ICCJ. Decizia nr. 7109/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7109/2006
Dosar nr. 4567/36/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Examinând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154 din 25 iulie 2006, în baza art. 197 alin. (2) lit. b) şi bl) şi alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul I., zis S. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În temeiul art. 203 C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 314 alin. (l) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., cu referire la art. 35 alin. (l) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., dispunându-se ca în final inculpatul să execute această pedeapsă rezultantă.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 1 aprilie 2005 la zi, a fost menţinută starea de arest şi a fost obligat la plata sumei de 3.558.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 22 martie 2005, inculpatul D.I. a întreţinut un raport sexual normal cu fiica sa D.A. în vârstă de 9 ani, cu un grad de handicap grav, după care a lăsat-o fără ajutor în frig, dezbrăcată, într-o locuinţă insalubră, fără apă şi mâncare. Din actul medico-legal rezultă că minora prezenta o leziune tegumantară la nivelul regiunii fesiere care a putut fi produsă prin lovire cu un corp dur, ruptură la nivelul himenului cu interesarea atât a peretelui vaginal cât şi a perineului, necesitând 14 -16 zile de îngrijiri medicale.
Deşi inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, au fost avute în vedere declaraţiile martorilor C.M. şi B.P. care au găsit-o pe minoră, singură în imobil, precum şi actele medicale.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptelor iar la dosar nu sunt probe care să demonstreze vinovăţia sa.
Prin Decizia penală nr. 36/ MP din 13 octombrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, împotriva sentinţei penale nr. 154 din 25 iulie 2006 a Tribunalului Tulcea.
S-a computat perioada executată din pedeapsă cu începere de la 25 iulie la zi, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi a fost obligat acesta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut din probele administrate, în cauză că, în ziua de 22 martie 2005, inculpatul D.I. a întreţinut un raport sexual cu fiica sa minoră în vârstă de 9 ani, cu un grad de handicap grav, după care a lăsat-o fără ajutor în frig, dezbrăcată, fără apă şi mâncare.
Deşi inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, declaraţiile sale, coroborate cu declaraţiile martorilor D.G. şi D.S. confirmă faptul că inculpatul, după ce i-a dus pe cei trei băieţi la domiciliul fratelui său, i-a spus fiicei sale că pleacă să ducă la păşune caii, pentru ca apoi să se deplaseze după lemne.
Deşi a încercat să demonstreze că nu este autorul faptei, martorii audiaţi la propunerea inculpatului nu au confirmat apărările sale şi nici nu a putut demonstra că o altă persoană ar fi comis această infracţiune, cât timp din audierea numitului C.L. nu a opus în evidenţă nici un indiciu că ar putea fi prezumtivul autor al infracţiunii de viol.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs inculpatul D.I., criticând-o prin aceea că în mod greşit s-a reţinut vinovăţia sa atâta vreme cât nu sunt probe care să confirme faptele reţinute în sarcina sa, singura faptă care poate fi reţinută în sarcina sa fiind aceea prevăzută de art. 314 C. pen.
A solicitat admiterea recursului şi achitarea pentru infracţiunile prevăzute de art. 197 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 203 C. pen. şi menţinerea pedepsei de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 314 alin. (l) C. pen.
Examinând Decizia atacată în raport de motivele de recurs invocate şi materialul probator de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
La data de 22 martie 2005, minora D.A., în vârstă de 9 ani, cu un handicap grav, a fost găsită de martorii C.M. şi B.P., singură în locuinţă, zăcând pe jos, în frig, dezbrăcată, fără apă şi mâncare, iar după poziţia picioarelor şi a leziunilor pe care le prezenta, martorii au realizat că este posibil să fie victima unui viol motiv pentru care au recomandat un examen ginecologic.
În urma examenului ginecologic s-a constatat că minora prezenta o leziune tegumantară la nivelul regiunii fesiere, ruptură la nivelul himenului cu interesarea atât a peretelui vaginal cât şi a perineului, leziuni care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Din probele administrate în cauză rezultă că în ziua respectivă, inculpatul a dus la domiciliul fratelui său pe cei trei băieţi ai săi, spunând fiicei sale că merge să ducă la păşune caii, pentru ca apoi să se deplaseze după lemne.
Fiind singur cu minora, inculpatul a avut timpul necesar pentru a comite faptele şi deşi a încercat să demonstreze că nu este autorul acestora, martorii audiaţi la propunerea sa nu i-au confirmat apărările.
Atât situaţia da fapt cât şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute de instanţa de apel, iar pedeapsa aplicată reflectă gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului, cruzimea de care a dat dovadă, violându-şi propria fiică, aflată în imposibilitate să se apere şi deşi cunoştea să aceasta nu se poate deplasa singură a abandonat-o în frig, dezbrăcată şi fără hrană.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestări preventive de la 1 aprilie 2005 la zi, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 36/ MP din 13 octombrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia pentru cauze penale cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 1 aprilie 2005 la 6 decembrie 2006.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 6 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7106/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7134/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
