor temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate inculpatului D.A. urmează ca motivul de recurs invocat de acesta să fie respins, ca nefondat.
Referitor la cererile inculpatului T.M. prin care a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de tâlhărie sau schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tăinuire, se constată că nu sunt fondate.
Din declaraţiile părţilor vătămate N.I.C., coroborate cu depoziţiile martorei P.R. rezultă faptul că, inculpatul T.M. i-a solicitat pe un ton ridicat părţii vătămate N.I.C., ca în schimbul telefonului sustras anterior de inculpatul D.A. să primească un telefon mobil, în stare de nefuncţionare, ameninţând-o că dacă nu acceptă, nu va mai rămâne cu nimic.
Faţă de această situaţie şi sub imperiul temerii, având în vedere că anterior inculpatul D.A. le-a controlat în buzunare pe părţile vătămate şi le-a sustras telefoanele mobile, aplicându-le lovituri peste faţă, partea vătămată N.I.C. a acceptat să facă schimbul dezavantajos de telefoane propus de inculpatul T.M.
Conform prevederilor art. 211 C. pen., infracţiunea de tâlhărie constă în furtul comis prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau în neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Prin urmare, tâlhărie este o infracţiune complexă o modalitate de sustragere a unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, în scopul însuşirii pe nedrept, prin exercitarea de acţiuni violente.
Revenind la cauză, se reţine că, schimbul de telefoane realizat de inculpatul T.M., prin folosirea ameninţării, pentru a obţine un aparat telefonic mau bun de la partea vătămată N.I.C., după ce prin acte de violenţă inculpatul D.A. a deposedat-o pe aceasta de telefonul mobil, şi a refuzat, în prezenţa inculpatului T.M., să i-lrestituie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi nu pe cea a infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.
Aşadar, împrejurarea că inculpatul T.M. este autorul faptei reţinută în sarcina sa şi că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie este pe deplin dovedită de materialul probator administrat în cauză, urmând ca cererile sale prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei şi achitarea sa să fie respinse ca nefondate.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului T.M. se constată că instanţele nu au acordat eficienţă tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv au minimalizat datele ce caracterizează persoana acestuia.
Conform dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa nu este numai o măsură de constrângere ci şi un mijloc de reeducare a inculpatului şi de realizare a prevenţiei generale.
Revenind la cauză se constată că prin caracterizarea emisă de Primăria municipiului Făgăraş se atestă faptul că, numitul T.M. nu a mai săvârşit nici o infracţiune şi are o comportare bună în comunitatea în care locuieşte, din fişa de cazier judiciar rezultă că acesta se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, inculpatul se află la o vârstă tânără, astfel că reeducarea sa în vederea reintegrării sale în societate se poate realiza într-o perioadă redusă de timp.
Aşadar, se constată că există suficiente elemente pentru a se reduce pedeapsa aplicată de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Referitor la cererea inculpatului T.M. prin care a solicitat aplicarea unei modalităţi de executare a pedepsei fără privare de libertate, se constată că nu poate fi primită, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, astfel că, funcţiile preventive şi educative ale pedepsei pot fi atinse în cauză, numai prin executarea sancţiunii aplicate acestuia, în regim de detenţie.
Cu privire la critica formulată de inculpatul T.M. în sensul că instanţa de fond nu a pus în discuţie cererea se de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tăinuire se constată că este neîntemeiată.
Din încheierea din data de 1 martie 2006 rezultă că, cererea referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului T.M. a fost pusă în discuţia părţilor şi a procurorului, iar în motivarea hotărârii instanţa de fond a răspuns tuturor aspectelor invocate de inculpaţi.
De asemene, această cerere a fost reiterată şi în faţa instanţei de apel, a fost pusă în discuţia părţilor, iar instanţa de control judiciar a răspuns de asemenea, tuturor motivelor de apel formulate de ambii inculpaţi.
Aşadar, se constată că nu există temeiuri pentru casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă, urmând ca şi acest motiv de recurs formulat de inculpatul T.M. să fie respins, ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează c recursul declarat de inculpatul T.M. să fie admis.
Se va casa Decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., pe care o va modifica, în sensul că o va reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul D.A. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 38517 raportat la art. 382 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate pentru fiecare inculpat, timpul reţinerii şi arestării preventive, după cum urmează:
- pentru inculpatul T.M. de la 4 octombrie 2005 la 12 ianuarie 2006 şi
- pentru inculpatul D.A. de la 4 octombrie 2005 până la punerea efectivă în libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 13/ AP/MF din 9 iunie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., pe care o modifică, în sensul că o reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 13/ AP/MF din 9 iunie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate pentru fiecare inculpat, timpul reţinerii şi arestării preventive, după cum urmează:
- pentru inculpatul T.M. de la 4 octombrie 2005 la 12 ianuarie 2006 şi
- pentru inculpatul D.A. de la 4 octombrie 2005 până la punerea efectivă în libertate.
Obligă recurentul inculpat D.A. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6131/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 6141/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
