ICCJ. Decizia nr. 7077/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7077/2006
Dosar nr. 3727/33/2006
Şedinţa publică din 5 decembrie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Tribunalul Sălaj prin sentinţa penală nr. 42 din 7 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 546/2006, a dispus condamnarea inculpatului Ş.M.S., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 alin. (2) C. pen. L-a condamnat, de asemenea, pe inculpatul G.L., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen.
A dispus cu privire la acesta revocarea liberării condiţionate a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 409/2003 a Judecătoriei Zalău, urmând ca restul de pedeapsă neexecutat din aceasta, în cuantum de 291 de zile, să se contopească în pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
A fot condamnat, de asemenea, inculpatul L.F., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 alin. (2) C. pen.
A fot condamnat inculpatul C.V.N., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 513 din 17 iunie 2005 a Judecătoriei Zalău în pedepsele componente de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt, şi pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de furt calificat. Au fost contopite toate pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
Au fost obligaţi cei patru inculpaţi în solidar, să plătească părţii civile S.T., suma de 1.700.000 lei ROL despăgubiri civile; părţii civile M.I. suma de 4.000.000 lei despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul Ş.M.S în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească părţii civile C.I. suma de 2.000.000 lei despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 15 septembrie 2005, în jurul orei 20,30, inculpaţii Ş.M.S. şi G.T. se aflau în scara blocului din cartierul Brădet – Zalău, împrejurare în care s-au întâlnit cu partea vătămată M.I., căruia inculpatul G.T. i-a cerut o ţigară. La scurt timp inculpatul minor Ş.M.S. a scos din buzunar un spray iritant lacrimogen, pulverizând în zona feţei părţii vătămate şi în momentul imediat următor i-a smuls părţii vătămate un lănţişor de aur de la gât, fără ca partea vătămată să poată şi să aibă timp să riposteze. Apoi, inculpaţii au părăsit în fugă locul faptei.
În seara zilei de 15 septembrie 2005, în jurul orei 22,00, inculpatul minor Ş.M.S. se afla împreună cu verişorul său Ş.A.S. în apropierea blocului din Zalău, împrejurare în care în zonă a apărut partea vătămată S.I., care s-a îndreptat spre intrarea în bloc.
Inculpatul Ş.M.S., profitând de faptul că partea vătămată se afla în stare de ebrietate, s-a apropiat şi a lovit-o din spate, moment în care a căzut în holul blocului.
În timp ce partea vătămată era căzută, inculpatul Ş.M.S. i-a controlat buzunarele părţii vătămate şi astfel i-a sustras un portmoneu cu suma de 400.000 lei, precum şi acte.
În timpul săvârşirii faptei în apropiere se afla martora P.A., care l-a recunoscut pe inculpat, întrucât au copilărit împreună.
În noaptea de 16 septembrie 2005, cei patru inculpaţi călătoreau cu trenul personal 4455, pe relaţia Zalău - Jibou. La un moment dat, inculpatul C.V. s-a apropiat de partea vătămată T.R., care se afla pe culoarul vagonului şi i-a luat ţigara pe care o avea în mână. La scurt timp inculpaţii Ş.M. şi L.F., au împins-o pe partea vătămată într-un compartiment, apoi l-au lovit cu pumnii în zona feţei, atât ei cât şi inculpatul C.V., care a apărut în compartiment.
În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 1845/II/a/34 din 19 septembrie 2005 a S.J.M.L. Sălaj.
În aceste împrejurări inculpatul Ş.M.S. i-a sustras părţii vătămate dintr-un buzunar de la giacă portmoneul cu bani, un pachet de ţigări şi un telefon mobil marca „Siemens".
Inculpatul C.V. i-a sustras părţii vătămate un telefon mobil marca L.G. şi i-a luat pantofii, lăsându-i în schimb adidaşii săi.
În acest timp, inculpatul L.F. i-a sustras părţii vătămate, din rucsac, produse alimentare.
Deşi partea vătămată le-a cerut inculpaţilor să-i restituie lucrurile, au refuzat şi au ameninţat-o că o aruncă din tren.
După săvârşirea faptei cei patru inculpaţi au consumat alimentele sustrase, apoi au coborât din tren în gara Jibou.
În dimineaţa zilei de 17 septembrie 2005, inculpatul G.T. s-a prezentat la Poliţia municipiului Zalău şi a sesizat despre săvârşirea acestei infracţiuni.
Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost prelevate urme papilare de pe geamul compartimentului unde a fost săvârşită fapta, care, s-a stabilit cu ocazia examinării dactiloscopice că a fost creată de zona tenară de la palma dreaptă a inculpatului Ş.M.S.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate a fost în valoare de 2.000.000 lei.
În seara zilei de 17 septembrie 2005, în jurul orei 22,00, inculpaţii Ş.M.S. şi L.F. se aflau pe aleea din apropierea blocului din Zalău, unde au întâlnit-o pe partea vătămată P.G.
Folosind un spray lacrimogen au deposedat-o de o borsetă din piele în care se afla un telefon mobil, bani şi acte.
La scurt timp au abandonat actele părţii vătămate, şi în timpul cercetării penale, inculpatul Ş.M.S. a indicat locul unde au fost aruncate şi astfel au fost recuperate actele.
În noaptea de 17 septembrie 2005, în jurul orei 24,00, inculpatul Ş.M.S. se afla în apropierea scării de la Clubul T., unde a observat-o pe partea vătămată C.G.I.
La scurt timp i-a pulverizat acesteia în ochi spray lacrimogen şi i-a smuls un lănţişor de aur de la gât.
Prejudiciul cauzat este în valoare de 2.000.000 lei.
Inculpatul Ş.M.S. nu recunoaşte fapta, însă cu ocazia efectuării recunoaşterii din grup, a fost identificat de partea vătămată.
În aceeaşi noapte de 17 septembrie 2005, inculpaţii Ş.M.S., G.T. şi L.F. se aflau pe strada Mihail Eminescu din Zalău, împrejurare în care s-au apropiat de părţile vătămate S.T. şi P.A.
Inculpatul L.F. i-a smuls părţii vătămate P.A. o pungă cu Chips-uri de mână, apoi inculpatul Ş.M.S. i-a arătat părţii vătămate un tub de spray lacrimogen şi l-a întrebat dacă ştie ce reprezintă.
În aceste împrejurări i-a luat din buzunarul părţii vătămate un telefon mobil, marca Nokia.
Partea vătămată a insistat să-i restituie telefonul mobil, însă inculpatul Ş.M.S. l-a lovit peste ceafă şi i-a luat din buzunar suma de 60.000 lei.
În acest timp, inculpatul G.T., i-a sustras din buzunarul părţii vătămate S.T., un telefon mobil marca Samsung.
Părţile vătămate le-au solicitat inculpaţilor să le restituie telefoanele, însă inculpatul Ş.M.S. le-a pulverizat spray lacrimogen în faţă.
În ziua de 19 septembrie 2005, cu ocazia cercetărilor s-a efectuat o percheziţie corporală asupra inculpatului Ş.M.S., ocazie cu care s-a găsit asupra sa, telefonul mobil marca Nokia, precum şi cartela SIM, aparţinând părţii vătămate P.A.
Cu aceeaşi ocazie s-a găsit şi cartela SIM care provenea de la telefonul marca Samsung, aparţinând părţii vătămate S.T.
Cu ocazia efectuării recunoaşterii din grup, cele două părţi vătămate i-au recunoscut pe cei trei inculpaţi, ca fiind autorii faptei.
Deşi cu ocazia primelor audieri, inculpatul Ş.M.S. a recunoscut săvârşirea tuturor faptelor, ulterior a revenit şi a recunoscut săvârşirea doar a trei fapte, respectiv tâlhăria asupra părţii vătămate T.R., în tren şi tâlhăriile săvârşite asupra părţilor vătămate S.T., P.A. şi S.I. Cu toate acestea, celelalte probe administrate în tot cursul procesului penal, dovedesc vinovăţia inculpatului pentru toate faptele reţinute prin actul de sesizare. Astfel, partea vătămată M.I. a declarat că, în data de 15 septembrie 2005, în jurul orei 20,30, pe scara blocului în care locuieşte, a fost oprit de doi tineri, unul i-a cerut un foc, iar celălalt i-a pulverizat în faţă spray lacrimogen şi i-a smuls un lănţişor cu o cruciuliţă din aur de la gât, apoi au fugit de la faţa locului. Cu ocazia prezentării pentru recunoaştere din fotografii, partea vătămată a recunoscut în persoana tânărului care i-a cerut foc pe inculpatul G.T., iar cel care l-a spreyat şi smuls lănţişorul, pe inculpatul Ş.M.S.
În privinţa faptei săvârşite asupra părţii vătămate P.G., inculpatul a indicat, în prezenţa unui martor asistent, cu ocazia conducerii în teren, locul de unde a sustras borseta de la partea vătămată şi unde a aruncat actele, care au şi fost găsite.
Inculpatul Ş.M.S. a fost văzut în noaptea de 17 septembrie 2005 la Clubul T. din Zalău de către martorii V.A. şi V.D. când i-a pulverizat spray lacrimogen în faţă la partea vătămată C.G.I. şi i-a smuls un lănţişor de aur de la gât.
Tâlhăria săvârşită asupra părţilor vătămate S.T. şi P.A. a fost recunoscută iniţial de inculpatul Ş.M.S., precum şi de inculpatul L.F. care relatează cum împreună cu G.T. şi Ş.M.S. au folosit spray lacrimogen şi au tâlhărit cele două părţi vătămate.
În ceea ce priveşte infracţiunea săvârşită asupra părţii vătămate S.I., aceasta a fost recunoscută de inculpatul Ş.M.S., recunoaştere care se va corobora cu declaraţiile martorilor P.A. şi A.E. şi a părţii vătămate, din faza de urmărire penală. Martora P.A. a declarat că l-a văzut pe inculpatul Ş.M.S. când a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul, acesta căzând la pământ şi inculpatul a luat din buzunarul părţii vătămate acte şi bani. Aceste aspecte le-a relatat martora şi părţii vătămate şi martorei A.E.
În faza cercetării judecătoreşti, martora P.A. a declarat că nu cunoaşte nimic în legătură cu faptele săvârşite de inculpat şi că declaraţia anterioară nu a fost scrisă de ea iar la poliţie a semnat doar o declaraţie scrisă de lucrătorul de poliţie P. Această declaraţie a martorei dată în faza cercetării judecătoreşti urmează a fi înlăturată având în vedere că declaraţiile au fot date în faţa S. Insp. P.M. din cadrul Poliţiei municipiului Zalău şi nu P.
În ceea ce priveşte susţinerile apărătorului inculpatului Ş.M.S. că acestuia i s-au încălcat drepturile în cursul urmăririi penale nefiind asistat de apărător şi părinţi, se constată că acestea nu sunt întemeiate, întrucât după ce s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului acestea a fost audiat în prezenţa unui apărător şi a mamei sale iar audierea în calitate de făptuitor pentru fapte pentru care nu era pusă în mişcare acţiunea penală s-a făcut în prezenţa unui martor asistent şi a mamei sale. Astfel, nu se constată încălcări ale drepturilor inculpatului Ş.M.S. care ar duce la nulitatea absolută a actului de sesizare.
De asemenea, s-a constatat că nu se impune efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili dacă inculpatul are discernământul păstrat în raport de faptele pentru care este trimis în judecată, întrucât minorul a fost examinat în comisie în cadrul Secţiei Psihiatrie a Spitalului Judeţean Sălaj – Zalău iar în raportul de constatare medico-legală s-a concluzionat că minorul prezintă tulburare de conduită de tip disocial însă fără tulburări psihotice şi are discernământul faptic păstrat. Pentru acest motiv a fost respinsă proba privind efectuarea expertizei solicitate de apărătorul inculpatului.
Cu privire la solicitarea apărătorului inculpatului G.T. de achitare pentru infracţiunile în dauna părţilor vătămate M.I. şi T.R. şi schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), se constată că nu este întemeiată.
Astfel, inculpatul recunoaşte săvârşirea primei infracţiuni, în prezenţa unui martor asistent, iar a doua, în tren, a şi sesizat-o la Poliţia municipiului Zalău, participarea la săvârşirea acesteia fiind probată şi prin declaraţiile celorlalţi inculpaţi. Aceştia relatează că după săvârşirea faptei toţi au consumat din alimentele sustrase de la partea vătămată T.R.
Prin urmare toate faptele fiind probate, încadrarea juridică a infracţiunii reţinută în actul de sesizare este legală, tâlhărie în formă continuă cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În privinţa solicitării apărătorului inculpatului L.F. de achitare a acestuia cu privire la infracţiunea de tâlhărie comisă asupra părţii vătămate P.G., urmează a fi înlăturată apărarea în acest sens, având în vedere declaraţiile inculpatului Ş.M.S. împreună cu care inculpatul L.F. a săvârşit fapta, procesul verbal de cercetare la faţa locului, procesul verbal de conducere în teren şi declaraţia părţii vătămate. Din aceste probe rezultă că inculpatul L.F. a comis şi această faptă.
Inculpaţii au fost recunoscuţi din grup şi din fotografii de către părţile vătămate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.L.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 189 din 1 august 2006 pronunţată în dosarul nr. 3727/30/2006, a respins, ca nefondat, acest apel.
Instanţa de apel a reţinut următoarele:
În mod temeinic, pe baza tuturor probelor administrate, prima instanţă a reţinut în sarcina apelantului 3 acte materiale, componente ale unei infracţiuni de tâlhărie în formă continuată.
În noaptea de 16 septembrie 2005 apelantul împreună cu inculpatul Ş.M.S., L.F. şi C.V.N. călătorea cu trenul între Zalău şi Jibou; inculpatul C.V. a cerut o ţigară părţii vătămate T.R., apoi Ş.M.S. şi L.F. au împins-o într-un compartiment, au lovit-o cu pumnii, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, apoi i-au sustras portmoneul cu bani, un pachet de ţigări, un telefon mobil Siemens şi unul L.G., precum şi alimentele din rucsac, bunuri în valoare totală de 2.000.000 lei ROL, pe care ulterior le-au împărţit.
Fapta rezultă din declaraţia inculpatului C.V., care l-a auzit pe apelant spunându-le celorlalţi 2 inculpaţi să lovească victima şi l-a văzut când a împiedicat-o să iasă din compartiment.
De asemenea, inculpatul G.T. a recunoscut că a intrat în compartiment cu ceilalţi inculpaţi, iar după ce aceştia i-au sustras bunurile a rămas înăuntru împreună cu partea vătămată.
Partea vătămată T.R. a declarat că a fost atacat de un grup de patru persoane, iar în data de 19 septembrie 2005 l-a recunoscut pe inculpatul apelant.
Din toate probele expuse se poate reţine fără dubiu că inculpatul apelant a participat la comiterea faptei asupra părţii vătămate T.R., ca atare solicitarea de a fi achitat pentru că nu a comis fapta nu este temeinică.
Este reală susţinerea apelantului că, în data de 17 septembrie 2005, s-a prezentat la Poliţia municipiului Zalău şi a relatat cele întâmplate, după cum este adevărat că partea vătămată a afirmat că inculpatul apelant nu i-a luat nici un bun şi a spus coinculpaţilor să-l lase în pace, însă aceste aspecte nu sunt de natură să reducă contribuţia pe care a avut-o inculpatul la comiterea faptei de către ceilalţi inculpaţi; prin prezenţa sa la locul faptei, încurajarea lor şi prin împărţirea bunurilor sustrase; în consecinţă, contrar celor susţinute de către apelant nu a fost un simplu martor, ci a comis fapta în calitate de autor.
În noaptea de 17 septembrie 2005 pe str. Mihail Eminescu din Zalău inculpaţii Ş.M.S., G.T. şi L.F. prin ameninţarea cu un spray lacrimogen au luat de la partea vătămată P.A. o pungă de chipsuri, un telefon mobil Nokia 5510, suma de 6.0.000 lei, iar inculpatul apelant i-a luat părţii vătămate S.T. un telefon Samsung.
Deşi inculpatul nu a recunoscut fapta, însă inculpatul a recunoscut de către părţile vătămate iar inculpatul L.F. a declarat că inculpatul G.T. a dat cu spray în faţa părţilor vătămate şi a împărţit bunurile sustrase.
În data de 15 septembrie 2005, ora 20,30, partea vătămată M.I. a fost oprit de către apelant pentru a-i da foc la ţigară, iar inculpatul Ş.M.S. i-a dat cu spray în faţă, i-a smuls de la gât lănţişorul cu cruciuliţa din aur, în valoare de 4.000.000 lei ROL.
Fapta rezultă din declaraţia părţii vătămate şi din cele declarate de către apelant, acesta a arătat că a cerut foc pentru ţigară, dar nu a văzut când inculpatul Ş.M.S. a luat lănţişorul, afirmaţie contrazisă de partea vătămată care a relatat că după ce ultimul i-a smuls lănţişorul l-a scăpat jos, iar apelantul l-a ridicat.
În mod legal prima instanţă a considerat că faptele inculpatului G.T. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Într-adevăr actele inculpatului de a sustrage împreună cu aceeaşi coinculpaţi, prin ameninţare şi violenţă, diverse bunuri într-un interval scurt de 3 zile, denotă că au fost realizate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, deci toate actele materiale fac parte dintr-o singură infracţiune de tâlhărie în formă continuată.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, inculpatul este recidivist şi a comis infracţiunea în timpul liberării condiţionate dintr-o pedeapsă anterioară de 3 ani închisoare aplicată pentru furt calificat.
În favoarea sa nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante pentru că nu a recunoscut faptele, iar împrejurarea că s-a prezenta la poliţie şi a prezentat un singur act material a fot făcută cu scopul de a nu fi tras la răspundere penală, prezentându-se pe el ca martor la cele întâmplate şi nu ca autor.
De asemenea, faţă de antecedentele sale penale nu poate fi reţinută conduita bună anterioară, ci dimpotrivă se poate constata că a comis faptele împreună cu 2 inculpaţi minori pe care i-a încurajat, fiind legală reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.
În mod corespunzător apelantul a fost obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi să plătească contravaloarea bunurilor sustrase de la părţile civile T.R., S.T. şi M.I.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.T., pentru motivele consemnate în practica.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate, cât şi din oficiu, conform art. 3856, 3859 C. proc. pen., instanţa constată recursul întemeiat pentru considerentele de mai jos.
Vinovăţia inculpatului a fost în mod corect reţinută în raport de toate cele 3 acte materiale de tâlhărie, faptele lui de a o împiedica pe partea vătămată T.R. să iasă din compartiment, şi a plănui lovirea acestuia, pentru ca ulterior să împartă cu ceilalţi inculpaţi din cauză bunurile părţii vătămate, cât şi acelea de a da cu spray în faţa părţilor vătămate P.A. şi S.T., şi apoi de a împărţi cu ceilalţi coinculpaţi bunurile luate de aceştia de la părţile vătămate, cât şi aceea de a cere un foc unei alte părţi vătămate, după care un alt coinculpat care-l însoţea a data cu spray în faţa părţii vătămate şi i-a smuls de la gât lănţişorul pe care inculpatul apelant l-a ridicat de jos când a căzut, constituind toate infracţiuni de tâlhărie în formă continuată.
Nu se impune astfel achitarea pentru nici una din activităţile mai sus descrise.
De asemenea, faţă de infracţiunea comisă, de formă continuată a acesteia, de modul în care inculpatul a acţionat, cât şi de persoana lui, cu multiple antecedente penale tot la infracţiuni de furt, nu se impune nici reducerea pedepsei aplecate, cuantumul acesteia fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului.
Este însă întemeiat recursul inculpatului sub aspectul reindividualizării de către instanţe a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), instanţele consemnând doar generic în hotărâri că „face aplicarea art. 71 C. pen.!; în raport însă şi de vinovăţia inculpatului, de statutul social al inculpatului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că se impune doar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe durata executării pedepsei, urmând a se face astfel aplicarea art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 38516 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 189/ A din 1 august 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 42 din 7 iulie 2006 a Tribunalului Sălaj şi rejudecând aplică dispoziţiile art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 septembrie 2005 la 5 decembrie 2006.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7008/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7106/2006. Penal → |
|---|
