ICCJ. Decizia nr. 7080/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7080/2006
Dosar nr. 3202/117/2006
Şedinţa publică din 5 decembrie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 508 din 7 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Cluj, inculpatul O.I.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen. S-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării.
De asemenea, în baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a suspendat condiţionat pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) – c) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul C.D. a fost condamnat, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., menţinându-se starea de arest a inculpatului şi fiind dedusă din pedeapsă starea de arest preventiv de la 12 martie 2006 la 26 octombrie 2006.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
A fost dispusă, în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, confiscarea specială a 1240 bucăţi comprimate MDMA şi a 9 grame substanţă MDMA, ridicate de la inculpatul C.D.
S-a reţinut în sarcina inculpatului C.D. că, de la sfârşitul anului 2005 până în luna februarie 2006, acesta a deţinut 1800 comprimate MDMA, din care 410 au fost puse la dispoziţia inculpatului O.I.C., în ianuarie 2006, pentru a fi vândute, restul intenţionând a le vinde tot prin intermediul inculpatului O.I.C.
În sarcina inculpatului O.I.C. s-a reţinut că, în luna ianuarie 2006, a primit de la inculpatul C.D., 410 comprimate ecstasy, pe care le-a dat martorului K.E.T. pentru a le comercializa.
Martorul K.E.T. împreună cu o altă persoană, a fost cercetat într-un alt dosar penal, ocazie cu care a formulat un denunţ împotriva inculpatului O.I.C., pentru săvârşirea infracţiunii pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală sus amintită.
În cursul cercetărilor, martorul a declarat că s-a întâlnit cu un tânăr cunoscut sub denumirea de C., identificat ulterior ca fiind inculpatul O.I.C., care l-a întrebat dacă poate vinde nişte pastile de ecstasy, pe care ulterior le-a şi remis martorului K.E.T., solicitând 5 Euro pe bucată.
Inculpatul O.I.C., fiind audiat a declarat că, la data de 26 sau 27 ianuarie 2006, a primit de la inculpatul C.D. mai multe pastile de ecstasy, într-un plic, din care a dat martorului 8-10 pastile în vederea comercializării. Martorul i-a spus că pastilele nu erau de calitate şi că se vând la un preţ scăzut. A doua zi, împreună cu martorul a numărat pastilele primite şi a constatat că erau 400 bucăţi în plic, după care l-a sunat pe inculpatul C.D., spunându-i că pentru aceste pastile poate primi suma de 1000 Euro. Inculpatul C.D. a fost de acord să primească această sumă, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat pentru că a doua zi inculpatul a fost prins de poliţie.
Inculpatul C.D. a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că în cursul anului 2004, în mai multe tranşe, i-a împrumutat unui prieten numit J.V. suma de 8000 dolari S.U.A., din care suma de 5000 dolari S.U.A. aparţineau unei rude a sa care a insistat să-i fie restituită suma de bani. J.V. a promis ultima oară că-i va restitui suma de bani în preajma sărbătorilor de iarnă, după care a părăsit ţara.
În iarna anului 2006, inculpatul a fost contactat telefonic de numitul J.V., care i-a spus că va întâlni o persoană care va veni din partea sa, persoană cu care inculpatul s-a întâlnit la scurt timp după telefon şi care i-a dat o pungă în care se găseau nişte pastile roz. Ulterior, J.V. i-a spus inculpatului la telefon că pastilele reprezintă o garanţie că împrumutul ce i-a fost acordat va fi restituit.
Inculpatul a precizat şi contextul în care a aflat că pastilele respective erau droguri, modul în care s-a hotărât să le vândă şi a şi stabilit preţul de vânzare.
În ziua în care urma să se întâlnească cu inculpatul O.I.C., inculpatul a realizat consecinţele faptelor sale şi a aruncat pastilele într-un tomberon, explicând în acest mod de ce organele de poliţie nu au găsit asupra sa nici o pastilă, el fiind cel care a condus organele de poliţie la coşul de gunoi în care fuseseră aruncate pastilele.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpatul C.D.
În apelul său, parchetul arată că pedeapsa aplicată inculpatului nu este în măsură să asigure scopul pedepsei şi nu corespunde gravităţii faptei, fiind în dezacord cu pericolul social concret ridicat al acestei fapte.
În apelul inculpatului, se solicită suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ce ar fi în acord şi cu modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului O.I.C., căruia i s-a aplicat o pedeapsă mai mare, dar cu aplicarea art. 81 C. pen.
Ambele apeluri au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 252/ A din 26 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, prin care s-a constatat că la individualizarea pedepselor s-au respectat criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că în mod justificat s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor.
Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs inculpatul C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele de recurs fiind în esenţă aceleaşi ca şi cele invocate în apelul formulat.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, ca şi din oficiu pentru cazurile de casare la care se referă art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Este cert că în perioada sfârşitul anului 2005 - februarie 2006, inculpatul recurent a deţinut aproximativ 1800 comprimate ecstasy, din care un număr de 410 comprimate le-a pus la dispoziţia inculpatului intimat O.I.C., pentru a le vinde, iar restul intenţiona să le vândă ulterior prin intermediul aceleiaşi persoane.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului recurent s-a făcut aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., reţinându-se că inculpatul a avut o comportare bună anterior săvârşirii infracţiunii, că a regretat fapta şi că în momentul în care a conştientizat pericolul faptei, a aruncat drogurile într-un tomberon.
Curtea a fost sesizată numai cu recursul inculpatului C.D., astfel că se vede ţinută de dispoziţiile art. 3858 C. proc. pen., în analiza temeiniciei hotărârilor pronunţate, sub aspectul individualizării judiciare a modalităţii de executare a sancţiunii aplicate.
Deţinând o cantitate însemnată de droguri şi punând apoi în circulaţie o bună parte din această cantitate, inculpatul a periclitat în mod deosebit relaţiile sociale constituite în legătură cu sănătatea populaţiei.
Pentru fapta săvârşită, făcând aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., prima instanţă şi instanţa de apel au aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, dar cu executare în regim privativ de libertate.
Schimbarea modalităţii de executare a sancţiunii prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei ar afecta realizarea funcţiei educativ-preventive a sancţiunii, ar încuraja comportamente antisociale de acest gen şi ar diminua caracterul de exemplaritate al pedepselor.
Pericolul social concret al infracţiunii, cantitatea mare de droguri deţinută şi traficată, cooptarea în activitatea infracţională a altei persoane atestă o periculozitate sporită a inculpatului şi faptul că reeducarea sa nu se poate înfăptui decât prin executarea efectivă a pedepsei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 martie 2006 la 5 decembrie 2006.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 252 din 26 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 martie 2006 la 5 decembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7005/2006. Penal. Extrădare activă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7169/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
