ICCJ. Decizia nr. 6967/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.6967/2006

Dosar nr. 11919/1/2006

Şedinţa publică din 28 noiembrie 2006

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 117/ P din 11 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 4381/2004, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului S.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsită de art. 215 alin. (l), (2) şi (5) C. pen., art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 288 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

Au fost obligaţi numiţii S.M., S.M.O. şi S.E., în calitate de moştenitori ai inculpatului S.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.P. SRL Oradea, la despăgubiri civile în sumă de 3.626.016.808 lei, cu dobânzi legale de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului, în favoarea părţii civile D.R.V. Oradea, conform cotelor legale de moştenire, iar pe minorii S.M.O. şi S.E., doar în limita activului succesoral.

A menţinut sechestrul asigurător dispus în vederea recuperări prejudiciului, asupra bunurilor inculpatului S.A., decedat, prin ordonanţa nr. 142/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor şi care a fost pus în aplicare prin procesul verbal de luare a măsurii asigurătorii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bihor a reţinut următoarea stare de fapt:

Numiţii P.S.I. şi C.F. au fost administratori ai SC S.P. SRL Oradea, constituită şi înregistrată în anul 1994, având printre obiectele de activitate şi aceea de achiziţionarea şi vânzarea de deşeuri metalice.

În vederea desfăşurării activităţii, societatea, în cursul lunilor septembrie - decembrie 2001, a importat de la societatea A.I., din Nurnberg - Germania trei utilaje, după cum urmează: o foarfecă hidraulică în valoare de 537.905 euro, conform D.I.V. nr. 78714 din 12 septembrie 2001; un greifer autopropulsant în valoare de 150.000 euro, conform D.I.V. 8864 din 18 octombrie 2001; un încărcător ATLAS, în valoare de 250 euro, conform D.I.V. 10808 din 12 decembrie 2001. Importul acestor utilaje presupunea că odată cu preluarea lor de la instituţiile vamale şi achitarea unor taxe vamale şi T.V.A.

Conform dispoziţiilor Legii nr. 133/1999 şi HG nr. 244/2001, întreprinderile mici şi mijlocii pot beneficia de scutirea de taxe vamale şi T.V.A., în condiţiile respectării unor dispoziţii legale, care presupunea depunerea unor documente justificative instituţiilor vamale, care certificau încadrarea societăţii în această categorie.

Numitul P.S.I., în calitate de administrator la SC S.P. SRL Oradea i-a cerut lui S.A., angajat al societăţii în postul de director economic, să soluţioneze problema documentelor necesare la vamă, pentru a putea dovedi că această societate îndeplineşte condiţiile de scutire de taxă vamală şi T.V.A., prevăzute de Legea nr. 133/1999 şi HG nr. 244/2001, deşi ştia că această procedură implică obţinerea unor avize şi certificate de la unele ministere, ceea ce presupunea timp, iar mărfurile contractate erau încărcate pe mijloace de transport, urmând a fi livrate într-un timp scurt. Scutirea de taxe aferente aducea societăţii beneficii importante de care ar fi profitat dacă nu ar fi fost descoperite sau dacă întruneau condiţiile legale.

Inculpatul S.A. nu a întreprins nimic legal pentru obţinerea calităţii de „întreprinderi mici şi mijlocii" să faciliteze scutirea de taxe vamale şi T.V.A., dar s-a documentat asupra înscrisurilor necesare a fi depuse în vamă, sens în care 1-a contactat pe M.G., administrator la SC M. SRL Oradea şi i-a cerut acestuia setul de documente ale societăţii pe care acesta o administra şi prin care se putea dovedi clasificarea societăţii în această categorie.

Inculpatul S.A. a apelat la o cunoştinţă, care i-a pus la dispoziţie un scanner, cu ajutorul căruia a preluat pe calculator anumite date din avizele obţinute de la M.G. privind antetul instituţiei şi ştampila cu semnătura reprezentanţilor acestora. Folosindu-se de tehnica de calcul, şi-a confecţionat formulare necompletate „în alb" şi pe care ulterior le-a completat cu datele SC S.P. SRL Oradea, prin scrierea personală sau i-a dat un set numitului K.B.B. să le completeze.

Conform dispoziţiilor Legii nr. 133/1999 privind întreprinderile mici şi mijlocii şi a HG nr. 244/2001, privind aprobarea Normelor Metodologice privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, art. 14 - 16, avizele trebuiau obţinute de la Ministerul Industriei şi Resurselor, de la organele fiscale şi de la camerele de muncă, precum şi de la Camera de Comerţ şi Industrie.

Aproape toate aceste avize au fost falsificate de către inculpatul S.A. şi le-a ataşat declaraţiei pe proprie răspundere la autorităţile vamale din Judeţul Bihor, respectiv la societăţi comisionare vamale.

Un set de avize a fost completat manual de către el şi numitul K.F.B. şi predate inculpatului S.A., care le-a prezentat la două societăţi de comisionare vamală, SC M.T.S. SRL Oradea şi SC V.S. SRL Oradea, care, în calitate de comisionari, le-au predat instituţiilor vamale pentru îndeplinirea formalităţilor de import.

Numitul K.F.B. a falsificat la cererea lui S.A. avizul nr. 8771 din 17 octombrie 2001 din care rezultă că a fost emis de Ministerul Industriei şi Resurselor, atestând astfel că SC S.P. SRL Oradea este beneficiară a prevederilor HG nr. 244/2001 şi astfel, urma să fie scutită de taxe vamale.

Din rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică întocmite de Serviciul Criminalistic al I.P.J. Bihor a rezultat că formularele prezentate autorităţilor vamale au fost completate de către inculpatul S.A. şi numitul K.F.B. prin scriere manuală.

Documentele vamale au fost prezentate în copie, aşa cum se prevede în regulament, împreună cu declaraţia vamală de import (D.I.V.) la SC M.T.S. SRL Oradea de către inculpatul S.A., s-au îndeplinit formalităţile vamale şi s-au preluat bunurile importate fără a se plăti taxa vamală aferentă şi T.V.A., în valoare totală de 3.626.161.808 lei, care nu a fost recuperată până în prezent.

Ca urmare a decesului inculpatului, intervenit la 2 august 2005, conform certificatului de deces din 3 august 2005 prima instanţă a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (l), (2) şi (5) C. pen., art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 288 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

În ce priveşte latura civilă a cauzei, spre deosebire de răspunderea penală, care este personală, moştenitorii inculpatului, dacă au acceptat succesiunea, pot fi chemaţi să răspundă pentru daunele provocate părţilor civile prin fapta inculpatului, respectiv S.M., soţia şi S.M.O. şi S.E., copii, avându-se în vedere faptul că aceştia au acceptat succesiunea în urma defunctului S.A.

Referitor la acceptarea succesiunii de către moştenitori, precum şi la obligaţiile de plată a pasivului succesoral, instanţa a reţinut că, deşi potrivit certificatului de moştenitor depus la dosar, ar rezulta că moştenitorii au acceptat succesiunea pur şi simplu, acest aspect este valabil numai în ce priveşte soţia inculpatului defunct, S.M., deoarece în ceea ce priveşte minorii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 687 C. civ., cu referire la art. 685 C. civ. şi art. 659 C. civ. şi următoarele, din interpretarea cărora rezultă că aceştia prin efectul legii şi ca o măsură de protecţie, pot accepta succesiunea numai sub beneficiu de inventar, astfel încât minorii vor răspunde din punct de vedere civil, numai în limita activului succesoral.

În privinţa obligaţiei de plată a pasivului succesoral, din prevederile art. 774, 775, 777, art. 893, art. 896, art. 902 şi art. 1060 C. civ., rezultă că această obligaţie se divide de drept la deschiderea succesiunii între persoanele ţinute la această obligaţie, proporţional cu partea ce revine fiecăreia din moştenire.

Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel, în termen legal, partea responsabilă civilmente apelantă SC S.P. SRL Oradea şi moştenitorii inculpatului decedat S.A., S.M., S.M.O. şi S.E., solicitând admiterea lor, desfiinţarea şi modificarea hotărârii atacate în sensul înlăturării lor la plata în solidar a daunelor morale, întrucât, în mod greşit, instanţa de fond la data pronunţării hotărârii nu a ţinut cont de legislaţia în domeniu şi nici de actele depuse la dosar, respectiv din art. 25 din Legea nr. 133/1999, rezultă că de scutirea taxelor vamale de import pentru utilajele destinate procesului de producţie beneficiau întreprinderile mici şi mijlocii, dovada acestei calităţi, conform legii se face prin cifra de afaceri, număr de personal, date care s-au dovedit cu actele societăţii şi un alt element, fiind capitalul social care trebuie să fie integral privat.

Verificând sentinţa atacată cu apel, pe baza materialului şi lucrărilor de la dosar, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen., instanţa a constatat că aceasta este legală şi temeinică.

Instanţa de fond pe baza probelor administrate în cauză, a declaraţiei de recunoaştere a inculpatului S.A. dată în faţa organelor de urmărire penală cât şi în instanţă cu ocazia interogatoriului luat, a stabilit vinovăţia acestuia cu privire la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul S.A. a decedat, după cum rezultă din xerocopie certificatului de deces aflat la dosar.

Ca urmare, instanţa de fond cu ocazia pronunţării sentinţei apelate, sub aspectul laturii penale, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul S.A. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost trimis în judecată.

Instanţa de fond a reţinut în legătură cu latura civilă a cauzei, spre deosebire de răspunderea penală, care este personală că moştenitorii inculpatului, dacă au acceptat succesiunea, pot fi chemaţi să răspundă pentru daunele provocate potrivit legii civile prin fapta inculpatului.

Ca urmare a acestui fapt şi pe baza certificatului de moştenitor, aflat la dosarul instanţei de fond, au fost introduşi în cauză ca moştenitori ai inculpatului decedat S.M., S.M.O. şi S.E.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat în mod corespunzător condiţiile în care SC S.P. SRL Oradea şi-a desfăşurat activitatea ca şi I.M.M. şi că aceasta putea să beneficieze de scutiri de taxe vamale şi T.V.A. prevăzute de Legea nr. 133/1999 şi HG nr. 244/2001, dar întrucât aceasta nu a urmat o procedură care implica obţinerea unor avize şi certificate de la alte ministere, avize şi certificate care, în speţa de faţă, nu au fost dobândite, întrucât au fost falsificate de către inculpat. Ca atare, atâta timp cât SC S.P. SRL Oradea, deşi avea vocaţie la scutirea de taxe vamale şi T.V.A. nu a făcut demersurile necesare pentru obţinerea avizelor respective în mod, legal, instanţa de fond a reţinut că partea civilă D.R.V. Oradea a fost indusă în eroare prin depunerea documentaţiei falsificate şi, în consecinţă, i s-a produs un prejudiciu.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC S.P. SRL Oradea şi moştenitorii inculpatului S.A., respectiv: S.M., S.M.O. şi S.E., împotriva sentinţei penale nr. l 17/P/2006 a Tribunalului Bihor.

Apelanţii au fost obligaţi să plătească 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs partea responsabilă civilmente şi succesorii inculpatului decedat.

Prin motivele de recurs, susţinute oral, au fost criticate hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus obligarea acestora, în solidar, la plata despăgubirilor civile către D.V.I. Oradea.

Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate cât şi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., referitoare la greşita aplicare a legii (caz de casare, în vigoare, la data declarării recursurilor), înalta Curte constată că recursurile formulate sunt fondate.

În cauză, ca urmare a decesului inculpatului S.A. s-a dispus, corect, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de acesta pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Ca urmare a acestui fapt şi în condiţiile în care la data decesului fusese pusă în mişcare acţiunea civilă în cadrul procesului penal, potrivit art. 21 C. proc. pen., au fost introduşi în cauză succesorii inculpatului, care au acceptat moştenirea, respectiv, soţia supravieţuitoare S.M., şi copii acestuia, S.M.O. şi S.E.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că succesorii inculpatului, acceptând moştenirea sunt chemaţi să răspundă pentru daunele provocate părţilor civile prin faptele defunctului, copii minori ai acestuia numai în limita activului succesoral.

Înalta Curte constată că instanţa de fond şi de apel au soluţionat greşit latura civilă a cauzei, obligând pe moştenitorii inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile, conform actelor legale de moştenire şi în limita activului succesoral, în ceea ce-i priveşte pe copii minori ai defunctului.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 21 C. proc. pen., succesorii devin subiecţi principali în latura civilă a procesului penal, fiind consideraţi părţi prin succesiune, ei au aceleaşi prerogative şi facultăţi procesuale pe care le avea şi partea decedată.

Chiar dacă succesorii „iau procedura" din momentul introducerii lor în cauză, ei dispun de toate mijloacele de apărare privind soluţionarea acţiunii penale pe care le-ar fi avut inculpatul, cu consecinţe asupra soluţionării acţiunii civile.

Or, în cauză, soluţia instanţei de fond de obligare a moştenitorilor inculpatului în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor materiale către partea civilă (soluţie menţinută şi de către instanţa de apel) s-a raportat doar la declaraţiile de recunoaştere a faptelor date de inculpat şi la probele administrate în faza de urmărire penală.

Înalta Curte apreciază că în condiţiile în care printre succesorii inculpatului se află şi copii minori ai acestuia, instanţele nu au avut rol activ în soluţionarea laturii civile a cauzei încălcând în acest mod dispoziţiile art. 4 C. proc. pen., în sensul că nu au administrat probe în vederea soluţionării laturii civile a cauzei, cu garantarea drepturilor procesuale ale succesorilor, mărginindu-se a-i obliga la plata sumei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.

Mai mult decât atât, se observă că potrivit certificatului de moştenitor rezultă că moştenitorii au acceptat succesiunea pur şi simplu.

Deşi, instanţa de fond menţionează că minorii pot accepta succesiunea numai sub beneficiu de inventar, sens în care copii inculpatului vor răspunde civil numai în limita activului succesoral, înalta Curte apreciază că certificatul de moştenitor eliberat cu încălcarea dispoziţiilor legale, face dovada, până la anularea acestuia, în privinţa calităţii de moştenitori şi a cotei sau a bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.

În cazul minorilor legea impune acceptarea moştenirii sub beneficiu de inventar (respectiv, acceptantul beneficiar răspunde pentru pasivul care-i revine din moştenire numai în limita şi cu activul moştenit), acceptarea fiind un act juridic solemn.

Însă pentru ca acceptarea sub beneficiu de inventar să producă efectele prevăzute de lege (potrivit art. 713 pct. 1 C. civ., moştenitorul beneficiar este obligat să plătească datiriile succesiunii numai până la concurenţa valorii bunurilor din moştenire), declaraţia trebuie să fie precedată sau urmată de întocmirea unui inventar fidel şi exact al bunurilor succesorale, făcut în formele legiuite (art. 705 C. civ.).

În raport de dispoziţiile legale care reglementează drepturile de moştenire ale minorilor, se apreciază că în cauză trebuia să opereze prorogarea de competenţă a chestiunilor prealabile prevăzute de art. 44 C. proc. pen.

Potrivit acestui text de lege, instanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluţionarea cauzei, chiar dacă, prin natura sa, este de competenţa instanţei civile, cum este şi cazul în speţă referitor la certificatul de moştenitor eliberat cu încălcarea dispoziţiilor art. 704 şi urm. C. civ. şi ale Legii nr. 36/1995.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, înalta Curte, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate în cauză, va casa ambele hotărâri cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei şi va dispune trimiterea spre rejudecare la tribunal.

Cu prilejul rejudecării, instanţa va administra probe utile şi pertinente soluţionării laturii civile a cauzei în vederea garantării drepturilor procesuale ale succesorilor inculpatului defunct şi a respectării principiului contradictorialităţii procesului penal, apreciind dacă pentru ocrotirea intereselor minorilor nu se impune numirea unui curator care să le apere interesele.

Cu prilejul rejudecării, după cum s-a menţionat, instanţa de fond va soluţiona şi chestiunea prealabilă a certificatului de moştenitor cu respectarea regulilor şi a mijloacelor de probaţiune prevăzute de legislaţia civilă şi va avea în vedere şi celelalte critici formulate şi de partea responsabilă civilmente.

Se vor menţine dispoziţiile hotărârii primei instanţe referitoare la latura penală a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de partea responsabilă civilmente SC S.P. SRL Oradea şi de S.M., S.M.O. şi S.E. în calitate de succesori ai inculpatului decedat S.A. împotriva deciziei penale nr. l22/ A din 27 iunie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează Decizia penală atacată, în totalitate, şi sentinţa penală nr. 117/ P din 11 aprilie 2006 a Tribunalului Bihor, numai cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei.

Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor sub acest aspect.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6967/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs