ICCJ. Decizia nr. 7258/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7258/2006
Dosar nr. 15701/3/2006
Şedinţa publică din 13 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1054 din 13 septembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penal, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul M.V., la pedeapsa de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 aprilie 2006 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului şi a luat act că partea vătămată A.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 9 aprilie 2006, partea vătămată A.Z. se deplasa în zona Piaţa Sudului din Bucureşti. La un moment dat, profitând de faptul că aceasta avea copilul în braţe şi mai multe sacoşe cu alimente, inculpatul M.V. s-a apropiat în fugă de partea vătămată, a împins-o, aceasta s-a dezechilibrat, a scăpat geanta din mână, moment în care inculpatul a sustras un telefon mobil căzut pe jos şi a fugit de la locul faptei. Văzând cele întâmplate, în urmărirea inculpatului au pornit mai mulţi martori oculari care l-au imobilizat şi care au anunţat organele de poliţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 727 din 24 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpatul M.V., desfiinţând, în parte, sentinţa penală atacată şi, pe fond, a înlăturat aplicarea lit. c) din pedeapsa accesorie aplicată.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A computat prevenţia inculpatului de la 9 aprilie 2006 la 24 octombrie 2006 şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.V., solicitând, pe fond, reducerea pedepsei.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma motivului de recurs formulat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
De fapt, recurentul inculpat nici nu contestă săvârşirea faptei, ci cuantumul pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mare; de asemenea, în ultimul cuvânt în susţinerea orală a recursului său, inculpatul a precizat că nu a lovit victima.
Instanţa de control judiciar a redus deja pedeapsa aplicată inculpatului, acesta beneficiind de clemenţa instanţei.
Înalta Curte constată că, în cauză, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilindu-se o pedeapsă care, prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Cu privire la susţinerea inculpatului în sensul că nu a lovit victima, precizare care ar sugera o schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de furt, Curtea constată că, în cauză, infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul este dovedită, nefiind motive care să justifice schimbarea încadrării juridice a faptei.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 727 din 24 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 aprilie 2006 la 13 decembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7182/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 7301/2006. Penal → |
|---|
