ICCJ. Decizia nr. 6208/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6208/2006
Dosar nr. 1682/33/2006
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj, secţia penală, a fost condamnatul inculpatul B.I., la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 şi 80 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest dispusă faţă de inculpat în cauză şi s-a dedus din pedeapsă perioadele reţinerii din 8 noiembrie 2005 şi arestului preventiv din 9 noiembrie 2005 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul B.A., la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c9, alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. b), art. 74 şi 80 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest dispusă faţă de inculpat în cauză şi s-a dedus din pedeapsă perioadele reţinerii din 8 noiembrie 2005 şi arestul preventiv din 9 noiembrie 2005 la zi.
Tot prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul H.C., la pedeapsa închisorii de un an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., art. 74 raportat la art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, fixând în baza art. 110 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a admis în parte acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată R.Şt., împotriva inculpaţilor, obligându-i pe aceştia în solidar, minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente H.R. la plata sumei de 7.000 lei daune morale.
Au fost obligaţi inculpaţii, fiecare în parte, minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de câte 233 lei cheltuieli de judecată în favoarea părţii vătămate.
Au fost obligaţi inculpaţii, minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului în care se include şi onorariile apărător din oficiu ce se va avansa din F.M.J., din faza de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că B.I. şi B.A. sunt fraţi, nu au ocupaţii stabile, sunt prieteni şi cu inculpatul minor, persoană fără ocupaţie ce a abandonat şcoala.
La data de 7 noiembrie 2005, cei trei se aflau în incinta unui bar din Cătina, în jurul orelor 19,30, în apropierea lor se afla şi partea vătămată ce consuma băuturi alcoolice, conform declaraţiilor inculpaţilor.
Observând la un moment că partea vătămată intenţionează să părăsească localul, cei trei au luat hotărârea infracţională de a o deposeda prin violenţă de bunurile de valoare pe care le avea asupra sa. S-a trecut la punerea în aplicare a hotărârii, în jurul orelor 21,00 s-au deplasat pe traseul pe care urma să-l parcurgă partea vătămată. Cei trei au aşteptat în afara drumului într-o porţiune întunecoasă, iar în momentul sosirii părţii vătămate, au acostat-o, B.I. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în figură, partea vătămată s-a dezechilibrat, s-a prăbuşit. În continuare B.A. a imobilizat braţele acesteia, iar minorul s-a aplecat asupra victimei, i-a căutat în buzunare, a găsit un portofel pe care l-a înmânat lui B.I., ce l-a verificat, nu au găsit bani, astfel că l-a aruncat la câţiva metri de locul tâlhăriei, loc de unde, ulterior, a fost descoperit şi ridicat de poliţie cu restituirea sa părţii vătămate.
B.A. a sustras din buzunarul cămăşii părţii vătămate un telefon celular de culoare gri pe care l-a ascuns în buzunarul său.
După consumarea infracţiunii, cei trei au abandonat victima şi s-au îndreptat spre domiciliile lor.
În dimineaţa zilei următoare a fost găsit celularul sub patul lui B.A., fiind ridicat şi restituit părţii vătămate, pe bază de dovadă.
Partea vătămată, în urma incidentului a suferit leziuni traumatice ce s-au produs prin lovire cu corp dur şi care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Aşadar, fapta inculpaţilor mai sus redată, recunoscută de aceştia, ce au confirmat înţelegerea prealabilă avută, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., pentru care B.I. a fost condamnat, la 3 ani închisoare, B.A., la 4 ani închisoare, iar minorul la un an şi 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), înţelegerea prealabilă intervenită între părţi, la care minorul a avut un suport substanţial (declaraţiile inculpaţilor, referatele presentenţiale), modul de realizare a săvârşirii faptei, precum şi contribuţiile arătate ale fiecăruia la comiterea acesteia, agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpaţii minori ce au cunoscut că H.C. este minor.
Evident pentru inculpatul minor, în funcţie şi de ancheta socială, expertiza realizată, precum şi referatul de evaluare depus, doar orientarea spre o pedeapsă cu închisoare este de natură să-l reeduce pe acesta, în funcţie de gravitatea faptei comise, persoana acestuia.
Au fost de evidenţiat, însă şi circumstanţe atenuante în favoarea fiecăruia dintre inculpaţi, rezultând din atitudinile sincere manifestate, prejudiciul modic cauzat cu recuperarea integrală, vârstele acestora, fiind de remarcat, astfel incidenţa art. 80 C. pen., pentru inculpaţii majori şi art. 74 raportat la art. 76 lit. c) C. pen., pentru inculpatul minor.
B.I. are antecedente penale fiind condamnat anterior la un an închisoare în minorat, iar inculpatul B.A. este recidivist, fiind condamnat anterior la 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 611/2001 a Judecătoriei Gherla, tot pentru comiterea unei infracţiuni de tâlhărie, aspecte ce atrag o diferenţiere de cuantum a pedepselor aplicate acestora.
Faţă de inculpaţii majori s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 74 C. pen., cu menţinerea stării de arest faţă de soluţiile de condamnare propuse, art. 160b C. proc. pen., cu deducerea perioadelor executate din 8 noiembrie 2005 la zi.
În ce priveşte inculpatul minor au fost întrunite condiţiile art. 81 C. pen. şi s-a apreciat de către instanţă că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare efectivă, urmând a se face aplicarea acestor dispoziţii legale cu fixarea unui termen de încercare de 3 ani, potrivit art. 110 C. pen.
În latură civilă s-a consemnat că partea vătămată a formulat pretenţii civile de 30.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată.
Motivarea acestor pretenţii rezidă din aceea că a avut de suferit leziuni corporale, trauma psihică este extrem de gravă, după agresiune a căpătat o stare de anxietate, a fost luat prin surprindere, pe la spate de către cei trei inculpaţi, în sprijinul afirmaţiilor sale au fost audiaţi martori şi s-a depus şi un înscris, adeverinţă medicală, din care a rezultat că este suferind de reacţie anxioasă.
Fără putinţă de tăgadă, faţă de starea de fapt redată, părţii vătămate i s-a produs un prejudiciu moral susceptibil de reparaţie materială, trauma psihică rezultată în urma comiterii tâlhăriei în dauna sa rezultată din modul de comitere a acestei fapte penale, consecinţele medico-legale produse, sunt grave, partea vătămată se află într-o situaţie specială, cu constatarea medicală a unei reacţii anxioase actuale, suma însă de 7.000 lei apărând ca fiind satisfăcătoare în contextul celor subliniate, cuantumul este apt în a conduce la repararea integrală a acestui prejudiciu cauzat, orice alte sume în plus, considerându-se că exced consecinţelor produse, ar determina o îmbogăţire fără justă cauză a părţii vătămate, cu luarea în consideraţie şi a unor situaţii financiare precare ale inculpaţilor.
Sumele vor fi de achitat în solidar, minorul împreună şi cu partea responsabilă civilmente H.R., art. 998, 1000 alin. (2) C. civ.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, partea civilă şi inculpaţii B.I. şi B.A.
În motivarea apelului, partea civilă a arătat că a suferit traume psihice ca şi consecinţe ale săvârşirii faptei, manifestând stări de anxietate conform adeverinţei medicale depuse la dosar şi instanţa de fond în mod eronat a raportat cuantumul daunelor morale solicitate la situaţia materială precară a inculpaţilor. Ca atare a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate sub aspectul soluţionării laturii civile şi obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile conform constituirii de parte civilă în sumă de 30.000 lei.
În motivarea apelului inculpatului B.A. s-a arătat că acesta a manifestat o conduită sinceră şi prejudiciul a fost recuperat astfel că a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi în urma judecării să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate, precum şi a despăgubirilor civile.
În motivarea apelului inculpatului B.I. s-a arătat că acesta a recunoscut şi a regretat săvârşirea faptei, a colaborat cu organele judiciare, astfel că a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi în urma judecării cauzei să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante.
Prin Decizia penală nr. 113 din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 1682/33/2006, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpaţii B.A. şi B.I. arestaţi şi deţinuţi în Penitenciarul gherla şi în baza art. 373 C. proc. civ., prin extinderea efectelor apelului şi faţă de inculpatul minor H.C. împotriva sentinţei penale nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj pe care a desfiinţat-o numai cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei.
Judecând cauza în aceste limite s-a redus cuantumul daunelor morale la care au fost obligaţi inculpaţii în solidar, iar inculpatul minor H.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente de la 7.000 RON la suma de 2.000 RON.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă R.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din durata pedepselor aplicate inculpaţilor B.A. şi B.I., timpul reţinerii şi arestării preventive a acestora începând cu data de 8 noiembrie 2005 şi până la zi.
S-a menţinut măsura arestării inculpaţilor B.I. şi B.A.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de câte 150 RON onorariu pentru apărător din oficiu pentru fiecare inculpat ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fost obligată partea civilă R.Şt. la 150 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond, ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente şi concludente a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei s-a circumscris elementelor constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., pentru inculpatul minor H.C., cu aplicarea art. 78 lit. c) C. pen., pentru inculpatul B.I. şi cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru inculpatul B.A.
Astfel, în esenţă, inculpaţii majori B.I. şi B.A. împreună cu inculpatul minor H.C. în baza unei înţelegeri prealabile, în jurul orelor 21,00, au aşteptat-o pe partea vătămată R.Şt. spre traseul domiciliului acesteia, au acostat-o după ce inculpatul major B.I. a lovit-o cu pumnul, dezechilibrând-o, după care aceasta a căzut, timp în care inculpatul B.A. a ţinut-o de braţe şi i-a sustras un telefon mobil din buzunarul cămăşii, iar inculpatul minor i-a sustras din buzunarul gecii un portmoneu pe care i l-a dat inculpatului B.I. pentru a-i verifica conţinutul, după care au părăsit-o pe partea vătămată, căreia i-au cauzat leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Bunurile sustrase de către inculpaţi au fost găsite la locuinţa acestora, fiind ridicate de către organele de poliţie şi restituite părţii vătămate.
Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), adică gradul de pericol social, modul concret de săvârşire al faptei, precum şi persoana inculpaţilor.
Astfel, în funcţie de ancheta socială, expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului minor H.C., precum şi referatul de evaluare depus la dosar, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate pentru inculpatul minor, astfel că s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestuia.
Inculpatul B.I. are antecedente penale raportat la pedeapsa de un an închisoare pentru o faptă săvârşită în stare de minoritate, iar inculpatul B.A. este recidivist, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 611/2001 a Judecătoriei Gherla tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie.
Având în vedere că inculpaţii au recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, prejudiciul modica a fost recuperat integral, precum şi vârsta acestora, instanţa de fond a reţinut în favoarea tuturor inculpaţilor circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Reţinerea circumstanţelor atenuante constituie o facultate pentru instanţă şi nu o obligaţie în procesul individualizării pedepselor, iar instanţa de fond a valorificat în mod corespunzător reţinerea circumstanţelor atenuante reflectată în cuantumul pedepsei reduse aplicate, astfel că o reevaluare a pedepsei tot ca efect ale aceloraşi circumstanţe iniţiale este superfluă, iar apelul inculpaţilor este nefondat sub acest aspect.
Referitor la latura civilă a cauzei, se remarcă că bunurile sustrase au fost recuperate de către organele de poliţie şi restituite părţii vătămate, însă aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei daune morale.
Acordarea daunelor morale este oportună, deoarece partea vătămată a suferit şi un prejudiciu nepatrimonial concretizat în suferinţele psihice concretizate în starea de anxietate intervenită ulterior incidentului, însă raportat la nr. de zile de îngrijiri medicale, de 3-4 zile, curtea de apel a apreciat că se mai impune diminuarea cuantumului stabilit iniţial de către instanţa de fond.
În contextul celor expuse mai sus, curtea de apel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpaţii B.I. şi B.A. şi prin extinderea efectului apelului în baza art. 373 C. proc. pen., şi faţă de inculpatul minor H.C. împotriva sentinţei penale nr. 120/2006 a Tribunalului Cluj pe care a desfiinţat-o numai cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei şi judecând cauza în aceste limite a redus cuantumul daunelor morale la care au fost obligaţi în solidar, iar inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente, de la 7000 RON la 2000 RON.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă R.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 120/2006 a Tribunalului Cluj pentru aceleaşi considerente expuse mai sus.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din durata pedepsei, timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 08 noiembrie 2005 şi până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării inculpaţilor B.I. şi B.A.
În baza art. 189 s-a stabilit în favoarea Baroului de avocaţi Cluj suma de câte 150 RON onorariu pentru apărător din oficiu, plătibil din F.M.J.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă R.Şt. la 150 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs partea civilă R.Şt., criticând-o, solicitând casarea deciziei atacate cu privire la latura civilă şi pe cale de consecinţă, admiterea în totalitate a constituirii de parte civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul parte civilă a arătat că, în seara zilei de 7 noiembrie 2005, în jurul orelor 21,00, a fost atacat de cei trei inculpaţi care l-au şi deposedat de telefonul mobil. A fost luat prin surprindere de către inculpaţi, aceştia atacându-l pe la spate, iar apoi inculpatul B.I. l-a lovit cu pumnul în zona feţei. După ce s-a prăbuşit la pământ a fost imobilizat, iar apoi deposedat de telefonul mobil. Agresorii şi-au întrerupt activitatea după ce el a strigat după ajutor, speriindu-se că vor fi surprinşi de vecini, a strigat, aşa încât nu a mai fost lovit în continuare, ca urmare a agresiunii au suferit leziuni, care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal aflat la dosarul cauzei şi deşi numărul îngrijirilor medico-legale nu este foarte mare a suferit o traumă psihică extrem de gravă. După agresiune a căpătat o stare de permanentă anxietate, fiindu-i frică de fiecare dată când iese pe stradă, această stare de anxietate amplificându-se după lăsarea întunericului, fiindu-i frică să nu fie din nou atacat, se gândeşte în permanenţă că oricând poate veni cineva care să-l atace din spate, consideră că fapta săvârşită de cei trei inculpaţi i-a cauzat această stare, comportamentul său schimbându-se după incident, care i-a făcut să-şi piardă liniştea.
Recurentul parte civilă a mai menţionat că a evaluat prejudiciul cauzat la suma de 300.000.000 lei (30.000 RON), iar legătura de cauzalitate dintre fapta celor trei inculpaţi şi starea psihică în care se află a probat-o cu doi martori şi înscrisuri medicale.
Cu toate acestea, Tribunalul Cluj, în primă instanţă a înţeles să-i oblige pe cei trei inculpaţi în solidar doar la plata sumei de 7.000 RON, iar Curtea de Apel Cluj Napoca, prin Decizia atacată a redus acest cuantum la suma de 2.000 RON, apreciind că în mod nejustificat ambele instanţe au redus cuantumul pretenţiilor sale, singura raţiune fiind starea materială precară a celor trei inculpaţi, nu trebuia să se ţină cont de „circumstanţe atenuante", de numărul de zile de îngrijiri medicale, deoarece pretenţiile sale reprezintă daune morale exclusiv pentru trauma psihică ce i-a fost cauzată, solicitând admiterea recursului şi obligarea pe cei trei inculpaţi în solidar la plata sumei de 30.000 RON cu titlul de daune morale.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 385 9 pct. 9, 10, 171 C. proc. pen.
În recurs, la termenul din 15 iunie 2006, Înalta Curte a constatat că inculpaţii B.I. şi B.A. se află în executarea pedepsei, iar onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 40 RON (400.000 lei), se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cauza a fost amânată de mai multe ori, în recurs, faţă de lipsa de procedură cu intimatul inculpat H.C., precum şi faţă de cererea de amânare formulată de recurentul parte civilă pentru a-şi angaja apărător.
La termenul de astăzi, recurentul parte civilă, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, solicitând, totodată acordarea de daune morale în cuantum de 300.000.000 lei.
Concluziile apărătorilor intimaţilor inculpaţi B.A., B.I., H.C., ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi poziţiile intimaţilor inculpaţi B.A. şi B.I., prezenţi, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de partea civilă R.Şt. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate numai sub aspectul laturii civile a cauzei, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv art. 3859 pct. 9, 10, 171 C. proc. pen., anterior modificării prin Legea nr. 356/2006, având în vedere aplicarea legii procesual penale în timp, în cauză fiind pronunţată o hotărâre în primă instanţă anterior modificărilor survenite prin actul normativ menţionat, Înalta Curte apreciază recursul recurentei părţi civile ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanţa de apel în mod corect şi-a însuşit argumentele primei instanţe cu privire la constatarea existenţei în cauză şi a unui prejudiciu nepatrimonial produs prin fapta celor trei inculpaţi asupra părţii civile R.Şt., însă, în baza propriului examen, a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, respectiv a art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., precum şi a art. 998 şi urm. C. civ., cu privire la întinderea acestui prejudiciu, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că, deşi stabilirea cuantumului despăgubirii echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o estimare, respectiv un proces de apreciere, totuşi întinderea acestuia impune constatarea îndeplinirii unor criterii in concreto, care să asigure o justă şi integrală reparaţie a întregului prejudiciu suferit în urma infracţiunii.
Astfel, în contextul cauzei, instanţa de apel prin soluţia dispusă, în sensul reducerii cuantumului daunelor morale de la 7.000 RON la 2.000 RON a avut în vedere doar suferinţele psihice concretizate în starea de anxietate intervenită ulterior incidentului prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale, fără a fi făcute în mod concret, referiri exprese la mijloacele de probă administrate, etiologia efectivă a acestor stări, a conexităţii între faptă şi consecinţele produse, prin raportare şi la alte criterii, aşa încât soluţia pronunţată nu a fost motivată, fiind incidente cazurile de casare invocate, respectiv art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen.
Înalta Curte consideră critica recurentei părţi civile R.Şt. cu privire la întinderea prejudiciului nepatrimonial ca fiind fondată, însă nu în cuantumul pretenţiilor solicitate, ci în acela stabilit de către prima instanţă, care a făcut o corectă apreciere a tuturor condiţiilor concrete ale cauzei, fiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., în raport cu prevederile legale mai sus menţionate.
Astfel, instanţa de fond în stabilirea cuantumului de 7.000 RON a ţinut cont de trauma psihică rezultată în urma comiterii tâlhăriei, de modul de comitere a acestei fapte penale, consecinţele medico-legale produse, situaţia financiară precară a inculpaţilor.
Înalta Curte, reevaluând coroborat mijloacele de probă administrate în cauză sub aspectul laturii civile, respectiv declaraţiile martorilor V.T. şi M.I.V., precum şi declaraţiile inculpaţilor B.I., B.A. şi H.C., în care au descris în mod efectiv circumstanţele săvârşirii faptei, concluziile provizorii ale I.M.L. Cluj din 8 noiembrie 2005, prin care se atestă că leziunile traumatice care s-au produs prin lovire cu corp dur, necesită 3-4 zile îngrijiri medicale, datând din 7 noiembrie 2005, constată că prin infracţiunea comisă de către inculpaţi i s-a produs părţii civile R.Şt. şi un prejudiciu nepatrimonial, prin atingerea unor valori sociale, respectiv patrimoniului, cât şi integrităţii fizice şi psihice a acestuia, intensitatea consecinţelor faptei comise asupra persoanei sale fiind percepută în asemenea măsură încât i-a produs o schimbare de comportament.
În declaraţia dată în primă instanţă, inculpatul B.I. a menţionat că „…Cunosc pe partea vătămată, l-am urmărit pe R.Şt. Recunosc că eu l-am lovit cu pumnul pe acesta. B.A. i-a sustras un telefon mobil. Minorul i-a sustras un portmoneu. Ulterior sustragerii mi-a înmânat bunul mie…A avut loc o înţelegere prealabilă între noi…".
Inculpatul B.A. în declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti a arătat că „…Recunosc că am sustras un telefon mobil de la partea vătămată. Totodată recunosc că am ţinut-o de braţ pe aceasta. B.I. a fost cel care l-a lovit pe partea vătămată. Minorul i-a sustras un portofel părţii vătămate…".
În declaraţia dată, în faţa primei instanţe, inculpatul H.C. a precizat că „…B.I. a lovit cu pumnul pe partea vătămată, B.A. i-a sustras un telefon mobil. Eu am sustras un portofel. Acesta se afla în buzunarul gecii. I-am dat portofelul lui B.I. pentru a verifica conţinutul…".
Martorul V.T. în declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti a arătat că „…După comiterea pretinselor fapte penale de către inculpaţi nu pot afirma că partea vătămată este la fel ca înainte. După faptă la un moment dat l-am rugat ceva însă şi mi-a prezentat ulterior că a uitat să dacă ce a promis. Acest lucru nu s-a întâmplat anterior. Posibil că are o anumită legătură între fapte şi acest eveniment. Mi-a povestit partea vătămată ce i s-a întâmplat. Mie personal mi-a povestit de două ori. Nu mai este ca înainte, nu mai judecă aşa cum o făcea. După comiterea faptei am văzut la acesta un alt comportament, nu mai e atât de sociabil şi e mult mai retras. Din comportamentul avut în public trag concluzia că partea vătămată are un sentiment de frică în general. Acest lucru rezultă din faptul că nu mai participă la întâlnirile comunale…".
Martorul M.I.V., în declaraţia dată în primă instanţă a menţionat că „…Am cunoscut-o pe partea vătămată ca fiind o persoană volubilă. După comiterea faptei în dauna sa de către inculpaţi m-am întâlnit cu aceasta, am discutat pe marginea acestui subiect şi am constatat că nu mai este ca înainte, respectiv este fricos. Este obsedat de ceea ce i s-a întâmplat. O singură dată am discutat cu partea vătămată. Mi-a povestit că mergea spre casă şi a fost atacat. Spun că este obsedat de cele întâmplate, deoarece vorbeşte tot timpul de ceea ce s-a întâmplat şi astăzi a doua oară când m-am întâlnit cu partea vătămată tot despre acel eveniment a povestit. Când vorbesc cu partea vătămată, pe la spate, are unele manifestări ciudate. Este obsedat de ceea ce i s-a întâmplat. În aceste condiţii cred că îi este frică. Înainte nu a fost aşa. Pe partea vătămată am cunoscut-o destul de bine, eram într-o relaţie amicală cu aceasta, nu am cunoscut-o ca simplu cetăţean din acea comună."
Prin fotocopia adeverinţei medicale emisă de Spitalul Judeţean Cluj, secţia clinică de psihiatrie, se atestă că R.Şt. este suferind de reacţie anxioasă, recomandându-se internare şi tratament.
Aşadar, din ansamblul mijloacelor de probă administrate a rezultat că partea civilă R.Şt. a fost urmărită de cei trei inculpaţi şi deposedată, prin violenţă de bunurile arătate, fiindu-i cauzate leziuni a căror îngrijire au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, modalitatea concretă de săvârşire a faptei, intensitatea loviturilor aplicate, producându-i părţii civile o stare de anxietate, care a condus la o schimbare de comportament în societate, percepută în mod direct de către martori, intensitatea consecinţelor faptei, persistând în timp, în raport cu atestarea medicală la data de 24 februarie 2006, la circa 3 luni de la momentul comiterii faptei, ceea ce i-a produs un prejudiciu nepatrimonial, a cărui acoperire justifică acordarea daunelor morale, în cuantumul stabilit de prima instanţă, respectiv de 7.000 RON, sumă care este suficientă în asigurarea unei reparaţii integrale alături de prejudiciul material cauzat.
Suma menţionată reflectă în mod proporţional raportul între gravitatea faptei comisă de inculpaţi asupra părţii civile, prin modul concret de comitere, intensitatea şi consecinţele produse, valorile sociale atinse, cât şi posibilitatea acoperirii sale, ca urmare a unei situaţii financiare precare a inculpaţilor.
Înalta Curte apreciază că acordarea integrală a sumei pretinse cu titlul de daune morale, respectiv de 300.000.000 lei (30.000 RON) nu se susţine probator, în contextul cauzei.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurenta parte civilă R.Şt. împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimaţii inculpaţi B.I., B.A. şi H.C.
Se va casa Decizia atacată şi se va menţine sentinţa penală nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj.
În conformitate cu art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta parte civilă R.ŞT. împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimaţii inculpaţi B.I., B.A. şi H.C.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6141/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 6215/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
