ICCJ. Decizia nr. 6096/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6096/2006
Dosar nr. 34906/2/2005
Şedinţa publică din 23 octombrie 2006
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1121 din 14 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti au fost condamnaţi inculpaţii:
- I.D.C., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- B.M.A., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) alin. (2), raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., şi
- L.G., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru toţi inculpaţii, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), au fost deduse din pedepsele aplicate duratele reţinerii şi arestării preventive de la 28 februarie 2004 la 3 mai 2004 pentru inculpatul I.D.C., de la 28 februarie 2004 la 4 mai 2004 pentru inculpatul B.M.A. şi de la 3 martie 2004 la 3 mai 2004 pentru inculpatul L.G.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 543/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.D.C. în vederea distrugerii a cantităţii de 3,40 grame MDMA în amestec cu Ketamină şi 24 comprimate MDMA; de la inculpatul B.M.A. a cantităţii de 70 comprimate MDMA şi de la inculpatul L.G. a cantităţii de 2,78 comprimate MDMA.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.D.C. a sumei de 1.800.000 lei obţinută din vânzarea a 6 comprimate MDMA la data de 27 februarie 2004 către martorul denunţător P.O.C. şi de la inculpatul B.M.A. a sumei de 7.600.000 lei obţinută din vânzarea a 38 comprimate MDMA la data de 24 februarie 2004 către inculpatul I.D.C.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul I.D.C. a unui telefon mobil Nokia 3310 cu cartela SIM; către inculpatul B.M.A. a sumei de 2.200.000 lei şi a unui telefon marca Nokia 3310 cu cartela SIM şi către inculpatul L.G. a unui telefon marca Nokia 7250 cu cartela SIM.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 27 februarie 2004, martorul P.O.C. s-a prezentat la Poliţia Municipiului Bucureşti şi a sesizat că este consumator ocazional de droguri şi că se aprovizionează în mod repetat cu comprimate Ecstasy de la inculpatul I.D.C., contra sumei de 350.000/comprimat.
Acelaşi martor a relatat că în ziua respectivă a cumpărat de la acest inculpat 6 comprimate Ecstasy pentru care a plătit 1.800.000 lei şi pe care le-a predat poliţiei.
Fiind de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală, în vederea prinderii şi tragerii la răspundere penală a inculpatului I.D.C., martorul P.O.C., la 28 februarie 2004, a pus la dispoziţie 700 dolari S.U.A. (formată din bancnote de câte 100 dolari S.U.A.), ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal, cu care, sub directa supraveghere a organelor arătate a cumpărat mai multe comprimate de Ecstasy.
Inculpatul I.D.C. a fost contactat telefonic de martorul P.O.C. şi au stabilit ca loc de întâlnire barul T.A. Ulterior, martorul, însoţit de organele de urmărire penală s-au deplasat la acel bar şi au instalat un dispozitiv de supraveghere operativă. Martorul şi inculpatul s-au deplasat cu autoturismul Dacia până în faţa blocului din str. Sachelarie Visarion Inculpatul a părăsit autoturismul, revenind după circa 5 minute, cei doi reîntorcându-se la acelaşi bar cu alt autoturism, loc unde s-au aşezat la o masă la care se mai aflau doi tineri.
La masă, martorul i-a înmânat inculpatului o sumă de bani, iar acesta i-a dat ceva în schimb.
Imediat martorul denunţător a predat organelor de poliţie un comprimat despre care a afirmat că este Ecstasy, precum şi 10 pliculeţe de staniol care conţineau un praf de culoare albă, despre care a afirmat că este Ketamină şi pe care le-a cumpărat cu suma de 200 dolari S.U.A.
În prezenţa unui martor asistent s-a procedat la legitimarea şi percheziţionarea tuturor celor aflaţi la masă, ocazie cu care au fost identificaţi martorii M.L., R.C.E., L.T.M. şi inculpatul I.D.C. La percheziţia corporală, asupra inculpatului I.D.C. s-au găsit 30 comprimate de culoare albă, având pe una dintre părţi inscripţionat simbolul Mitsubishi şi un număr de 8 comprimate având pe una din părţi imprimat simbolul Target despre care inculpatul a declarat că sunt cumpărate Ecstasy, pe care le cumpărase anterior de la inculpatul B.M.A.
De asemenea, asupra inculpatului I.D.C. au fost găsite două bancnote a câte 100 dolari S.U.A. fiecare, având serii din cele consemnate în procesul verbal menţionat.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, pachetele de staniol conţineau 1,53 gr. şi respectiv 2,56 gr. substanţă activă 3,4 metilendioximetamfetamină (MDMA) în amestec cu Ketamină, iar comprimatele cu simbolurile Mitsubishi şi Target conţineau substanţă activă 3,4 metilendioximetamfetamină (MDMA).
În baza denunţului inculpatului I.D.C. a susţinut că drogurile le-a vândut martorului P.O.C., ca şi cele găsite asupra sa le-a cumpărat de la inculpatul B.M.A. la data de 28 februarie 2004, s-a procedat la prinderea acestuia din urmă.
Astfel, inculpatul I.D.C. a luat legătura telefonic cu inculpatul B.M.A. căruia i-a solicitat un număr de 100 comprimate Ecstasy, acesta din urmă fiind de acord şi stabilind ca loc de întâlnire str. Sachelarie Visarion, în apropierea blocului în care locuieşte inculpatul I.D.C.
La 28 februarie 2004, în jurul orelor 20,30, inculpatul B.M.A. s-a prezentat la locul de întâlnire, ocazie cu care a fost prins şi imobilizat de organele poliţiei, acesta nemaireuşind să vândă drogurile inculpatului I.D.C.
Asupra inculpatului B.M.A., la percheziţie corporală s-a găsit un pachet ce conţinea un număr de 100 comprimate albe pe care era inscripţionat simbolul Mitsubishi. Despre aceste comprimate, inculpatul B.M.A. a declarat că sunt comprimate Ecstasy pe care urma să le vândă inculpatului I.D.C.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică cele 100 comprimate găsite asupra inculpatului B.M.A., conţineau ca substanţă activă, 3,4 metilendioximetamfetamină (MDMA).
În declaraţiile date de inculpatul B.M.A., acesta a susţinut că toate drogurile comercializate de el erau procurate de la numitul G.D.
La data de 3 martie 2004 organele de urmărire penală nu au găsit asupra lui G.D. droguri sau alte bunuri interzise de lege.
În baza denunţului numitului G.D. care a susţinut că inculpatul L.G. se ocupa cu traficul de droguri, respectiv că vinde comprimate de „Ecstasy" la preţul de 3-4 DOLARI S.U.A./comprimat, la data de 3 martie 2004 s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpatului L.G.
Denunţătorul G.D. a fost de acord s coopereze cu organele de urmărire penală, stabilindu-se că el să cumpere de la inculpatul L.G. mai multe comprimate Ecstasy contra sumei de 700 dolari S.U.A.
Astfel, denunţătorul G.D. l-a contactat telefonic pe inculpatul L.G., stabilind să se întâlnească la restaurantul M.D.D., unde s-a instalat un dispozitiv de supraveghere operativă. Cei doi s-au prezentat la locul de întâlnire, iar la cererea denunţătorului de a-i da drogurile contra sumei de 700 dolari S.U.A., inculpatul L.G. a spus că trebuie să meargă în altă parte, întrucât nu le are asupra sa.
Inculpatul L.G. şi denunţătorul G.D. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, Dacia şi apoi au staţionat pe str. Cenuşăresei. În timp ce denunţătorul a rămas lângă autovehiculul său, inculpatul L.G. s-a deplasat circa 5 m şi a început să caute pe sub autoturismele parcate în apropiere, apoi a revenit având asupra lui un pachet după care ambii s-au urcat în maşină şi s-au pus în mişcare.
La intersecţia Bd. Mihai Bravu cu Bd. Ferdinand, s-a procedat la blocarea autoturismului, ocazie cu care, în prezenţa martorului asistent C.L.G. s-a procedat la percheziţionarea autoturismului, găsindu-se între scaunele din faţă o pungă conţinând 308 comprimate albe, având pe una din părţi simbolul Mitsubishi. Inculpatul a declarat verbal că aceste comprimate sunt Ecstasy, că îi aparţin şi că erau destinate vânzării către G.D., lucru pe care însă nu l-a mai făcut, fiind imobilizat de poliţie.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică cele 308 comprimate conţineau ca substanţă activă 3,4 metilendioximetam-fetamină (MDMA).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza proceselor verbale de constatare a infracţiunilor flagrante, a rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică, în care s-a concluzionat că substanţele şi comprimatele găsite asupra inculpaţilor şi traficate de aceştia sunt droguri de mare risc, a declaraţiilor martorilor P.O.C., B.M., L.T.M., R.C.E., M.L., P.F.I., C.L.G. şi G.D., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
În cauză au fost aplicate dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul I.D.C. întrucât a contribuit la prinderea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului B.M.A.
Aceleaşi dispoziţii au fost aplicate şi cu privire la inculpatul B.M.A. care a contribuit la prinderea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului L.G.
Pentru toţi inculpaţii au fost reţinute circumstanţe atenuante avându-se în vedere datele pozitive ce îi caracterizează, conduita general bună în familie şi comunitate şi lipsa antecedentelor penale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 301 din 12 aprilie 2006, a respins apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate de I.D.C., care a susţinut că pedeapsa a fost greşit individualizată sub aspectul modalităţii de executare, fiind incidente dispoziţiile art. 861; de L.G. care a susţinut că în mod greşit nu s-au aplicat prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi B.M.A. care a susţinut că în ce îl priveşte erau aplicabile dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 cu consecinţa achitării şi în subsidiar cele ale art. 861 C. pen.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul B.M.A. nu a făcut dovada că înaintea începerii urmăririi penale a denunţat autorităţilor participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 2 – art. 10 din Legea nr. 143/2000 permiţând identificarea şi tragerea la răspundere a celorlalţi participanţi, nefiind întrunite cerinţele art. 15 din această lege.
De asemenea, s-a mai constatat că inculpatul L.G., în timpul urmăririi penale, nu a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Referitor la individualizarea pedepselor s-a constatat că aceasta s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în scopul sancţiunilor aplicate nu poate fi atins decât prin executarea lor în regim de detenţie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpaţii I.D.C., B.M.A. şi L.G.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 20 C. proc. pen., inculpatul I.D.C. a susţinut că pedeapsa a fost greşit individualizată sub aspectul modalităţii de executare solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
La rândul său inculpatul B.M.A., în baza art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi 14 C. proc. pen., a susţinut în principal că instanţa de control judiciar a omis să aplice dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi în subsidiar că pedeapsa aplicată este prea severă sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare.
Inculpatul L.G., în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 10, 171 şi 14 C. proc. pen., a susţinut în principal că în mod greşit nu i s-au aplicat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 deşi a făcut denunţuri şi a depus mărturie privind patru persoane trimise în judecată şi condamnate definitiv şi în subsidiar că pedeapsa a fost greşit individualizată sub aspectul modalităţii de executare, impunându-se aplicarea art. 861 C. pen.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2002.
Probele administrate în cauză evocate mai sus au confirmat că la datele de 27 februarie 2004 şi 28 februarie 2004 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale inculpatul I.D.C. i-a vândut martorului P.O.C. 4,07 grame Ketamină şi 7 comprimate MDMA, iar asupra sa au mai fost găsite 38 comprimate de MDMA, droguri de mare risc.
Tot din materialul probator a rezultat că inculpatul B.M.A., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, la data de 24 februarie 2004 a vândut inculpatului I.D.C. un număr de 38 comprimate MDMA iar la data de 28 februarie 2004 a fost depistat având asupra sa un număr de 100 comprimate MDMA destinate vânzării către aceeaşi persoană.
În sfârşit, din probele cauzei a rezultat că inculpatul L.G. a fost depistat la data de 3 martie 2004 având asupra sa un număr de 308 comprimate MDMA destinate vânzării către martorul G.D.
Întrucât inculpatul I.D.C. a contribuit la prinderea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului B.M.A., iar acesta din urmă a contribuit la prinderea şi tragerea la răspundere penală a lui L.G., în cauză în mod corect instanţele au aplicat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Referitor la susţinerea inculpatului B.M.A. în sensul că în privinţa sa ar fi aplicabile dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, aceasta nu poate fi primită.
Potrivit acestui text nu se pedepseşte persoana care mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 2-10, permiţând astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi.
Or, din actele dosarului nu a rezultat că inculpatul recurent a denunţat participarea sa la comiterea unei infracţiuni prevăzute de textele legale menţionate, reieşind, cum s-a mai arătat, că la 24 februarie 2004 i-a vândut lui I.D.C. 38 comprimate MDMA şi că la 28 februarie 2004 a fost surprins în flagrant având asupra sa 100 comprimate MDMA.
Mai este de menţionat că acest inculpat l-a indicat în declaraţia din 28 februarie 2004, dată după momentul flagrantului pe numitul G.D., ca fiind persoana de la care a procurat comprimatele MDMA şi care l-a forţat să le vândă, însă urmărirea penală nu a confirmat această susţinere neprobându-se calitatea de furnizor de droguri a sus-numitului.
În consecinţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 aşa cum a solicitat inculpatul recurent B.M.A.
Privitor la solicitarea inculpatului L.G. de aplicare în cauza a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 cât şi cele ale art. 16 din Legea nr. 143/2000 aceasta nu poate fi primită.
Conform primului text invocat, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea sau tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Martor în sensul textului menţionat este persoana care furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave.
Din actele dosarului rezultă că acest inculpat a solicitat mai întâi aplicarea beneficiului art. 16 din Legea nr. 243/2000 însă atât prima instanţă cât şi ea de apel nu au primit susţinerile inculpatului nedovedindu-se că în timpul urmăririi penale şi până la sesizarea instanţei ar fi denunţat alte persoane vinovate de traficarea de droguri.
Este adevărat că în rechizitoriul nr. 1350/P/2004 din 21 iunie 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, serviciul de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog, s-a menţionat că la 11 mai 2004 L.G., judecat în altă cauză a formulat denunţ pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, arătând că are cunoştinţă despre faptul că numiţii M.R. şi M.A. se ocupă cu comercializarea de heroină în zona Pieţei Progresul.
La aceeaşi dată, numita T.V.C.L. a formulat un denunţ în condiţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 susţinând că a cumpărat 20 doze heroină de la M.A. şi M.R., denunţătoarea fiind de acord să faciliteze identificarea şi prinderea celor doi traficanţi de droguri.
A doua zi la 12 mai 2004 şi numitul C.S. a făcut un denunţ similar împotriva aceloraşi două persoane de la care arată că va procura heroină pentru consum propriu, precizând că anterior, la 11 mai 2004 ar fi însoţit-o pe T.V.C.L. pentru ca aceasta să îi procure 20 doze heroină.
Pentru a beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 era necesar ca informaţiile şi datele furnizate de inculpatul L.G. să fi fost determinante în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave, condiţie care în speţă nu este înfăptuită.
În acea cauză, determinante au fost numai declaraţiile martorilor T.V.C.L. şi C.S., care prin caracterul lor concret, au condus la identificarea şi tragerea la răspundere penală a celor doi infractori condamnaţi ulterior prin sentinţa penală nr. 1374 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Aşa fiind nu pot fi aplicate dispoziţiile favorabile ale actului normativ arătat.
Tot astfel, pentru argumentele ce preced, nu pot fi aplicate nici dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În legătură cu pedepsele stabilite se constată că instanţele, conform prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au stabilit sancţiuni cu executare în regim de deţinere sub minimul prevăzut de lege, având în vedere în mod corect pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârşirii lor şi persoana făptuitorilor aplicându-se pentru inculpaţii I.D.C. şi B.M.A. dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi pentru inculpatul L.G. dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.
Se mai constată că aceste pedepse sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpaţilor.
Deoarece au fost respectate dispoziţiile legale menţionate şi nu se constată existenţa unor motive de reconsiderare a cuantumului pedepselor ori de schimbare a modalităţii de executare, susţinerile inculpaţilor în sensul greşitei individualizări a pedepselor nu pot fi primite.
Faţă de considerentele ce preced, constatând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate şi neexistând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.D.C., B.M.A. şi L.G. împotriva deciziei penale nr. 301 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6070/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 6099/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
