ICCJ. Decizia nr. 7301/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7301/2006
Dosar nr. 3752/44/2006
Şedinţa din 15 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 267 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Brăila, inculpatul R.C.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 29 ianuarie 2006 la zi.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 şi 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente R.C. să plătească părţilor civile H.M. şi HG suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 10.000 lei (RON) cu titlu de daune materiale.
În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părţilor civile H.M. şi HG suma de 2.500 lei (RON), cu titlu de cheltuieli judiciare.
Potrivit art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 600 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul minor R.C.C. a gospodărit împreună cu fratele său, martorul R.I., în casa părintească din satul Titcov, judeţul Brăila, tatăl fiind decedat, iar mama, partea responsabilă civilmente R.C. fiind plecată de mult timp la muncă în străinătate.
La data de 27 ianuarie 2006, cei doi fraţi au trecut cu piciorul un braţ îngheţat al Dunării către satul Pecineaga, prin locul numit „la bărci", loc în care, până la întoarcerea fraţilor Radu s-au adunat martorii S.P. şi C.T., precum şi victima H.C.
După ce au fost ajutaţi de martorul S.P. să aducă la mal o sanie în care se aflau o butelie şi doi saci cu făină, inculpatul R.C.C. s-a certat cu victima H.C., lovindu-se reciproc.
În ajutorul inculpatului a sărit fratele său, martorul R.I., care a lovit victima cu un par din salcie verde, fără ca lovitura să aibă o intensitate deosebită.
Victima s-a întors cu faţa spre martorul R.I., prinzându-l în braţe, martorul scăpând parul, prinzând la rândul său victima în braţe, pentru a evita eventualele lovituri.
În aceste momente, inculpatul R.C.C. a scos din buzunar un cuţit cu buton şi din spate a aplicat victimei o singură lovitură în zona cefei, producându-i o plagă penetrantă, secţionându-i bulbul rahidian, leziune ce a dus la decesul victimei.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 20/A/2006 din 28 ianuarie 2006,moartea numitului H.C. a fost violentă şi s-a datorat plăgii înjunghiate a cefei penetrantă în craniu cu transsecţionare bulbopontină şi insuficienţă cardiorespiratorie acută de tip central. Leziunea constatată la autopsie a fost direct şi necondiţionat mortală şi a fost produsă prin lovire activă cu un corp înţepător-tăietor. Amplasarea şi direcţia leziunii au atestat că în momentul producerii ei, poziţia victimă agresor a fost spate în faţă.
Împotriva sentinţei penale nr. 267 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Brăila au declarat apel, în termen legal, partea vătămată/civilă HG şi inculpatul R.C.C.
Partea vătămată/civilă HG a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie susţinând că faţă de modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit fapta, de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite şi de faptul că fiul său avea doar 19 ani pedeapsa aplicată este prea mică.
Inculpatul R.C.C. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, susţinând că nu a dorit să omoare victima, a săvârşit fapta deoarece a fost provocat de către victimă, are doar 17 ani, a recunoscut şi regretat fapta săvârşită şi a solicitat reducerea pedepsei.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind întemeiat apelul declarat de partea vătămată şi, în consecinţă, ca neîntemeiat apelul inculpatului, reţinând că circumstanţele faptei, de o gravitate sporită, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului nu justifică aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. şi coborârea sub minimul prevăzut de lege a pedepsei aplicate.
În consecinţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, prin Decizia penală nr. 99/ A din 27 octombrie 2006, a admis apelul declarat de partea vătămată HG şi a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi art. 76 C. pen. şi a majorat pedeapsa de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. c) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.C.C.
În şedinţa publică din 15 decembrie 2006 inculpatul a învederat că înţelege să-şi retragă recursul.
Înalta Curte a constat că inculpatul, fiind minor nu poate să-şi retragă recursul decât în condiţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (2) C. proc. pen., respectiv prin reprezentanţii legali, condiţie neîndeplinită în cauză.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, prin care, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, pedeapsa a fost coborâtă sub minimul prevăzut de textul incriminator.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, atât sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât şi în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
În mod corect s-a constat că inculpatul nu poate beneficia de circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., se referă la „ conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei", dar este de observat că din referatul de anchetă socială rezultă că inculpatul a creat probleme organelor locale de poliţie, fiind sancţionat administrativ în repetate rânduri. Din acelaşi referat rezultă că inculpatul a absolvit doar clasa întâi, nu are o ocupaţie stabilă, nu a fost educat să respecte de cei din jur, nu a beneficiat de o supraveghere corespunzătoare din partea familiei.
De asemenea, nici circumstanţa prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., nu poate fi reţinută, întrucât atitudinea sinceră a inculpatului s-a datorat faptului că, fiind pus în faţa unor probe evidente, acesta nu avea posibilitatea să nege fapta.
Atitudinea ulterioară, de regret a faptei comise, ca şi vârsta tânără a inculpatului, au fost avute în vedere de instanţa de apel atunci când a aplicat o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare, ce reprezintă o orientare către minimul prevăzut de textul incriminator.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516 C. proc. pen., raportat la art. 361 C. proc. pen., cu aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia pentru inculpat de la 28 ianuarie 2006 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C.C. împotriva deciziei penale nr. 99/ A din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 ianuarie 2006 la 15 decembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7258/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 7311/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
