ICCJ. Decizia nr. 2802/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2802/2006
Dosar nr. 1963/1/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 258 din 19 octombrie 2005, Tribunalul Sibiu a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
- M.G.O., la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi, la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- C.M., la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi, la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 12 decembrie 2004, la zi.
În toamna anului 2004, inculpatele L.A.M., O.F.I., condamnate în aceeaşi cauză au convenit cu inculpaţii HG, M.G.O. şi C.M. că, sub pretextul întreţinerii de relaţii sexuale, să atragă bărbaţii în garsoniera primei inculpate, după care inculpaţii să îi deposedeze pe aceştia de bunurile lor.
În baza acestei rezoluţii infracţionale, la data de 11 decembrie 2004, inculpatele au acostat-o pe partea vătămată L.S., într-o parcare, convenind cu aceasta să se deplaseze la garsonieră, în vederea întreţinerii de relaţii sexuale.
La scurt timp după ce inculpata L.A.M. a intrat în garsonieră cu partea vătămată, au venit şi inculpaţii HG şi M.G.O. Inculpatul HG i-a cerut părţii vătămate să-i achite suma de 6 milioane lei, sub pretextul că inculpatele nu au plătit chirie, după care ambii inculpaţi i-au cerut acesteia să-şi golească buzunarele, verificând dacă are vreun lănţişor la gât. Ulterior, fiind ameninţată şi lovită cu palmele şi văzând că inculpatul M.G.O. a luat o bâtă de baseball în mână, partea vătămată a scos din buzunare portofelul cu 540.000 lei, două carduri bancare, un briceag, un telefon mobil şi cheile de la autoturism.
Încercând să intre în posesia bâtei de baseball, partea vătămată a fost imobilizată de cei doi inculpaţi, cărora li s-a alăturat şi inculpatul C.M.
Ulterior, inculpatul C.M. ameninţând-o pe partea vătămată că îi va scoate dinţii cu briceagul, aceasta din urmă le-a indicat inculpaţilor codul PIN de la cele două carduri. Întrucât nu au reuşit să ridice banii de la bancomat, inculpata L.A.M. a luat mai multe bunuri electronice din maşina părţii vătămate, pe care, ulterior, inculpaţii HG şi M.G.O. le-au vândut.
Partea vătămată a fost lăsată să plece, restituindu-i-se câteva bunuri.
Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia pentru minori şi familie, prin Decizia penală nr. 2/ A din 10 ianuarie 2006, admiţând apelurile declarate de inculpaţii HG, M.G.O., C.M. şi O.F.I. şi extinzând efectele apelului şi cu privire la inculpata L.A.M., a desfiinţat sentinţa numai cu privire la pedepsele accesorii aplicate inculpaţilor şi a înlăturat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.
Totodată, instanţa a menţinut starea de arest a inculpaţilor HG, M.G.O. şi C.M. şi a dedus, din pedepsele aplicate acestora, durata reţinerii şi a arestării preventive a acestora, de la 12 decembrie 2004 la 10 ianuarie 2006.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Inculpaţii M.G.O. şi C.M. au declarat recurs.
Prin recursul declarat, inculpatul C.M., prin apărătorul său, a solicitat casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, formulând următoarele critici:
- declaraţia dată în cursul urmăririi penale este lovită de nulitate absolută, întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare, prevăzut de art. 6 C. proc. pen., deoarece nu i-a fost adus la cunoştinţă conţinutul acestui text de lege;
- a fost schimbată încadrarea juridică a faptei, fără ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.;
- în mod greşit a fost reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., deoarece nu a avut reprezentarea faptului că inculpata L.A.M. era minoră la data săvârşirii infracţiunii;
- în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunile de tâlhărie şi lipsire de libertate în mod ilegal, faptele reţinute în sarcina sa neputând constitui decât infracţiune de şantaj prevăzută de art. 194 C. pen.
Prin recursul declarat de inculpatul M.G.O., acesta a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de şantaj, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, până la minimul special prevăzut de lege.
Recursurile celor doi inculpaţi nu sunt fondate.
Referitor la criticile recurentului C.M.:
Din declaraţia dată în cursul urmăririi penale, aflată la dosar urmărire penală, rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoştinţă prevederile art. 6 C. proc. pen., referitoare la dreptul la apărare, declaraţia fiind semnată şi de apărătorul inculpatului.
Nici cea de a doua critică a inculpatului nu este fondată, nefiind încălcate de către instanţă dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.
Aşa cum rezultă din încheierea Tribunalului Sibiu, din data de 5 octombrie 2005, instanţa, în baza art. 336 C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor, cererea procurorului de extindere a procesului penal şi pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod: legal, prevăzută de art. 189 C. pen., după care a atras atenţia inculpaţilor că au dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea.
Agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., a fost reţinută justificat, în sarcina inculpatului, întrucât, la data săvârşirii infracţiunilor de tâlhărie şi lipsire de libertate în mod ilegal, inculpata L.A.M. era minoră, în vârstă de 17 ani.
Sub acest aspect, minora a precizat că iniţiativa de a o antrena pentru ademenirea bărbaţilor, în vederea practicării de raporturi sexuale a avut-o inculpatul, care i-a propus ca „noi fetele să ne ocupăm de racolarea unor bărbaţi".
Deşi în mod expres nu rezultă împrejurarea că L.A.M. i-ar fi dezvăluit inculpatului faptul că este minoră, din coroborarea tuturor probelor, reiese că el ştia acest fapt.
În ceea ce priveşte critica ambilor recurenţi, în sensul greşitei încadrări juridice a faptelor, nici aceasta nu poate fi reţinută.
Fapta inculpaţilor de a deposeda pe partea vătămată, prin exercitare de ameninţări şi violenţe, de bunuri, iar, ulterior, de a o împiedica, prin imobilizare, să părăsească garsoniera, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie şi lipsire de libertate în mod ilegal, şi nu a infracţiunii de şantaj.
Nici cea de a doua critică a recurentului M.G.O. nu este întemeiată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite de inculpatul M.G.O., reflectat de modul în care a conceput şi realizat tâlhăria şi lipsirea de libertate în mod ilegal, precum şi de datele ce caracterizează persoana acestuia (fără antecedente penale; a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal), rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaţilor să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.M. şi M.G.O. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 10 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata arestării preventive de la 12 decembrie 2004 la 4 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat C.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).
Obligă recurentul inculpat M.G.O. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 392/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2846/2006. Penal → |
|---|
