ICCJ. Decizia nr. 6499/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6499/2006
Dosar nr. 3944/2/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 318/ F din 21 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.C., în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 75 lit. c) C. pen., după care, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1397 din 21 iulie 2004 pronunţată de Judecătoria Buftea, urmând ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul executând în final o pedeapsă de 9 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă perioada executată de la 28 ianuarie 2003 la 27 martie 2003 şi prevenţia din prezenta cauză de la 20 august 2005 la 21 martie 2006.
În baza dispoziţiilor art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), inculpatul C.C.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia inculpatului de la 20 septembrie 2005 la zi şi a fost menţinută starea de arest.
Conform art. 14 şi 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 şi 999 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii vătămate constituită parte civilă, C.G., inculpaţii, între care C.C.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente C.P., fiind obligaţi la plata sumei de 770 RON despăgubiri materiale şi 1000 RON daune morale şi la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în motivarea sentinţei, că în noaptea de 28 august 2005, în loc public, în zona P., inculpaţii au deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată de două lănţişoare cu pandantiv pe care aceasta le avea la gât. Ulterior, lănţişoarele au fost amanetate de inculpatul D.C. la SC K.T. SRL, şi valorificate de aceasta după depăşirea termenului stipulat în contract.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul D.C. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, urmând a fi reapreciate circumstanţele sale personale, lipsa unei periculozităţi deosebite şi a prejudiciului modic cauzat.
Inculpatul C.C.C. a solicitat reducerea pedepsei aplicate la jumătate şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., arătând că infracţiunea a fost săvârşită sub influenţa inculpatului D.C., la data săvârşirii infracţiunii era minor şi că are o situaţie familială deosebită.
Prin Decizia penală nr. 329/ A din 20 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul inculpatului C.C.C., s-a desfiinţat în parte sentinţa şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat de la data împlinirii vârstei de 18 ani.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C. durata arestării preventive de la 20 septembrie 2005 la 20 aprilie 2006.
Prin aceeaşi decizie s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.C., computându-se din pedeapsă perioada executată şi durata arestării preventive de la 28 ianuarie 2003 la 27 martie 2003, respectiv de la 20 septembrie 2005 la 20 aprilie 2006.
S-a menţinut starea de arest a ambilor inculpaţi.
Pentru inculpatul C.C.C., s-a apreciat că nu se impune o reducere în continuare a pedepsei şi nici schimbarea modalităţii de executare, deoarece prima instanţă, în raport de circumstanţele sale personale, a aplicat o pedeapsă orientată la minimum prevăzut de lege.
Instanţa de apel a reţinut însă că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., trebuie să opereze de la împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat deoarece drepturile electorale vizate de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., sunt exercitabile la vârsta majoratului.
În ceea ce priveşte pe inculpatul D.C., instanţa de apel a reţinut că nu se impune reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare, faţă de faptul că a săvârşit fapta împreună cu un minor, este recidivist, este cel care a iniţiat şi a contribuit esenţial la sustragerea cu violenţă a bunurilor părţii vătămate, săvârşind infracţiunea prin violenţă, noaptea, într-un loc public.
Împotriva deciziei au declarat recurs ambii inculpaţi, solicitând din nou reducerea pedepselor, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile în raport de criticile recurenţilor, ca şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reţine că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Probele administrate în cauză relevă fără echivoc săvârşirea în participaţie de către inculpaţi a infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., întrucât, în noaptea de 28 august 2005, în loc public şi prin violenţă, au sustras două lănţişoare cu pandantive de la partea vătămată C.G.
Inculpatul D.C., major, a săvârşit fapta împreună cu un minor în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, prin sentinţa penală nr. 1397 din 21 iulie 2004 pronunţată de Judecătoria Buftea, a avut o contribuţie majoră la adoptarea rezoluţiei infracţionale şi la executarea actelor materiale, exercitând violenţele asupra părţii vătămate.
Săvârşirea din nou a unei infracţiuni de sustragere de bunuri, după ce beneficiase de suspendarea executării pedepsei pentru o infracţiune anterioară, atestă o periculozitate ridicată a inculpatului şi necesită o reacţie pe măsură pentru reeducarea sa.
Inculpatul minor, la data săvârşirii infracţiunii C.C.C., a beneficiat de efectele aplicării dispoziţiilor art. 99 şi urm. C. pen., privind pedepsele aplicabile minorilor. În raport de circumstanţele sale personale şi de conduita procesuală corespunzătoare, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată la limita minimă prevăzută de lege.
Circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii şi pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei reţinute în sarcina inculpatului exclud reducerea sancţiunii sub limita minimă prevăzută de lege.
Inculpatul minor a săvârşit şi el acte de violenţă asupra părţii vătămate şi a contribuit efectiv la sustragerea bunurilor.
În aceste condiţii, apreciind ca legale şi temeinice hotărârile pronunţate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada executată şi durata arestării preventive de la 28 ianuarie 2003 la 27 martie 2003 şi de la 20 septembrie 2005 la zi pentru inculpatul D.C. şi de la 20 septembrie 2005 la zi pentru inculpatul C.C.C.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.C. şi C.C.C. împotriva deciziei penale nr. 329/ A din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.C., timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 20 septembrie 2005 la 7 noiembrie 2006 şi perioada executată de la 28 ianuarie 2003 la 27 martie 2003.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C., timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 20 septembrie 2005 la 7 noiembrie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6357/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 6520/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
