ICCJ. Decizia nr. 721/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 721/2006
Dosar nr. 21212/1/2005
(nr. vechi 6227/2005)
Şedinţa publică din 3 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 3 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.G. împotriva rezoluţiei nr. 111/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a menţinut soluţia adoptată de procuror prin această rezoluţie.
A obligat petentul să plătească statului suma de 80 lei RON cheltuieli judiciare.
Prin plângerea penală formulată, petentul a solicitat a se efectua cercetări penale faţă de S.A., notar public în municipiul Rădăuţi, H.P şi P.A., motivat de faptul că, la data de 22 ianuarie 1997, notarul a întocmit procura nr. 153, în care a menţionat date nereale, respectiv faptul că ar fi împuternicit pe P.A. să vândă un imobil proprietatea sa, deşi nu a avut această intenţie, iar mandatara a folosit actul cu ocazia întocmirii şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 1155 din 14 ianuarie 1998, prin care H.P. a cumpărat imobilul acestuia.
După efectuarea actelor premergătoare în cauză, prin rezoluţia din 5 iulie 2005, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în dosarul penal nr. 111/P/2005, s-a dispus, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de S.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi faţă de H.P. şi P.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că, în cauză, faţă de datele întocmirii şi autentificării înscrisurilor, respectiv 22 ianuarie 1997 şi 14 ianuarie 1998, şi până în prezent s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzută de art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen. şi nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul, plângere pe care a adresat-o iniţial P.N.A. şi care ulterior a fost înaintată spre competentă soluţionare către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Prin rezoluţia nr. 243/II/2 din 2 august 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus, în temeiul art. 278 C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că, în speţă, pentru nici una din faptele pentru care s-au efectuat cercetări pedeapsa prevăzută de lege nu este mai mare de 5 ani, iar în termenul de prescripţie nu s-a împlinit nici un act care să conducă la întreruperea sau suspendarea acestuia.
Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, a formulat din nou plângere petentul.
Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este nefondată întrucât în cauză rezoluţiile procurorului sunt legale şi temeinice.
Astfel, faţă de data întocmirii actelor notariale, respectiv 22 ianuarie 1997 şi 14 ianuarie 1998, în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP), privind împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, nefiind incidente condiţiile de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripţie.
În ceea ce priveşte motivul invocat de petent în plângerea adresată instanţei, precum că făptuitorii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 şi art. 255 C. pen., şi se impune trimiterea cauzei la P.N.A., acesta este nefondat, întrucât petentul nu a probat aceste susţineri, iar din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de existenţă a acestor infracţiuni.
Împotriva acestei hotărâri petentul T.G. a declarat recurs, susţinând că este nelegală şi netemeinică, solicitând condamnarea intimaţilor.
Recursul este nefondat.
Curtea de apel a analizat temeinic plângerea petentului şi actele dosarului şi a reţinut corect că în raport de datele comiterii faptelor 22 ianuarie 1997 şi 14 ianuarie 1998 şi de faptul că nu a intervenit nici un act de întrerupere a prescripţiei s-a îndeplinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen.
De altfel, petiţionarul nu a probat susţinerile sale, iar din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de existenţă a infracţiunilor pretinse.
Faţă de aceste considerente şi întrucât nu rezultă nici motive care ar putea fi luate în considerare din oficiu, recursul urmează a se respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.G. împotriva sentinţa penale nr. 29 din 3 octombrie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul la plata sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 719/2006. Penal. îndemnul la consumul ilicit... | ICCJ. Decizia nr. 725/2006. Penal. Revocare măsură. Recurs → |
|---|
