ICCJ. Decizia nr. 6961/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6961/2006
Dosar nr. 12174/1/2006
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 429 din 7 iunie 2005 a Tribunalului Iaşi inculpatul V.G. a fost condamnat, la:
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 a) şi b) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.
Inculpatele C.Z. şi J.A. au fost condamnate:
- la câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 lit. d) C. pen.;
- la câte un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art. 2481 C. pen. şi art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen., art. 74, 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate celor două inculpate, urmând ca fiecare să execute câte o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 81C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor stabilite pentru cele două inculpate pe o perioadă de 3 ani care, potrivit art. 82 C. pen., constituie termen de încercare.
Li s-a atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a anulat actul falsificat cu nr. 3 din 3 martie 1999 dintre SC C. SA Iaşi şi SC G. SRL Piteşti.
Inculpatul V.G. a fost obligat să plătească SC L.G. SRL Iaşi pentru SC C. SA Iaşi, prin reprezentanţii săi legali, suma de 6.636.362.694 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat.
Inculpatele C.Z. şi J.A. au fost obligate să plătească, în solidar, părţii civile A.J.O.F.M. Iaşi suma de 3.801.176.423 lei, din care suma de 2.116.896.433 lei, plăţi compensatorii acordate necuvenit şi 1.684.279.390 lei contribuţii, majorări şi penalităţi de întârziere datorate la fondul de şomaj.
Inculpatele C.Z. şi J.A. au mai fost obligate să plătească, în solidar, către SC L.G. SRL pentru SC C. SA Iaşi, prin reprezentanţi legali, suma de 510.265.368 lei prejudiciu neachitat.
Inculpatul V.G. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat ca şi inculpatele C.Z. şi J.A.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul V.G. Aceasta a înfiinţat în anul 1995 SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt, având ca obiect principal de activitate comerţul cu bunuri alimentare şi nealimentare. Deşi numita V.P. avea calitatea de asociat unic şi administrator la SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt, ea nu s-a implicat în activitatea desfăşurată de această societate comercială, de care, în fapt, s-a ocupat inculpatul V.G.
În toamna anului 1997, inculpatul a luat cunoştinţă, printr-un anunţ publicitar în ziar, de faptul că SC C. SA Iaşi avea de vânzare cereale. Întrucât era şi acţionar la SC M.S. SRL Rădăuţi, societate comercială care producea băuturi alcoolice din cereale, inculpatul s-a hotărât să contacteze, telefonic, conducerea SC C. SA Iaşi şi să se informeze despre preţurile la care această societate vindea cerealele. În urma discuţiilor telefonice, inculpatul a primit, prin fax, ofertele întocmite de către reprezentanţii SC C. SA Iaşi, el fiind interesat, în principal, de porumb boabe. După primirea ofertelor s-a deplasat la Iaşi, la sediul SC C. SA, având asupra sa documentele SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt.
A fost legitimat la Serviciul desfacere, unde i s-au verificat documentele SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt, pe care a reprezentat-o în fapt (nu avea împuternicire ori delegaţie din partea administratorului societăţii V.P.), apoi a negociat cu persoanele din conducerea SC C. SA Iaşi cantităţile de porumb boabe pe care le-a solicitat, preţul de livrare şi plata cerealelor achiziţionate, în termen de 30 zile de la data livrării. Având disponibilităţi financiare, SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt, reprezentată de către inculpatul V.G., a primit acceptul conducerii SC C. SA Iaşi, alcătuită din inculpatele C.Z. şi J.A., de a achiziţiona cereale şi anume porumb boabe. În mai multe rânduri, SC C. SA Iaşi a livrat diverse cantităţi de porumb boabe de la bazele de recepţie de pe raza municipiului Iaşi, respectiv din zona municipiului Paşcani.
Inculpatul a achitat, la termenele stabilite, uneori cu depăşirea acestora, contravaloarea porumbului achiziţionat, respectând astfel contractul nr. 24/7.V.1998 încheiat cu SC C. SA Iaşi, în baza căruia această societate comercială a livrat porumb boabe SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt.
Conform contractului menţionat, SC C. SA Iaşi, reprezentată de către inculpatele C.Z., director general şi J. (fostă G.), director economic, se obligă să livreze SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt, reprezentată de inculpatul V.G. şi numitul F.C., cantitatea de 500 tone porumb boabe, la preţul stabilit la data livrării fiecărei tranşe. Conform clauzelor contractului cu nr. de mai sus, plata porumbului boabe trebuia achitat anticipat, livrarea trebuia să se facă după un grafic întocmit de comun acord de către cele două părţi, iar durata contractului era de 8 luni de zile.
La aceeaşi dată, 7 mai 1998, între cele două societăţi comerciale a fost încheiată o notă de negociere care a avut ca obiect stabilirea preţului de vânzare a porumbului boabe şi anume 850 lei/kg.
Ulterior, la data de 12 mai 1998, părţile contractante au încheiat o convenţie, anexă a contractului nr. 24, în care se arată că SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt se obligă să achite contravaloarea porumbului achiziţionat, cu ordin de plată, în tranşe de câte 50-80 milioane lei zilnic, începând cu data de 18 mai 1998.
În vara anului 1998, inculpatul V.G., cunoscând administratorii unor societăţi comerciale care preluau sau comercializau grâu şi aflând că SC C. SA Iaşi are cantităţi însemnate de grâu în stoc, s-a hotărât să intermedieze vânzarea unor cantităţi de grâu de la SC C. SA Iaşi, către unele firme din Sibiu, Călăraşi, Craiova.
La propunerea lui şi având în vedere faptul că el a achitat porumbul boabe achiziţionat de la SC C. SA Iaşi, inculpatele C.Z. şi J.A. au fost de acord să-i livreze grâu, scop în care a fost încheiat contractul nr. 30 din 5 iunie 1998, potrivit căruia SC C. SA Iaşi se obliga să-i livreze SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt cantitatea de 3000 tone grâu, la preţul stabilit de comun acord, la data livrării. În aceeaşi zi, reprezentanţii celor două părţi au încheiat două note de negociere prin care au stabilit preţul de livrare a grâului 920 lei/kg, de la Baza de recepţie Paşcani.
În perioada următoare, între SC C. SA Iaşi şi SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt, reprezentate de către inculpatele C.Z., J.A., respectiv inculpatul V.G., au fost încheiate 4 contracte de vânzare-cumpărare a unor cantităţi de grâu, astfel:
1) - contract nr. 40 din 11 septembrie 1998, pentru cantitatea de 1000 tone grâu, la preţul de 700 lei/kg de la Baza de recepţie Paşcani;
2) - contract nr. 51/10 decembrie 1998 pentru cantitatea de 1000 tone grâu la preţul de 950 lei/kg.
Conform notei de negociere încheiate în aceeaşi zi de părţile contractante, beneficiarul grâului se obligă să achite încă 50 lei/kg în cazul devalorizării leului până la paritatea de 11.000 lei/1 dolar S.U.A.;
3) - contract nr. 1 din 7 ianuarie 1999 pentru cantitatea de 4.500 tone grâu (500 tone de la Silozul Iaşi, la preţul de 1000 lei/kg, 3000 tone de la Baza de recepţie Paşcani la preţul de 940 lei/kg, 1000 tone de la Baza Paşcani, la preţul de 1000 lei/kg;
4) - contract nr. 2 din 11 februarie 1999, pentru cantitatea de 1000 tone grâu panificaţie, la preţul de 1100 lei/kg.
De asemenea, în cursul lunilor februarie - martie 1999, SC C. SA Iaşi, reprezentată de către inculpatele sus-amintite, a încheiat încă trei contracte de vânzare-cumpărare a unor cantităţi de grâu, după cum urmează:
1) – contract nr. 3 din 15 februarie 1999, pentru cantitatea de 3000 tone grâu panificaţie (din care 1440 tone la preţul de 1150 lei/kg de la Silozul Iaşi şi 1560 tone la preţul de 1050 lei/kg) încheiat cu SC D.C.I. SRL Bucureşti, reprezentată de P.S.;
2) – contract nr. 3 din 3 martie 1999, pentru cantitatea de 700 tone grâu panificaţie, la preţul de 1050 lei/kg, de la Baza de recepţie Paşcani, încheiat cu SC G. SRL Piteşti reprezentată de numitul C.L.;
3) – contract nr. 4 din 3 martie 1999, pentru cantitatea de 700 tone, la preţul de 1050 lei/kg, de la Baza de recepţie Paşcani, încheiat cu SC D.C.I. SRL Bucureşti, reprezentată de către numitul P.S.
Pentru stabilirea situaţiei livrărilor de cereale (grâu şi porumb boabe) şi a plăţilor efectuate furnizorului de către societăţile comerciale menţionate mai sus, care au cumpărat porumb boabe sau grâu de la SC C. SA Iaşi, la dosarul cauzei s-au depus documentele de livrare (facturi fiscale, avize de expediţie, scrisori de trăsură, note de recepţie, chitanţe fiscale, ordine de plată), au fost audiaţi inculpaţii V.G., C.Z., J.A. şi învinuitul R.V., precum şi diferiţi martori care au cunoscut activitatea de vânzare-cumpărare a cerealelor, s-au dispus şi s-au efectuat trei expertize contabile.
Din probele administrate în cauză a rezultat că SC C. SA Iaşi a încheiat în total 9 contracte de vânzare-cumpărare a cerealelor (porumb boabe şi grâu) cu cele trei societăţi comerciale menţionate mai sus (SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt, SC D.I. SRL Bucureşti şi SC G. SRL Piteşti), valoarea cerealelor livrate în perioada mai 1998 – martie 1999 însumând 14.002.677.942 lei, din care, până la data de 31 octombrie 1999, a fost achitată suma de 7.366.315.248 lei, rămânând neachitată diferenţa de 6.636.362.694 lei, situaţia debitelor fiind următoarea:
- SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt - 3.728.605.391 lei;
- SC G. SRL Piteşti - 905.312.686 lei; SC D.I. SRL Bucureşti – 2.002.443.617 lei.
Deşi, în aparenţă, contractele de vânzare-cumpărare între societăţile comerciale menţionate mai sus au fost încheiate cu respectarea tuturor regulilor şi principiilor care guvernează convenţiile civile, în timpul cercetărilor s-a stabilit că inculpatul V.G., care s-a prezentat ca fiind reprezentantul SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt şi a fost implicat la încheierea contractelor dintre SC C. SA Iaşi şi celelalte două societăţi comerciale, a fost de rea credinţă, a acţionat cu intenţia de a obţine cantităţi mari de cereale de la SC C. SA Iaşi, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor acestei societăţi comerciale. Urmărind să câştige încrederea persoanelor din conducerea furnizorului cerealelor, inculpatul V.G. a achitat integral contravaloarea porumbului boabe ce a constituit obiectul primului contract încheiat între SC C. SA Iaşi şi SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt (nr. 24 din 7 mai 1998), astfel lăsând impresia că este un partener de afaceri serios, că societatea comercială pe care o reprezintă are o situaţie financiară bună şi poate achita cerealele cumpărate. Ulterior, chiar dacă nu a plătit integral, cantităţile de grâu achiziţionate de la SC C. SA Iaşi, la termenele stipulate în contractele încheiate, a achitat eşalonat, diferite sume de bani, determinându-le în acest mod pe inculpatele C.Z., J.A. şi învinuitul R.V. să încheie noi contracte de livrare a unor cantităţi de grâu. De menţionat că el a profitat şi de faptul că, pe de o parte, în perioada anilor 1998 - 1999, preţul grâului scăzuse din cauza unor producţii mari de grâu şi a unor importuri din ţările C., care au făcut ca cererea să fie redusă iar, pe de alta, că stocurile mari de grâu pe care le avea SC C. SA Iaşi nu se puteau epuiza până la următoarea recoltă, situaţie în care o parte din el s-a şi depreciat încolţind, devenind furajer. În momentul în care a întârziat mult plata cantităţilor de grâu achiziţionate pentru SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt iar reprezentanţii SC C. SA Iaşi au refuzat să-i mai livreze grâu, el s-a prezentat însoţit de un bărbat, identificat ulterior ca fiind C.L., cu actele şi ştampila SC G. SRL Piteşti, pe care le avea de mai mult timp asupra sa şi a încheiat, ca reprezentant al acestei societăţi comerciale, contractul nr. 4 din 3 martie 1999, pentru cantitatea de 700 tone grâu panificaţie. Despre SC G. SRL Piteşti şi SC D.C.I. SRL Bucureşti, inculpatul V.G. a susţinut, în faţa conducerii S.C. C. SA Iaşi, că aceste firme au datorii către SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt şi astfel a determinat-o să accepte încheierea contractelor de livrare a unor cantităţi de grâu de panificaţie.
După ce au fost livrate cantităţile de grâu contractate cu cele trei societăţi comerciale, prin luna aprilie 2000, inculpata C.Z. a constatat că inculpatul V.G. a întrerupt plata grâului, l-a contactat telefonic iar el a asigurat-o că va achita datoriile pe care firmele reprezentate de el le are faţă de SC C. S.A. Iaşi. Apoi, văzând că nu a mai luat legătura cu nici o persoană din conducerea SC C. SA Iaşi ori din cadrul Biroului desfacere, inculpatele C.Z., J.A. şi învinuitul R.V. l-au căutat, deplasându-se prin diferite locuri, despre care ştiau că desfăşoară activităţi comerciale cu firmele sale, şi anume Drăgăneşti Olt, Piteşti, Rădăuţi, însă nu l-au găsit.
Totodată, au aflat că administratorul SC G. SRL Piteşti, martorul T.I., nu-l împuternicise pe inculpat să achiziţioneze grâu de la SC C. SA Iaşi, în numele firmei sale. De asemenea, martorul T.I. le-a adus la cunoştinţă că SC G. SRL Piteşti nu avea nici o datorie la SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt. Ulterior, au aflat că inculpatul V.G. a fost cercetat, în stare de arest preventiv, în dosarul nr. 5049/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune.
Dispariţia inculpatului V.G. a întărit convingerea inculpatelor C.Z. şi J.A. şi învinuitului R.V. că au fost înşelaţi în timpul încheierii celor 9 contracte de vânzare-cumpărare a cerealelor, precum şi în timpul derulării lor. Pentru a recupera prejudiciul produs de către inculpat, SC C. SA Iaşi, ei au făcut mai multe demersuri, însă nu au reuşit să mai recupereze nimic. Au acţionat în judecată SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt, SC G. SRL Piteşti şi SC D.C.I. SRL Bucureşti şi au depus mai multe plângeri la organele de cercetare penală împotriva lui.
Audiat fiind, inculpatul V.G. nu şi-a recunoscut faptele săvârşite, susţinând că el a achitat întreaga cantitate de cereale pe care a achiziţionat-o în perioada în care a reprezentat SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt.
De asemenea, el a declarat că a adus la cunoştinţă reprezentanţilor SC C. SA Iaşi faptul că soţia sa, V.P. cesionase, la data de 4 ianuarie 1999, părţile sociale SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt, numitului P.M.D., din Timişoara, susţinând că noul administrator şi asociat unic va avea sarcina să achite datoriile acestei societăţi comerciale. Totodată, a declarat că el nu era de faţă când au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare a grâului între SC C. SA Iaşi şi SC G. SA Piteşti ori SC D.C.I. SRL Bucureşti. Deşi a fost confruntat cu inculpata C.Z., el şi-a menţinut declaraţia dată iniţial. Spre sfârşitul lunii decembrie a anului 2001, inculpatul V.G. a dispărut de la domiciliul său, sustrăgându-se urmăririi penale şi, din acest motiv, cercetările s-au desfăşurat în lipsa lui. Aşa cum s-a arătat mai sus, el a urmărit, dând dovadă de perseverenţă infracţională, cu răbdare, prin diferite manopere frauduloase, să ajungă într-un moment în care conducerea SC C. SA Iaşi să încheie contracte de livrare a unor cantităţi din ce în ce mai mari de grâu, după ce-i câştigase încrederea. Faptul că el s-a hotărât din timp să obţină cantităţi mari de grâu şi să nu le mai achite a fost dovedit de modul în care a revândut o parte din grâul achiziţionat de la SC C. SA Iaşi. În acest sens, s-a stabilit că el a căutat să vândă repede grâul primit de la SC C. SA Iaşi, scop în care a scăzut preţul la aproape jumătate. În asemenea situaţie, el a ştiut că nu mai poate achita datoriile către furnizori şi, cu toate acestea, a continuat să primească grâul contractat, lăsând conducerea SC C. SA Iaşi să creadă că el are disponibilităţi financiare, că va respecta termenele de plată convenite cu contractele încheiate. Un alt aspect al inducerii în eroare a persoanelor din conducerea SC C. SA Iaşi de către inculpatul V.G. este prezentarea acestuia ca delegat al SC G. SRL Piteşti la încheierea contractului nr. 3 din 3 martie 1999.
Rezoluţia infracţională în baza căreia a acţionat, a fost confirmată cu prisosinţă de comportarea sa, după data de 31 octombrie 1999, când a refuzat să mai achite cerealele achiziţionate, apoi a dispărut, sustrăgându-se de la obligaţiile contractuale ce-i reveneau.
Fapta inculpatului V.G. de a induce în eroare reprezentanţii SC C. SA Iaşi cu prilejul încheierii şi derulării unor contracte comerciale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.
Întrucât el a săvârşit actele infracţionale acţionând în baza unei singure hotărâri, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitoare la forma continuată a infracţiunii.
În sarcina inculpatului V.G. s-a reţinut şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în semnarea şi ştampilarea contractului nr. 3 din 3 martie 1999, în calitate de reprezentant al beneficiarului, SC G. SRL Piteşti, fără ca adevăratul administrator al acestei societăţi comerciale să-i fi atribuit calitatea de delegat sau de împuternicit şi fără ca SC G. SRL Piteşti să fi fost, cu adevărat, parte contractantă. Cele două infracţiuni săvârşite de către inculpatul V.G. sunt în concurs real.
Prejudiciul în sumă de 6.636.363.000 lei a rămas nerecuperat.
Inculpatele C.Z., director general şi J.A., director economic, nu şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu ce le reveneau ca persoane cu funcţii de conducere, consecinţele fiind situaţia financiară a SC C. SA Iaşi şi anume ajungerea acesteia în imposibilitatea de a plăti creditorii şi de a încasa la rândul ei sume foarte mari de bani, reprezentând contravaloarea unor cereale care le-au livrat în perioada anilor 1997-1999, în care au asigurat conducerea societăţii. În acest sens, s-a stabilit în timpul cercetărilor că SC C. SA Iaşi a contractat un credit de 35 miliarde lei în luna iulie 1997 de la Sucursala Iaşi a B.R.D. pe care nu a reuşit să-l restituie.
Pentru a-şi recupera creditul acordat, banca menţionată a obţinut punerea unui gaj pe stocul de cereale existent în toamna anului 1997 în depozitele SC C. SA Iaşi, apoi a urmărit situaţia valorificării cerealelor de către această societate comercială.
Constatând că cerealele sunt livrate unor societăţi comerciale, printre care SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt, care nu aveau posibilităţi de plată sau garanţii pentru plata cerealelor achiziţionate, conducerea sucursalei Iaşi a B.R.D. a avertizat SC C. SA Iaşi, în mai multe rânduri, prin diferite adrese, asupra riscurilor imposibilităţii recuperării contravalorii cerealelor livrate.
Cu toate acestea, inculpatele C.Z. şi J.A. au continuat să livreze grâu SC L.T. SRL Drăgăneşti - Olt în baza contractelor încheiate deja ori au încheiat noi contracte, fără să dispună verificări suplimentare a posibilităţilor de plată şi a garanţiilor prezentate verbal de către inculpatul V.G., astfel asumându-şi riscul nerecuperării contravalorii cerealelor livrate.
Pe de altă parte, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatele C.Z. şi J.A. nu au solicitat relaţii cu privire la situaţia financiară a SC G. SRL Piteşti şi SC D.C.I. SRL Bucureşti, de la Camera de Comerţ a României, modalitate de a descoperi că aceste societăţi comerciale nu-l împuterniciseră pe inculpatul V.G. să le reprezinte ori să le susţină la încheierea contractelor de achiziţionare a grâului de la SC C. SA Iaşi.
Un alt aspect al infracţiunii de îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, faptă săvârşită de inculpatele C.Z. şi J.A., este şi dispoziţia dată de ele de a înregistra în evidenţele contabile ale SC C. SA Iaşi perisabilităţi de 3.062.104 kg grâu aferente intervalului de timp al anilor 1993 - 1999, contrar prevederilor legale potrivit cărora acestea trebuiau înregistrate anual numai după efectuarea inventarelor.
De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că ele au dispus plata sumei de 2.116.896.433 lei, reprezentând plăţi compensatorii încasate după disponibilizarea salariaţilor de la SC C. SA Iaşi, în urma aplicării OUG nr. 98/1999 referitoare la acordarea unor sume de bani salariaţilor societăţilor aflate în procedură de lichidare judiciară, sumă de bani care nu trebuia plătită deoarece persoanele care au beneficiat de ea şi-au continuat activitatea în cadrul SC C. SA Iaşi. Îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor ce le reveneau pe posturile de director general, respectiv director economic inculpatelor C.Z. şi J.A. a avut drept consecinţă tulburarea însemnată a bunului mers a SC C. SA Iaşi şi înregistrarea unei pagube în patrimoniul acesteia, constând în contravaloarea grâului livrat societăţilor comerciale SC G. SRL Piteşti, SC L.T. Drăgăneşti - Olt şi SC D.C.I. Bucureşti.
Aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatele C.Z. şi J.A. nu au depus toate diligenţele la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a cerealelor pe care SC C. SA Iaşi le-a livrat firmelor reprezentate de către inculpatul V.G., în privinţa obţinerii unor date şi informaţii despre buna credinţă a acestuia sau despre autenticitatea situaţiilor financiare ale celor 3 firme prezentate de el.
Totodată, s-a stabilit conform procesului verbal de constatare întocmit, la data de 31 ianuarie 2001, de către controlorii financiari din cadrul Curţii de Conturi a României –D.C.F. Iaşi, că inculpatele au dispus plata nelegală a sumei de 5.120.265.368 lei pentru participarea lor la şedinţele A.G.A. şi ale Consiliului de administraţie, astfel încălcând prevederile HG nr. 794/1991 modificată prin HG nr. 248/2992.
Această ultimă faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 referitoare la folosirea bunurilor şi creditelor societăţii SC C. SA Iaşi în interesele proprii ale inculpatelor, contrare intereselor societăţii comerciale pe care erau obligate să o administreze conform prevederilor legale în vigoare.
Prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care le reveneau în virtutea funcţiilor de conducere sau îndeplinirea lor defectuoasă, aşa cum s-a reţinut mai sus, inculpatele C.Z. şi J.A., se fac vinovate şi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 şi art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul V.G. s-a sustras urmăririi penale şi nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, pentru a fi audiat.
Inculpatele C.Z. şi J.A., audiate în instanţă, nu au recunoscut faptele comise, susţinând că ele au acţionat în maniera descrisă mai sus pentru a putea să achite debitele datorate B.R.D. - ului şi că pierderile înregistrate de SC C. SA sunt consecinţa unor cauze independente de voinţa lor.
Apărările lor au fost înlăturate cu motivarea că, prin probele administrate, s-a demonstrat că acestea au luat decizii care prezentau riscuri mari, pe fondul superficialităţii de care au dat dovadă cu relaţiile cu partenerii de afaceri şi au încălcat prevederile legale referitoare la drepturile salariale ale salariaţilor societăţii şi ale persoanelor din conducerea acesteia.
Partea civilă D.J.P.O.F.M. Iaşi, prin reprezentanţii săi legali, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 3.801.176.423 lei, din care 2.116.896.433 lei, plăţi compensatorii acordate necuvenit salariaţilor şi suma de 1.684.279.390 lei, sume datorate la fondul de şomaj constând în contribuţii, majorări şi penalităţi de întârziere.
La cererea inculpaţilor s-a efectuat o expertiză contabilă în cauză, expertiză care s-a efectuat de expertul contabil P.A.
Din acest raport de expertiză, instanţa a luat în considerare numai punctul 1 din concluzii, cele referitoare la livrările de produse agricole către firmele administrate de inculpatul V.G., deoarece se coroborează cu celelalte probe din dosar.
Răspunsurile de la pct. 2 şi 3 nu au fost avute în vedere întrucât că nu se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cauză (cele referitoare la perisabilitate şi indemnizaţii acordate membrilor Consiliului de administraţie).
La individualizarea pedepselor, în favoarea inculpatelor C.Z. şi J.A., instanţa de fond a reţinut ca circumstanţe atenuante, conform art. 74 C. pen., faptul că ele nu au antecedente penale, au avut o comportare bună până la momentul săvârşirii faptelor şi au fost prezente la termenele de judecată.
În baza aceloraşi raţionamente şi având în vedere că scopul pedepselor poate fi atins şi fără executarea lor, instanţa a dispus pentru aceste inculpate, suspendarea condiţionată a executării lor conform art. 81 C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatele C.Z. şi J.A., criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În ambele apeluri s-a solicitat achitarea pentru infracţiunea de abuz în serviciu care nu a fost săvârşită de inculpate.
Achitarea salariilor compensatorii către personalul societăţii disponibilizat în procedura de reorganizare şi care, prin Decizia administratorului judiciar şi cu avizul judecătorului sindic, a fost reangajat cu convenţie civilă pentru continuarea activităţii nu contravine dispoziţiilor OUG nr. 98/1999 şi nu constituie infracţiune de abuz în serviciu. În sensul că plăţile salariilor compensatorii au fost făcute legal iar personalul astfel disponibilizat şi reorganizat are dreptul să păstreze sumele încasate sunt deciziile date în recursul în anulare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi alte decizii civile.
În ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 1 din Legea nr. 31/1990 referitoare la plata indemnizaţiei de membru al A.G.A. şi a Consiliului de Administraţie, pedeapsa pentru infracţiune trebuia graţiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Sub aspectul laturii civile, sumele nete plătite ca indemnizaţie membrilor A.G.A. şi ai Consiliului de Administraţie sunt în valoare de 191.284.600 lei, aşa cum rezultă din expertiza P. şi nu cum a fost reţinut prin hotărâre, suma pretinsă prin hotărâre fiind preluată din expertiza B.P., care are în vedere sume brute. Restituirea acestor sume trebuia făcută de toţi membri A.G.A. şi C.A care au beneficiat de sume nelegal încasate, ce trebuie chemaţi în judecată în cadrul unei acţiuni civile.
În ce priveşte prejudiciul creat prin abuz în serviciu, deşi este în sumă de 2.116.896.433 lei, instanţa a dispus obligarea inculpaţilor la recuperarea unui prejudiciu total de 3.801.176.423 lei, adăugând prejudiciului o sumă constând în contribuţii, majorări de întârziere datorate fondului de şomaj în sumă de 1.684.279.390 lei, sumă ce nu are nici o legătură cu obiectul infracţiunii pentru care sunt chemaţi să răspundă penal şi care se referă la plata salariilor compensatorii, conform actului de sesizare şi nu la contribuţii şomaj.
În latura civilă instanţa a obligat inculpatele la plata unei sume dincolo de limitele investirii.
În apelul său inculpata J.A. a susţinut aceleaşi motive de critică şi a solicitat achitarea.
Prin Decizia penală nr. 112/ A din 30 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, s-au admis apelurile formulate de inculpatele C.Z. şi J.A. împotriva sentinţei penale nr. 429 din 7 iunie 2005 a Tribunalului Iaşi care a fost desfiinţată în parte în latura penală şi civilă.
Rejudecând:
S-au descontopit pedepsele rezultante de câte un an închisoare aplicate inculpatelor în pedepsele componente, s-au înlăturat dispoziţiile art. 81, 82, 83 C. pen., privind pedepsele rezultante iar în temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor de câte 6 luni închisoare şi câte un an închisoare aplicate inculpatelor.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus graţierea integrală şi condiţionată a pedepselor de câte 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru săvârşirea câte unei infracţiuni prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen., pentru ambele inculpate apelante.
În baza art. 82 C. pen., s-a fixat termen de încercare pe o durată de 3 ani.
S-a atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 şi ale art. 83 C. pen.
S-a înlăturat din sentinţă dispoziţia privind obligarea în solidar a inculpatelor C.Z. şi J.A. la plata către partea civilă A.J.O.F.M. Iaşi a sumei de 3.801.176.423 lei din care 2.116.896.433 lei plăţi compensatorii acordate necuvenit şi 1.689.279.390 lei contribuţii, majorări şi penalităţi de întârziere datorate la fondul de şomaj.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în latura obiectivă a infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 2481 cu referire la art. 258 C. pen., se reţin şi plăţile compensatorii făcute personalului disponibilizat de societate şi care a continuat activitatea în cadrul societăţii dispuse de inculpate.
Această activitate a inculpatelor nu intră sub incidenţa incriminării infracţiunii de abuz în serviciu întrucât în procedura de lichidare a societăţii SC C., declanşată la 10 aprilie 2000 prin hotărârea Tribunalului Iaşi, s-a desemnat lichidator firma E.L. SRL Iaşi care, după disponibilizarea personalului societăţii, a aprobat, cu avizul judecătorului sindic, continuarea activităţii la mai multe puncte de lucru sens în care personalul necesar se angajează pe bază de convenţie civilă de prestări servicii, fiind nominalizate 57 de persoane la punctele de lucru şi pentru activitatea de recuperare debite 9 persoane, dintre cele 88 persoane disponibilizate.
Disponibilizarea personalului s-a făcut, la 8 iunie 2000, ca urmare a dispoziţiei de începere a procedurii falimentului. Personalul disponibilizat a fost reangajat cu aceeaşi dată pe baza unor contracte de prestări servicii şi a continuat să desfăşoare activitate normală şi să fie plătit pentru timpul lucrat.
Potrivit art. 24 alin. (2) din OUG nr. 98/1999, personalul disponibilizat, necesar pentru desfăşurarea procesului de lichidare, poate fi angajat de către administrator sau lichidator cu acordul judecătorului sindic cu convenţie civilă sau contract de muncă, cu menţinerea drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă stabilite la data disponibilizării.
Drepturile prevăzute de ordonanţa de urgenţă includ plata salariilor compensatorii şi întrucât plăţile s-au făcut către lucrători ai societăţii care au fost disponibilizaţi şi apoi reangajaţi în condiţiile legii, pentru definitivarea activităţii de lichidare, aceştia pot păstra drepturile câştigate.
Cum inculpatele s-au conformat dispoziţiilor legale iar plăţile compensatorii s-au făcut la sesizarea lor de către A.J.F.M. Iaşi în condiţiile în care procedura lichidării judiciare era în mod real declanşată, iar personalul în mod real disponibilizat contractele lor de muncă încetând, nu s-a creat nici un prejudiciu A.J.O.F.M. iar activitatea inculpatelor nu se circumscrie incriminării specifice infracţiunii de abuz în serviciu, aşa încât a fost înlăturată din conţinutul infracţiunii.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte celelalte acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu s-a apreciat că inculpatele au înregistrat în mod nelegal perisabilităţi pentru perioada 1993 - 1999, nesocotind legislaţia în vigoare şi metodologia de lucru specifică, astfel că nu s-a dispus achitarea inculpatelor pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată ci doar s-a eliminat din conţinutul infracţional activitatea de plată a sumelor compensatorii către personalul disponibilizat iar, ca o consecinţă a acestui fapt, a fost înlăturată obligarea inculpatelor la plata acestor sume compensatorii, de 2.116.896.433 lei, ca prejudiciu penal, precum şi a sumei acordată suplimentar de 1.684.279.390 lei constând în contribuţii, majorări şi penalităţi de întârziere datorate la fondul de şomaj, sume în strânsă legătură cu drepturile salariale compensatorii considerate prejudiciu penal, întrucât grevează aceste sume şi se calculează şi impută asupra drepturilor salariale în mod automat.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 s-a reţinut că a fost comisă în forma de vinovăţie prevăzută de lege însă, faţă de data săvârşirii, 1 ianuarie 1998 – 31 decembrie 2000, aceasta intră sub incidenţa actului de graţiere, Legea nr. 543/2002, care a fost aplicată în cauză, graţiindu-se pedepsele aplicate inculpatelor pentru această infracţiune.
Împotriva acestei, în termen legal, au declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatele C.Z. şi J.A.
Recursul parchetului, ce viza procedeul juridic greşit folosit de instanţa de apel, de a înlătura din conţinutul infracţional al infracţiunii de abuz în serviciu a activităţii de plată a sumelor compensatorii, a fost retras de către procurorul de şedinţă înainte de începerea dezbaterilor.
În ceea ce priveşte recursurile declarate de inculpate, acestea au reiterat motivele de apel, arătând, în esenţă, că nu se poate reţine că au dat dovadă de superficialitate la încheierea şi derularea contractelor de livrare cereale către inculpatul V.G., atâta vreme cât au verificat documentele societăţilor şi identitatea reprezentanţilor dar au fost induse în eroare de către acesta; că nu se poate susţine că înregistrarea perisabilităţilor trebuia să se facă în baza unor inventare anuale obligatorii, atâta vreme cât potrivit HG nr. 304/1999 privind aprobarea normelor privind limitele legale de perisabilitate se stipulează că perisabilităţile acordate se calculează pentru perioada cuprinsă între 2 inventarieri, precum şi în cazul predării gestiunii iar, în speţă, inventarierea nu a fost posibilă datorită stocurilor mari de cereale; că, în ceea ce priveşte sumele plătite membrilor consiliului de administraţie şi adunării generale a acţionarilor, cu titlu de indemnizaţie, s-ar putea reţine că acestea au fost nelegale doar pentru perioada iunie 2000 – februarie 2001, când dreptul propriu de conducere al societăţii fusese ridicat, însă ar fi în discuţie doar sumele ridicate de cele 2 inculpate iar nu de către toţi membrii iar, pe de altă parte, nu este corectă obligarea inculpatelor la plata sumelor brute, deoarece impozitele şi contribuţiile aferente au fost virate statului, nefiind încasate de beneficiarii persoane fizice. S-au invocat drept cazuri de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 9, 17 şi 18 C. proc. pen.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile inculpatelor sunt nefondate.
1. Instanţa de fond, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, a stabilit în mod fundamentat că inculpatele au comis cu vinovăţie infracţiunea de abuz în serviciu în forma calificată, constând în îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu cu ocazia încheierii şi derulării unor contracte comerciale de livrări cereale către societăţile desemnate de inculpatul V.G. Această îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu reiese din faptul că nu au luat în considerare împrejurarea că respectivul inculpat nu avea împuternicire să reprezinte SC L.T. SRL Drăgăneşti Olt, al cărui asociat unic şi administrator era V.P., soţia acestuia şi, cu atât mai mult, nu au solicitat documentul prin care acelaşi inculpat ar fi fost împuternicit să angajeze contractual SC G. SRL Piteşti şi SC D.C.I. Bucureşti, cu care aparent nu avea nici o legătură. Totodată, inculpatele, ce asigurau conducerea executivă a SC C. Iaşi, nu au luat în considerare notificările din 16 iunie 1998, 1 martie 1999 şi 14 aprilie 1999 ale B.R.D., sucursala Iaşi asupra riscurilor imposibilităţii recuperării contravalorii cerealelor livrate şi, mai mult, au continuat să livreze grâu SC L.T. SRL Drăgăneşti - Olt în baza contractelor încheiate deja ori au încheiat noi contracte, fără să dispună verificări suplimentare a posibilităţilor de plată şi a garanţiilor prezentate verbal de către inculpatul V.G., asumându-şi astfel riscul nerecuperării contravalorii cerealelor livrate. Faţă de aceste aspecte, nu se poate accepta susţinerea inculpatelor în sensul că lipsa diligenţelor echivalează cu o culpă, fiind de esenţa activităţii de încheiere a contractelor verificarea documentelor societăţii contractante, calitatea de reprezentant legal şi identitatea celui ce angaja răspunderea contractuală, mai ales în situaţia plăţilor ulterioare livrării mărfii. În consecinţă, inculpatele şi-au încălcat, cu ştiinţă, cel puţin în forma intenţiei indirecte, obligaţiile de serviciu şi au cauzat un prejudiciu însemnat societăţii a cărei conducere o exercitau, fiind irelevantă împrejurarea că la săvârşirea faptei a contribuit şi activitatea de inducere în eroare desfăşurată de coinculpatul V.G., tocmai pentru faptul că această activitate nu ar fi avut consecinţe dacă inculpatele şi-ar fi îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu. Totodată, faptul că ulterior producerii pagubei, au luat măsuri pentru chemarea în judecată a societăţilor beneficiare nu este de natură a înlătura răspunderea penală a acestora.
2. În ceea ce priveşte critica ce vizează greşita apreciere ca nelegală a perisabilităţilor acordate pentru perioada 1993 - 1999, Înalta Curte constată că şi aceasta este nefondată. Astfel, prin HG nr. 184/1997 s-a dispus înfiinţarea unor societăţi comerciale prin preluarea cu titlu gratuit a unei părţi din patrimoniul A.N.P.A. RA, SC C. Iaşi înfiinţându-se şi ea în baza acestui act normativ, mai exact la data de 10 iulie 1997 când s-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului Iaşi sub nr. J-22-940 din 10 iulie 1997. Potrivit normelor metodologice aprobate prin O.M.F. nr. 2388/1995 şi Precizărilor nr. 230 din 10 iunie 1997 emise de A.N.P.A. SA, exista obligaţia inventarierii generale a patrimoniului la data începerii activităţii SC C. Iaşi, stabilindu-se totodată că până la data de 25 iunie 1997 se va definitiva operaţiunea de inventariere iar scăzămintele şi perisabilităţile aprobate prin actele de justificare a gestiunilor, chiar dacă au fost constatate după data de 31 martie 1997, vor fi înregistrate în bilanţul încheiat la 31 martie 1997. Aşadar, inculpata C.Z., care exercita funcţia de director şi în cadrul A.N.P.A. Iaşi, nu a efectuat inventarul obligatoriu la data preluării patrimoniului astfel că nu au fost evidenţiate nici scăzămintele şi perisabilităţile care trebuiau înregistrate în bilanţul din 31 martie 1997, chiar dacă s-ar fi constatat ulterior acestei date, dar evident nu mai târziu de 30 iunie 1997, data încheierii efective a protocolului de predare, primire. Totodată, prin înregistrarea la data de 30 iunie 2000 a unor scăzămintele şi perisabilităţile aferente perioadei 1993 - 2000, ca urmare a inventarului din 1 iunie 1999, au fost încălcate dispoziţiile legale potrivit cărora inventarierea generală se face cel puţin o dată pe an (art. 8 din Legea nr. 82/1991), precum şi cele potrivit cărora acordarea scăzămintelor şi perisabilităţilor se face pentru perioada cuprinsă între 2 inventarieri consecutive, acordându-se perisabilităţi începând cu anul 1993, deci cu circa 4 ani înainte de înfiinţarea SC C. SA Iaşi. Nu lipsit de importanţă este faptul că actul de justificare a gestiunii nr. 8 din 30 noiembrie 1999 face referire la stocul existent la data de 1 iunie 1998 (situaţie în care se puteau acorda scăzăminte şi perisabilităţi doar începând cu data de 1 iunie 1998, ca dată a ultimului inventar), precum şi împrejurarea că acest act a fost modificat de 2 ori, odată la 22 decembrie 1999 şi apoi la 26 iunie 2000, când societatea intră în faliment, încercându-se astfel acoperirea tuturor minusurilor din gestiunea Silozului Iaşi. Aşadar, inculpatele şi-au încălcat obligaţiile de serviciu prin neefectuarea inventarului la predarea gestiunii, a inventarelor anuale obligatorii potrivit Legii contabilităţii, precum şi prin acordarea scăzămintelor şi perisabilităţilor pentru o perioadă de timp mai mare decât cea legală, susţinerile acestora în sensul că nu s-a putut efectua inventarul din cauza stocului mare de cereale neputând fi luate în considerare.
3. Referitor la critica privind nelegala obligare a inculpatelor la despăgubiri în sumă de 510.265.368 lei, plătită cu titlu de indemnizaţie membrilor C.A. şi A.G.A, Înalta Curte constată că şi aceasta este nefondată, această plată fiind contrară dispoziţiilor HG nr. 794/1991, modificată prin HG nr. 248/1992, întrucât pentru participarea la şedinţele Consiliului de Administraţie şi ale A.G.A. a directorului general al societăţii şi a ceilalţi directori, care nu sunt membri A.G.A. sau membri C.A., nu se putea acorda o remuneraţie de 20 % din salariul directorului general pentru fiecare şedinţă fie a A.G.A. fie a C.A. Totodată, solicitarea inculpatelor de a fi obligate doar la plata sumelor nete de care au beneficiat personal, este nejustificată, întrucât, pe de o parte, sunt răspunzătoare pentru plata acestor sume, pe care au avizat-o prin prisma funcţiilor de director general şi director economic pe care le exercitau iar, pe de altă parte, indemnizaţiile nete plătite au ocazionat şi alte cheltuieli legal făcute de societate, respectiv impozite şi alte contribuţii virate la bugetul de stat.
Ca atare, toate criticile formulate de inculpate sunt nefondate pentru considerentele arătate, astfel că având în vedere dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de inculpate, ca nefondate, constatând că instanţele de fond şi apel au stabilit o situaţie de fapt în concordanţă cu materialul probator din dosarul cauzei şi au făcut o corectă aplicare a legii. Totodată, văzând şi dispoziţiile art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de parchet.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele - inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatele C.Z. şi J.A. împotriva deciziei penale nr. 112 din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentele-inculpate la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6960/2006. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 6967/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
