ICCJ. Decizia nr. 7356/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7356/2006
Dosar nr. 16425/1/2006
Şedinţa publică din 22 decembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 decembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 23633/3/2006 (nr. vechi 3488/2006) al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpaţilor I.F. şi T.I.V.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul nr. 2566/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor T.I.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi I.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) şi art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. a) şi c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Având în vedere dispoziţiile art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., şi art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.A.D.O.L.F., Curtea a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor impun în continuare privarea lor de libertate şi în consecinţă a menţinut starea de arest a acestora.
Împotriva acestei hotărâri inculpaţii, în termen legal au declarat recursuri.
La termenul fixat de instanţă pentru soluţionarea recursurilor, inculpatul I.F. a declarat că înţelege să-şi retragă recursul formulat împotriva încheierii. Faţă de manifestarea de voinţă liber exprimată de către inculpat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de declaraţia acestuia de retragere a căii de atac.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul T.I.V. acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b din acelaşi cod.
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică o asemenea măsură, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea stării de arest preventiv.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen., fiind îndeplinite cerinţele art. 148 lit. f) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest preventiv.
Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost iniţial arestat în vederea aducerii lui în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive temeinice de a bănui că a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută în baza condamnării de un tribunal competent, în speţă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, care l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, în baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen.
Chiar dacă sentinţa penală nu a rămas definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpatului T.I.V. este justificată acesta fiind trimis în judecată pentru infracţiuni pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002, ale art. 160b alin. (3), art. 148 lit. f) C. proc. pen., precum şi ale art. 5 pct. 1 lit. a) şi c din C.E.D.O., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.V. în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.V. împotriva încheierii din 12 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 23633/3/2006 (nr. vechi 3488/2006).
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul I.F. împotriva încheierii din 12 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 23633/3/2006 (nr. vechi 3488/2006).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7337/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 392/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
