ICCJ. Decizia nr. 6583/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6583/2006
Dosar nr. 12914/1/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 30 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 109 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul minor L.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare, compus din pedeapsa de 3 ani, la care s-a adăugat un interval de 6 luni, în total 3 ani şi 6 luni.
Conform art. 1101 C. pen. şi a art. 103 C. pen., pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat, s-a dispus încredinţarea supravegherii inculpatului minor L.A., părinţilor acestuia, L.N.D. şi L.V.
Potrivit art. 103 alin. (2) C. pen., s-a pus în vedere părinţilor minorului obligaţia acestora de a veghea îndeaproape asupra inculpatului minor, precum şi obligaţia acestora de a înştiinţa de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art. 103 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul minor L.A. să respecte următoarele măsuri:
a) să nu frecventeze curtea şi incinta Şcolii Generale din Braşov;
b) să nu intre în legătură cu minorii D.A. şi Ţ.F.
În baza art. 1101 C. pen., pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, s-a stabilit ca inculpatul L.A. să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen., respectiv:
- să se prezinte la S.S.P.V.R.S.I. la datele fixate de acest serviciu;
- să anunţe în prealabil, aceluiaşi serviciu, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului L.A. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., art. 864 C. pen. şi a art. 1101 alin. (3) C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării, fiindu-i totodată aduse la cunoştinţă obligaţiile pe care trebuie să le respecte şi măsurile de supraveghere la care este supus.
S-a constatat că partea vătămată minoră U.S.A., prin reprezentanţii legali, nu s-a constituit parte civilă în cauză, ca urmare a recuperării integrale a prejudiciului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul L.A. la plata sumei de 2.100.000 lei (210 lei RON), cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 140 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, inculpatul L.A., fost elev al Şcolii Generale din Braşov, la data de 13 aprilie 2005, în jurul orelor 15,45, s-a apropriat de partea vătămată U.S. (în vârstă de 11 ani) care efectua la acel moment serviciul pe şcoală şi, sub ameninţarea cu un briceag, a deposedat-o de ceasul de la mână.
Mama părţii vătămate a sesizat organele de poliţie, astfel că a doua zi părţii vătămate i-a fost restituit ceasul, conform procesului verbal de la dosar urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul L.A. care a solicitat achitarea sa, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susţinând că nu a intenţionat să o tâlhărească pe partea vătămată, ci doar să împrumute respectivul bun (ceasul) de la aceasta.
În subsidiar, inculpatul a solicitat a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare recunoscute în favoarea sa de prima instanţă.
Prin Decizia penală nr. 30/ Ap/MF din 28 august 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, în dosarul nr. 246/MF/P/Ap/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.A.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 180 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Braşov a reţinut că, din declaraţiile martorilor oculari G.B., Ţ.F. şi D.A. a rezultat, cu claritate, faptul că inculpatul a deposedat-o, prin ameninţarea cu un briceag, pe partea vătămată U.S. de ceasul de la mână, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Având în vedere gravitatea faptei săvârşite de inculpat, instanţa de apel a apreciat că nu se impune a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare ce i-au fost recunoscute acestuia de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.A. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Apărătorul inculpatului a solicitat a se lua faţă de acesta măsura educativă a libertăţii supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen., având în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului, minor la data comiterii faptei.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că, prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Solicitarea apărătorului inculpatului de a se lua faţă de acesta măsura educativă a libertăţii supravegheate prevăzută de art. 103 C. pen., este nefondată pentru următoarele considerente:
Regimul penal sancţionator aplicabil minorilor infractori este un regim dual, axat pe măsuri educative şi pe pedepse.
La alegerea sancţiunii aplicabile infractorului minor, instanţele trebuie să aibă în vedere, potrivit art. 100 alin. (1) C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, precum şi comportamentul minorului, condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana acestuia.
Scopul sancţiunii în general, este acela de a găsi cele mai rezonabile limite şi modalităţi de executare, care să garanteze resocializarea făptuitorului, instanţele fiind chemate să distingă acea măsură, care se va dovedi utilă în reinserţia socială urmărită de legiuitor.
Având în vedere că inculpatul a săvârşit o infracţiune deosebit de gravă, ce vizează simultan atât integritatea fizică a persoanei, cât şi bunurile acesteia, precum şi modalitatea concretă a comiterii faptei (într-un loc public, prin folosirea unui obiect tăietor – înţepător, alegerea unei victime minore, în vârstă de 11 ani, folosirea unei tonalităţi de natură a inspira acesteia o temere reală şi serioasă), Înalta Curte constată că instanţele de fond şi apel au evaluat corect pericolul social concret al infracţiunii săvârşite de inculpat, personalitatea acestuia, astfel că sancţiunea aplicată, o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării, corespunde scopului acesteia, respectiv acela de a educa inculpatul în spiritul respectării valorilor sociale încălcate şi prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, asigurând reinserţia socială a făptuitorului.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L.A. împotriva deciziei penale nr. 30/ Ap/MF din 28 august 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L.A. împotriva deciziei penale nr. 30/ Ap/MF din 28 august 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6579/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6842/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
