ICCJ. Decizia nr. 6266/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6266/2006
Dosar nr. 2475/46/2006
Şedinţa publică din 27 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionara C.A.A., a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 356 din 11 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionară împotriva rezoluţiei nr. 265/P/2005 din 10 martie 2006, a aceluiaşi parchet.
În motivarea plângerii, petiţionara a criticat rezoluţia atacată ca fiind netemeinică, solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la parchet, pentru continuarea cercetărilor.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 51/ F din 29 iunie 2006, a respins plângerea formulată de petiţionara C.A.A. împotriva rezoluţiei nr. 356/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a respins plângerea formulată de aceeaşi petiţionară împotriva rezoluţiei nr. 265/P/2005 din 10 martie 2006 a aceluiaşi parchet.
Petiţionara a fost obligată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 28 mai 2004, potrivit procesului verbal de contravenţie nr. 3956389, întocmit de Postul de Poliţie Stâlpeni, petiţionara C.A.A. a fost sancţionată contravenţional cu amendă de 1.000.000 lei.
Împotriva procesului verbal de contravenţie a formulat plângere C.A.A., care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 2330 din 23 noiembrie 2004, pronunţată de Judecătoria Câmpulung.
Instanţa de judecată a reţinut că plângerea împotriva procesului verbal de contravenţie a fost introdusă în termen legal dar că, pe fond, petiţionara se face vinovată de încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 10 pct. 2 şi art. 33 din OG nr. 55/2002 şi Legea nr. 61/1991, constând în aceea că, la data de 8 mai 2004, cei 4 câini ai săi, lăsaţi nesupravegheaţi, l-au atacat pe minorul T.R., în vârstă de 6 ani.
În timpul soluţionării cauzei la Judecătoria Câmpulung, la dosarul cauzei, s-a depus o întâmpinare, semnată de şeful Poliţiei municipiului Câmpulung, comisarul D.L., prin care se solicită să se constate că plângerea este tardivă, nefiind depusă în termenul prevăzut de lege.
Chiar dacă, instanţa de judecată care a soluţionat plângerea petiţionarei împotriva procesului verbal de contravenţie a constatat că nu se poate reţine excepţia tardivităţii introducerii plângerii, acest lucru nu conduce la concluzia că prin semnarea şi depunerea întâmpinării, şeful Poliţiei Câmpulung, ar fi săvârşit vreo infracţiune.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, persoana intimată, în calitatea sa de şef al poliţiei, nu a făcut altceva decât să susţină în instanţă, actul a cărei infirmare se solicitase.
Pe cale de consecinţă, se va respinge plângerea, ca neîntemeiată, şi se va menţine soluţia din rezoluţia atacată, petiţionara fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta C.A.A., invocând prevederile art. 3859 pct. 10, 17 şi 18 C. proc. pen.
Recurenta a arătat că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la falsul intelectual făcut de D.L. în memoriu din D 3910/P/2004 când acesta a susţinut că petenta este sancţionată cu închisoare contravenţională, motivând în declaraţia dată la parchet, că „este o greşeală de dactilografie!". Că, în acest caz, se aplică art. 289 şi 246 C. pen.
Prin al doilea motiv de recurs se pretinde că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică în sensul că falsul din referatul-întâmpinare depus la dosarul nr. 3153/Civ/2004, prin care a fost modificat conţinutul procesului verbal de contravenţie, nu a fost avut în vedere şi, pe cale de consecinţă, nu a fost sancţionat, motivându-se, în mod cu totul eronat, că făptuitorul n-ar fi făcut altceva decât să susţină în instanţă actul infirmat.
În sfârşit, prin cel de-al treilea motiv de recurs se susţine că, în speţă, s-a comis o gravă eroare, neîncepându-se urmărirea penală, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen., considerându-se că poliţia poate aplica legile oricum, chiar şi greşelile recunoscute nefiind luate în seamă de către instanţă, şi chiar, considerându-le obligaţii de serviciu ale intimatului.
Recursul este fondat.
Analiza susţinerilor părţilor şi materialului probator aflat la dosarul cauzei relevă că, în speţă, instanţa n-a aprofundat îndeajuns, relaţiile existente între petentă, învinuită de comiterea unei contravenţii, în contra numitului T.R., fiul secretarului Primăriei Câmpulung, cu care, anterior, aceasta se judecase în penal, pentru o infracţiune comisă de acesta din urmă, împotriva sa (a se vedea nr. 254/ R din 14 martie 2005 a Tribunalului Argeş, secţia penală) şi cei reclamaţi, a căror trimitere în judecată penală a solicitat-o, numai aprofundarea acestor relaţii, sub toate aspectele, putând oferi posibilitatea stabilirii, cu certitudine, dacă rezoluţiile atacate sunt temeinice şi legale ori rezultatul unor relaţii influenţate de un mediu local neprielnic adevărului şi legalităţii, aşa cum pretinde recurenta.
În raport cu această situaţie, Curtea va privi recursul de faţă, ca fondat şi-l va admite, ca atare, casând sentinţa penală nr. 51/ F din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, cu trimitere spre rejudecare.
Pentru o bună administrare a justiţiei, prin asigurarea încrederii părţilor în actul de justiţie, cauza va fi trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Ploieşti, care o va analiza sub toate aspectele.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionara C.A.A. împotriva sentinţei penale nr. 51/ F din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează sentinţa susmenţionată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat rămân în sarcina acestuia potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6259/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 6436/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
