ICCJ. Decizia nr. 6579/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6579/2006
Dosar nr. 8680/3/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 514 din 27 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 8680/3/2006, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.T. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.
Potrivit art. 33 lit. a), raportat la art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 864 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1448 din 6 octombrie 2003 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1734 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti şi s-a dispus ca restul rămas neexecutat de 1010 zile să se execute separat de pedeapsa de 7 ani, în final inculpatul C.T. având de executat o pedeapsă de 7 ani şi 1010 zile închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la 16 februarie 2006 la zi.
Conform art. 350 C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 16 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate 1,40 gr. heroină şi 2 seringi hipodermice, iar în baza art. 118 lit. d) C. pen., au fost confiscate sumele de 1.500.000 lei şi 9.000.000 lei de la inculpat.
S-a dispus restituirea către inculpat a 4 telefoane mobile aparţinând acestuia .
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariu apărător oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 16 februarie 2006, în urma denunţului formulat de M.S.D., inculpatul C.T., zis T., a vândut denunţătorului şi martorului S.G. 4 doze heroină, pentru care a primit suma de 1.500.000 lei, bani care fuseseră capcanaţi, prin trecerea seriilor bancnotelor într-un proces verbal.
În urma percheziţiei ce i s-a efectuat, asupra inculpatului au fost găsite 27 doze, totalizând 2,51 grame heroină, 2 seringi şi 2 fiole cu urme de heroină.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti că drogurile le deţinea, pentru consumul propriu, dar şi pentru comercializare, această ultimă activitate desfăşurând-o pentru a-şi asigura doza zilnică de consum.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.T.
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie şi nelegalitate, sub următoarele aspecte:
- greşita individualizare a pedepselor, în raport de pericolul social al faptelor săvârşite de inculpat, respectiv deţinerea a 27 doze de heroină pentru comercializare, şi în raport de condamnarea anterioară cu suspendare sub supraveghere în al cărei termen de încercare se afla;
- greşita confiscare a sumei de 1.500.000 lei de la inculpat, întrucât această sumă a fost capcanată (înseriată) şi folosită pentru realizarea flagrantului;
- greşita confiscare a sumei de 9.000.000 lei de la inculpat, în realitate suma a cărei provenienţă ilicită C.T. nu a putut-o justifica fiind de 2.640.000 lei (264 lei noi), sumă ce a fost consemnată la CEC cu recipisă nr. 8243381 din 28 februarie 2006;
- invocarea greşită a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 ca temei al confiscării cantităţii de 1,40 gr. heroină, în realitate temeiul de drept al acestei măsuri fiind dispoziţiile art. 17 din actul normativ mai sus menţionat.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe numai sub aspectul individualizării pedepselor, solicitând reducerea acestora întrucât a recunoscut şi regretat comiterea faptelor.
Prin Decizia penală nr. 561/ A din 17 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul C.T., împotriva sentinţei penale nr. 514 din 27 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 8680/3/2006.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare:
A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 şi art. 80 C. pen., de la 7 ani la 5 ani închisoare.
În baza art. 864 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1448/2003 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi s-a dispus ca restul de 1010 zile să se execute separat de pedeapsa de 5 ani, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 5 ani şi 1010 zile închisoare.
A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 şi art. 80 C. pen., de la un an şi 6 luni închisoare, la un an închisoare.
În baza art. 864 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1448/2003 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi s-a dispus ca restul de 1010 zile să se execute separat de pedeapsa de un an, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de un an şi 1010 zile închisoare.
Conform art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 1010 zile închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 1,14gr. heroină, rămasă după consumarea probei de laborator.
Potrivit art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 2.640.000 lei, dobândită prin săvârşirea infracţiunilor.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă reţinerea şi arestarea preventivă a acestuia de la 16 februarie 2006 la zi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei s-a dispus a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că, în raport de atitudinea sinceră adoptată de inculpat pe parcursul cercetărilor şi de regret a faptelor comise, se impune a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare recunoscute de prima instanţă în favoarea acestuia, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepselor.
De asemenea, instanţa de apel, constatând că doar suma de 2.640.000 lei a fost dobândită de inculpat prin săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a dispus confiscarea acestei sume, în baza art. 118 lit. d) C. pen., modificând totodată temeiul de drept al confiscării cantităţii de 1,14 gr. heroină, din prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în cele ale art. 17 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.T., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, prin acordarea unui plus de eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare recunoscute în favoarea sa.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că, prima instanţă a reţinut, în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de apel a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din conţinutul probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, rezultă că inculpatul recurent a recunoscut că a comercializat droguri, motivându-şi activitatea infracţională de necesitatea procurării banilor necesari cumpărării dozelor zilnice de consum.
Instanţele de fond şi apel, apreciind sinceritatea inculpatului şi având în vedere motivaţia dată de acesta faptelor săvârşite, i-au recunoscut circumstanţe atenuante judiciare, cu consecinţa reducerii pedepselor sub limitele minime prevăzute de textele sancţionatorii.
În contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialităţi, manifestarea de clemenţă din partea instanţelor judecătoreşti faţă de cei prinşi şi deduşi judecăţii, ar echivala cu un act de injustiţie socială.
Aceste infracţiuni care au dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.
Pericolul pentru ordinea publică al acestui gen de infracţiuni este dat de creşterea alarmantă a numărului de consumatori de droguri, care devin treptat şi vânzători de altfel de instanţe, datorită nevoii de a-şi procura banii necesari cumpărării dozelor zilnice de consum, aşa zisa dependenţă de moarte albă.
Pe de altă parte, în lanţul infracţional ce susţine flagelul consumului de droguri, aceşti traficanţi, distribuitori, cum este inculpatul, reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.
Activitatea acestui tip de traficanţi susţine atât capii reţelelor de distribuţie, prin furnizarea de fonduri, cât şi viciul în sine, prin recrutarea şi determinarea consumatorilor care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.
Pentru aceste motive şi având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, faptul că deşi se afla în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse anterioare, a săvârşit din nou infracţiuni de un pericol social deosebit, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.T. împotriva deciziei penale nr. 561/ A din 17 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2006 la 9 noiembrie 2006.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.T. împotriva deciziei penale nr. 561/ A din 17 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2006 la 9 noiembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6546/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 6583/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
