ICCJ. Decizia nr. 7330/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 7330/2006

Dosar nr. 21904/2/2005

Şedinţa publică din 18 decembrie 2006

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 326 din 15 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. K.M.F., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 23 alin. (1) din Legea nr. 21/1999, la 5 ani închisoare, în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an închisoare şi în baza art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Inculpatul a mai fost condamnat în baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 (art. 40 din Legea nr. 82/1991 în vechea reglementare), prin înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 6 luni închisoare, constatându-se graţiată condiţionat pedeapsa potrivit art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999, de art. 323 C. pen. şi de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 15 martie 2000 la 19 decembrie 2000.

Potrivit art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României.

2. A.F., în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în baza art. 177 din Legea nr. 141/1997 prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 4 ani închisoare şi în baza art. 26 raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 6 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunile prevăzute de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999, de art. 323 C. pen. şi de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 (art. 40 din Legea nr. 82/1991 în vechea reglementare).

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen.

Conform art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României.

3. Y.J., în baza art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 6 luni închisoare, în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 6 luni închisoare şi în baza art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani şi 3 luni închisoare, stabilindu-se conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 3 luni închisoare, sporită cu 3 luni, urmând ca în final să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Inculpatul a mai fost condamnat în baza art. 287 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 6 luni închisoare, constatându-se graţiată condiţionat pedeapsa potrivit art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 august 2000 la 14 septembrie 2000.

Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a echivalentului în lei al sumei de 300 dolari S.U.A.

Potrivit art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului din România.

4. M.H., în baza art. 249 alin. (2) C. pen., la zece pedepse de câte 3 ani închisoare (faptele comise în perioada septembrie 1998-iunie 1999) şi în baza art. 249 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la patru pedepse de câte 6 luni închisoare (faptele comise în perioada mai-august 1998), prin schimbarea încadrării juridice din art. 248 raportat la art. 248¹ cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Conform art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat graţiate condiţionat pedepsele aplicate.

S-au dedus din pedepsele aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive de la 26 aprilie 2000 la 9 mai 2001.

5. H.I., în baza art. 249 alin. (2) C. pen., la zece pedepse de câte 2 ani închisoare (faptele comise în perioada septembrie 1998 – iunie 1999) şi în baza art. 249 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la patru pedepse de câte 4 luni închisoare (faptele comise în perioada mai-august 1998), prin schimbarea încadrării juridice din art. 249 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Conform art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/20002 s-au constatat graţiate condiţionat pedepsele aplicate.

S-a dedus din pedeapsă reţinerea din data de 26 aprilie 2000.

6. P.C., în baza art. 288 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 2 ani închisoare.

Conform art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunile prevăzute de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999, art. 323 C. pen. şi 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Inculpaţii K.M.F., M.H. şi H.I. au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 85.244.605.396 lei (reprezentând TVA rambursat în perioada mai 1998-iunie 1999) plus dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului de către inculpaţi, iar până la concurenţa sumei de 41.228.402.198 lei (reprezentând TVA rambursat în perioada martie - iunie 1999) a fost obligat şi inculpatul A.F. în solidar cu inculpaţii K.M.F., M.H. şi H.I., plus dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea debitului cu titlu de despăgubiri civile către Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice –A.N.A.F.

Au fost anulate înscrisurile falsificate utilizate de inculpatul Y.J. respectiv actele utilizate pentru înfiinţarea SC T.P.C. SRL şi SC L.I. SRL, s-a menţinut sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpaţilor K.M.F., H.I. şi M.H.

S-a mai dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor proprietatea SC P.I. SRL şi a numitei M.G.C.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că începând cu anul 1998, inculpatul K.M.F. a pus în practică un sistem complex de spălare a unor mari sume de bani în valută şi numerar, în vederea fraudării statului.

Astfel, inculpatul a solicitat unor cetăţeni arabi sau turci aflaţi pe teritoriul României, ca aceştia, folosind documente şi ştampile false, să înfiinţeze societăţi comerciale fictive, ale căror acte financiar contabile au fost folosite în continuare în operaţiunile de fraudare şi spălare de bani.

Cele 16 firme înfiinţate au desfăşurat operaţiuni numai cu SC R. SRL, societate înfiinţată şi la care inculpatul K.M.F. era unic asociat. Nici una din aceste firme nu a depus vreodată declaraţii de impozit, TVA, sau bilanţuri contabile, nu au funcţionat niciodată la sediile declarate, iar asociaţii menţionaţi în actele constitutive nu au fost niciodată în România, ori au stat perioade scurte de timp, după care au părăsit definitiv ţara.

S-a mai reţinut că toate aceste firme implicate aveau deschise conturi şi au acţionat prin B.C.M.B., sucursala Constanţa. La aceeaşi bancă au avut cont deschis atât inculpatul cât şi firma sa, SC R. SRL.

Prin „firmele fantomă" menţionate inculpatul K.M.F. a achiziţionat diferite mărfuri, în special sape de foraj petrolier casate.

Trecând prin contabilitatea acestor societăţi preţul sapelor de foraj era multiplicat de aproximativ 10 ori, după care marfa era vândută la SC R. SRL. De aici, au fost întocmite documente de export către mai multe firme turceşti (care potrivit verificărilor erau fictive) iar marfa era trimisă efectiv în Portul Burgas – Bulgaria, loc din care nu s-a mai putut stabili ce s-a întâmplat cu aceasta.

Pe baza acestor „exporturi" beneficiarul extern a început să efectueze plăţile către SC R. SRL însă nu prin viramente bancare, ci în marea lor majoritate în numerar, fiind vorba de plăţi succesive care au totalizat circa 39 milioane dolari S.U.A. Banii nu erau depuşi la bancă de către reprezentantul plătitorului ci direct de către inculpatul K.M.F.

La momentul prezentării banilor la casieria băncii (M.B., sucursala Constanţa) inculpatul prezenta şi o listă cu circa 40 se persoane care sosiseră în acea zi cu banii din Turcia, pretinzând că acestea făcuseră un simplu serviciu unui patron turc, de a aduce în România şi a preda aceste sume în favoarea SC R. SRL.

Ca urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că o parte din aceste persoane nu au adus niciodată vreo sumă de bani şi nu îl cunosc pe inculpatul K.M.F., iar altă parte a persoanelor indicate la depunerea banilor nici nu există.

De asemenea, s-a mai reţinut de către instanţă că, inculpatul s-a folosit de legislaţia română care a fost creată pentru a facilita exportul.

Astfel, conform normelor în vigoare exportul este scutit de plata taxei pe valoarea adăugată, iar taxa plătită este restituită agentului economic de către organul financiar teritorial după efectuarea exportului.

Pe baza tranzacţiilor fictive efectuate inculpatul a solicitat circumscripţiei Fiscale O. din Constanţa rambursarea TVA corespunzător achiziţiilor.

Pe baza documentelor false şi ca urmare a îndeplinirii defectuoase a sarcinilor de serviciu de către inculpaţii M.H., inspector şi H.I., director, inculpatul K.M.F. a obţinut în mod ilegal de la Statul Român, în perioada 1998-1999 rambursări de TVA însumând 87 miliarde lei.

Sumele obţinute din încasările pretins externe ca şi rambursarea ilegală de TVA, au fost plătite către firmele „fantomă" care figurau ca furnizori.

Din conturile acestora au fost plătite sume de bani către companii din străinătate care nu au putut fi identificate, titlul plăţilor fiind „avans la contract de achiziţionare mărfuri".

Referitor la faptele comise de cei şase inculpaţi şi la încadrarea lor juridică, instanţa de fond a reţinut următoarele:

1. Privitor la inculpatul F.K. s-a constatat că acesta, în perioada mai 1998 - ianuarie 1999, în calitate de asociat unic şi administrator al SC R. SRL a formulat 9 cereri de rambursare a TVA adresate Circumscripţiei Financiare O. şi folosindu-se de documente false a indus în eroare Statul Român în scopul însuşirii pe nedrept a TVA prin prezentarea ca adevărată a situaţiei achiziţiilor, a exporturilor de mărfuri şi repatrierii valutei, situaţie care nu corespunde realităţii, obţinând suma de 44.016.203,198 lei, care constituie prejudiciu pentru Statul Român, faptele întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în forma agravată şi continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi de uz de fals prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat care în intervalul martie-iunie 1999 având cunoştinţă de situaţia reală a SC R. SRL l-a ajutat pe inculpatul A.F. să îi inducă în eroare pe reprezentanţii Statului Român prin folosirea de documente false cu ocazia formulării a 5 cereri de rambursare de TVA, adresate Circumscripţiei Financiare O., în scopul însuşirii pe nedrept a TVA-ului, cu consecinţa producerii unui prejudiciu de 41.228.402.198 lei întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune în formă agravată şi continuate prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Deoarece după cesionarea părţilor sociale, cererile de rambursare au fost formulate de A.F., iar activitatea inculpatului F.K. numai corespundea participaţiei în forma autoratului ci a complicităţii, s-a apreciat că toate aceste acţiuni de sprijinire s-au făcut în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale şi că fiind vorba de o infracţiune continuată, actele de complicitate sunt absorbite în cele de autorat.

Aşa fiind, în final s-a reţinut în sarcina inculpatului F.K. o singură infracţiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru întreaga perioadă infracţională cuprinsă între luna mai 1998 şi iunie 1999, cu un prejudiciu total de 85.244.605.396 lei.

Inculpatul a recunoscut că a ştampilat şi semnat documentele de rambursare a TVA, declaraţiile de încasare valutară şi facturile fiscale.

Faptele aceluiaşi inculpat, care deşi vânduse părţile sociale inculpatului A.F., s-a comportat în realitate ca administrator al SC R. SRL, având deplină cunoştinţă de activitatea acesteia şi în aceste condiţii, după data de 21 aprilie 1999 a înlesnit schimbarea şi transferul în afara ţării a sumei obţinută prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, operaţiuni efectuate de A.F., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nicidecum al celei de spălare de bani, în forma autoratului.

Deoarece această infracţiune a fost incriminată succesiv, s-a apreciat că mai favorabilă este Legea mai veche, nr. 21/1999 care enumeră limitativ infracţiunile din care provin sumele de bani ce fac obiectul „spălării".

Faptele aceluiaşi inculpat, care, în perioada 25 aprilie 1998 - 31 ianuarie 1999 a utilizat la vamă documente de transport şi comerciale care se referă la sape noi de foraj, deşi marfa exportată consta în sape vechi şi uzate şi a menţionat în documentele de export operaţiuni fictive, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de folosire de acte nereale la vamă, comise în formă continuată, prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat, care, cu ştiinţă a omis să înregistreze în contabilitate factura fiscală nr. 015472331 din 19 octombrie 1998 privind cumpărarea unei cantităţi de sape de foraj de la U. Ploieşti, ceea ce a avut drept urmare denaturarea rezultatelor financiare şi a elementelor patrimoniale, aspect ce s-a reflectat în bilanţul contabil pe anul 1998 al SC R. SRL întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, respectiv art. 40 din vechea reglementare.

Fiind vorba de un singur act material, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În legătură cu infracţiunile prevăzute de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999 şi de art. 323 C. pen., instanţa a considerat că nu sunt susceptibile de forma continuată şi că nu sunt întrunite elementele lor constitutive.

Astfel, nu s-a dovedit existenţa unei înţelegeri a unei coeziuni neechivoce între persoanele care se asociază şi nu s-a probat că acestea au acceptat să conlucreze într-un grup şi să aibă conştiinţa apartenenţei la un astfel de grup.

De asemenea, s-a apreciat că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 întrucât inculpatul nu avea nici o calitate în cadrul firmelor H., R., D.L., L., T.P.C. şi B. SRL unde nu au fost evidenţiate operaţiunile şi menţiunile realizate, cu consecinţa inflaţiei TVA şi a profitului realizat.

La individualizarea pedepselor pentru infracţiunile săvârşite, instanţa a ţinut seama, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de pericolul social grav al faptelor, de împrejurările comiterii lor şi de persoana inculpatului.

Referitor la pedeapsa aplicată în baza art. 43 din Legea nr. 82/1999 s-a constatat că aceasta este graţiată condiţionat, conform art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002.

2. Privitor la inculpatul A.F. s-a reţinut că faptele acestuia care după 21 aprilie 1999, în calitate de asociat unic şi administrator al SC R. SRL a schimbat şi transportat în afara ţării sumele obţinute din restituirea ilegală a TVA, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat care, în perioada martie - iunie 1999 în calitate de asociat unic al SC R. SRL, a formulat 5 cereri de rambursare de TVA adresate Circumscripţiei Financiare O. şi folosindu-se de documente false a indus în eroare reprezentanţii Statului Român în scopul însuşirii pe nedrept a TVA, prin prezentarea ca adevărată a situaţiei achiziţiilor şi exporturilor de mărfuri şi a repatrierii valutei, situaţie ce nu corespundea realităţii, obţinând suma de 41.228.402.198 lei, cu care a fost prejudiciat Statul Român, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă agravată şi continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat, care în perioada 17 februarie – 1 iunie 1999 a utilizat la vamă documente de transport şi comerciale care se referă la sape noi de foraj deşi marfa exportată constă în sape vechi şi uzate, şi a menţionat în documentele de export operaţii fictive, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de folosire de acte nereale la vamă, prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997.

Pentru celei trei infracţiuni instanţa a apreciat că încadrarea juridică corectă este cea în forma autoratului, nu a complicităţii cums-a dispus prin rechizitoriu.

Referitor la infracţiunile prevăzute de art. 323 C. pen. şi art. 23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999 instanţa a considerat ca şi în cazul primului inculpat F.K. că nu sunt susceptibile de forma continuată şi că nu sunt întrunite elementele lor constitutive.

Totodată, s-a apreciat ca nedovedită infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 (art. 40 din vechea reglementare).

De asemenea, s-a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 întrucât autorul F.K. nu avea nici o calitate în cadrul acelor firme.

La individualizarea pedepselor pentru infracţiunile săvârşite instanţa a ţinut seama, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de pericolul social grav al faptelor, de împrejurările comiterii lor şi de persoana inculpatului.

3. Privitor la inculpatul Y.J. s-a reţinut că faptele acestuia de a folosi ştampile false ale notarului public Şt.D., ale B.C.R., sucursala Sectorului 1 Bucureşti şi ale Administraţiilor Financiare ale sectoarelor 2 şi 6 Bucureşti, pe care le-a aplicat pe actele constitutive şi pe celelalte documente falsificate pe care le-a utilizat în scopul înfiinţării SC L.I. SRL şi SC T.P.C. SRL, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 287 C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat, care a falsificat actele notariale şi actele emise de administraţiile financiare (acte constitutive ale celor două societăţi, contracte de închiriere, procura autentificată, chitanţa bancară de depunere a capitalului social) documente folosite la oficiul Registrului Comerţului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele inculpatului de a face declaraţii fictive privind sediul SC L.I. SRL şi SC T.P.C. SRL şi cu privire la schimbarea sediului primei societăţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 13 din acelaşi cod, legea veche fiind mai favorabilă.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru aceleaşi argumente ca în cazul inculpatului F.K., s-a reţinut că această infracţiune nu este susceptibilă de forma continuată şi că nu sunt întrunite elementele sale constitutive.

La individualizarea pedepselor pentru infracţiunile săvârşite instanţa a avut în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptelor, împrejurările săvârşirii lor şi persoana inculpatului.

În legătură cu pedeapsa aplicată în baza art. 287 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a constatat că aceasta este graţiată condiţionat, conform art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002.

4. Privitor la inculpatul M.H. s-a reţinut că faptele acestuia, constând în aceea că, în perioada mai 1998 - iunie 1999 în calitate de referent la Circumscripţia Fiscală O. şi-a îndeplinit în mod defectuos îndatoririle de serviciu, din culpă, cu ocazia verificării cererilor de rambursare de TVA formulate de SC R. SRL şi a propus aprobarea acestor cereri cauzând Statului Român o pagubă de circa 86 miliarde de lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

5. Privitor la inculpatul H.I., s-a reţinut că faptele acestuia, constând în aceea că în perioada mai 1998 - iunie 1999, în calitate de şef al Circumscripţiei Fiscale O. şi-a îndeplinit în mod defectuos îndatoririle de serviciu, din culpă, cu ocazia verificării şi avizării celor 14 cereri de rambursare de TVA formulate de SC R. SRL, cauzând Statului Român o pagubă de circa 86 miliarde lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

Întrucât aceşti doi inculpaţi având calitatea de funcţionari ai circumscripţiei fiscale menţionată, s-au dovedit neglijenţi în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, nesocotind obligaţiile legale de verificare, analizare şi aprobare a cererilor de rambursare a TVA, s-a considerat că faptele lor întrunesc elementele infracţiunilor de neglijenţă în serviciu menţionate, nicidecum ale celor de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen.

Ca urmare s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe grave, în 10 infracţiuni prevăzute de art. 249 alin. (2) C. pen., comise în perioada septembrie 1998 - iunie 1999 şi 4 infracţiuni prevăzute de art. 249 alin. (1) comise în perioada mai - august 1998.

La individualizarea pedepselor pentru aceste infracţiuni instanţa a avut în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptelor, împrejurările săvârşirii lor şi persoana inculpaţilor.

Referitor la aceste pedepse instanţa a constatat că acestea sunt graţiate condiţionat, conform art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002.

6. Privitor la inculpatul P.C. s-a reţinut că faptele acestuia, care în perioada octombrie - decembrie 1998, la diferite intervale de timp, a completat în fals numeroase facturi fiscale prin care SC R. SRL achiziţiona diverse bunuri de la cele 6 societăţi „fantomă" consemnând aspecte care nu corespundeau realităţii, fiind vorba despre operaţiuni fictive, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în forma continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Instanţa a mai ţinut seama că facturile fac parte din actele şi documentele fiscale prevăzute de Legea nr. 82/1991 şi ca atare, în raport cu dispoziţiile art. 40 din acest act normativ falsificarea lor constituie, conform normei de trimitere, infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

Cum inculpatul nu avea calitatea de funcţionar în sensul art. 147 C. pen., încadrarea corectă a faptei este cea prevăzută de art. 289 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nicidecum cea prevăzută de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În legătură cu infracţiunile prevăzute de art. 323 C. pen. şi de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999, pentru aceleaşi argumente ca în cazul inculpatului K.M.F. s-a reţinut că acestea nu sunt susceptibile de forma continuată şi că nu sunt întrunite elementele lor constitutive.

Referitor la complicitatea la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că l-ar fi ajutat pe inculpatul K.M.F. să obţină ilegal rambursarea TVA-ului în sumă de 87 miliarde lei s-a reţinut că inculpatul P.C. nu a acţionat în baza unei înţelegeri cu autorul infracţiunii în scopul înşelării Statului Român, că el a completat numai facturi fiscale şi a acţionat în relaţiile cu banca şi că lipsind intenţia, nu poate fi condamnat pentru respectiva fapta.

La individualizarea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (3) C. pen., instanţa a avut în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii lor şi persoana inculpatului.

S-a apreciat, având în vedere datele pozitive ce îl caracterizează pe făptuitor, lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară general bună, că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei, dispunându-se conform art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării acesteia pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.

Având în vedere că inculpaţii K.M.F., A.F. şi Y.J. sunt cetăţeni străini ce au desfăşurat activităţi infracţionale de amploare şi că nu există riscul de a fi supuşi la tortură în statul de origine, s-a dispus aplicarea faţă de aceştia, pentru protejarea ordinii publice a măsurii de siguranţă a expulzării din România, prevăzută de art. 117 C. pen.

Cu privire la latura civilă instanţa a apreciat că prejudiciul cauzat se ridică la suma de 85.244.605.396 lei plus dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea debitului şi că solicitările de plată a accesoriilor reprezentând majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere nu pot fi acordate, întrucât acestea reprezintă un prejudiciu pentru care nu s-a dovedit existenţa unui raport de cauzalitate cu faptele inculpaţilor.

Ca urmare, s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor K.M.F., M.H. şi H.I. la plata sumei de 85.244.605.396 lei plus dobânda aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea debitului reprezentând TVA rambursat în perioada mai 1998-iunie 1999 iar până la concurenţa sumei de 41.228.402.198 lei reprezentând TVA rambursat în perioada martie-iunie 1999, s-a dispus obligarea inculpatului A.F. în solidar cu inculpaţii K.M.F., M.H. şi H.I. plus dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului, cu titlu de despăgubiri către Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F.

Pentru asigurarea recuperării acestor creanţe recunoscute în favoarea Statului Român, s-a dispus menţinerea sechestrului instituit asupra bunurilor inculpaţilor K.M.F., M.H. şi H.I., ridicându-se această măsură cu privire la bunurile altor persoane juridice ori fizice neimplicate în cauză.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 697 din 13 septembrie 1995, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii K.M.F. şi P.C. cu privire la încadrarea juridică a faptelor în infracţiunea de înşelăciune, a extins efectul apelului şi cu privire la inculpatul A.F. şi a desfiinţat în parte hotărârea atacată.

Rejudecând cauza, instanţa de apel a descontopit pedepsele aplicate inculpaţilor K.M.F. şi A.F. în pedepsele componente şi a înlăturat sporul de un an aplicat primului inculpat.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi în baza acestui text a dispus condamnarea inculpatului K.M.F. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen. şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 martie 2000 la 19 decembrie 2000.

S-au înlăturat dispoziţiile art. 117 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.C., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 13 C. pen. şi în baza acestui text a dispus condamnarea inculpatului A.F. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen. şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. şi de către inculpaţii Y.J., M.H. şi H.I.

S-a constatat că inculpatul Y.J. este arestat în altă cauză.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, primind criticile din apelul declarat de procuror a considerat că faptele săvârşite de inculpaţii K.M.F. şi A.F. trebuiau încadrate în dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), legea specială prevăzând pedepse mai blânde decât cele pentru infracţiunea de înşelăciune.

De asemenea, a fost primită critica formulată de inculpatul K.F., care a solicitat înlăturarea măsurii de siguranţă a expulzării prevăzută de art. 117, reţinându-se că acesta este căsătorit din anul 2003 cu o româncă şi împreună au un copil minor pe nume K.F., născut la 17 noiembrie 2002.

Referitor la inculpatul P.C. care nu a declarat apel în cauză, au fost extinse conform art. 373 C. proc. pen., efectele apelului declarat de procuror, dispunându-se şi în legătură cu respectivul inculpat schimbarea încadrării din complicitate la infracţiunea de înşelăciune în complicitate la restituirea nelegală a TVA, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu menţinerea soluţiei de achitare pentru inexistenţa faptei în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Au fost considerate nefondate criticile din apelul parchetului referitoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, reţinându-se că acestea sunt conforme cu pericolul social al faptelor, ţinând seama de împrejurările şi modalitatea în care s-au comis precum şi de circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor.

Tot astfel au fost considerate nefondate criticile din apelul inculpatului H.I. care a cerut reunirea cauzei sale cu alta, aflată la o altă instanţă ierarhic inferioară, apreciindu-se că acest lucru nu e posibil, judecata nefăcându-se în acelaşi timp şi pentru toţi făptuitorii cât şi efectuarea unei noi expertize care nu mai era necesară, aspectele cauzei fiind lămurite.

De asemenea, au fost considerate nefondate criticile din apelul inculpatului M.H. privind individualizarea pedepselor aplicate şi graţiate şi din apelul inculpatului P.C. care a susţinut că a fost greşit condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a apreciat că vinovăţia acestor inculpaţi a fost corect reţinută şi că pedepsele au fost corespunzător individualizate.

Tot astfel, nu au fost primite criticile formulate de inculpatul Y.J. în sensul că pedeapsa aplicată ar fi prea mare şi că măsura de siguranţă a expulzării nu a fost corect dispusă.

S-a reţinut că pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi evaziune fiscală a fost corect individualizată şi că nu există motive de reconsiderare a acesteia.

Privitor la măsura de siguranţă a expulzării s-a apreciat că a fost justificat dispusă întrucât inculpatul are un statut nedefinit în România, că este arestat în altă cauză, că trăieşte în concubinaj cu o persoană şi că nu există dovezi că în ţara de origine ar fi supus torturii.

În legătură cu apelul Ministerului Finanţelor Publice – A.N.A.F. s-a reţinut că acesta a solicitat majorarea cuantumului prejudiciului şi plata accesoriilor aferente.

S-a apreciat că solicitarea apelantului nu poate fi primită întrucât prejudiciul a fost corect calculat în baza expertizei efectuate în cauză la care partea civilă nu a avut obiecţiuni şi că plata accesoriilor ţine de executarea hotărârii, în cauză fiind instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civilă A.N.A.F. şi inculpaţii K.M.F., M.H., Y.J., P.C. şi H.I.

În recursul parchetului care s-a referit numai la inculpatul K.M.F. s-a susţinut, în baza art. 385⁹ alin. (1) pct. 17¹ şi 14 C. proc. pen., că în mod greşit s-au înlăturat măsura de siguranţă a expulzării şi sporul de concurs, că s-a omis aplicarea art. 35 alin. (3) C. pen. şi că în mod greşit s-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., impunându-se menţinerea doar a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

În recursul declarat de inculpatul K.M.F., întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 13, 14, 17, 18 şi 20 C. proc. pen., s-a susţinut că s-a comis o eroare gravă de fapt, că lipsesc probele de vinovăţie, că fapta de spălare de bani nu a mai fost prevăzută de legea penală nouă, că pedepsele sunt prea severe şi că se impune reducerea lor cu posibilitatea aplicării beneficiului graţierii, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Inculpaţii recurenţi H.I. şi M.H. au susţinut, în baza art. 385⁹ alin. (1) pct. 10, 17 şi 18 C. proc. pen., că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivelor invocate respectiv nu a răspuns la cererea de reunire a cauzei cu o alta aflată la Judecătoria Constanţa, că în mod greşit nu s-a efectuat o nouă expertiză contabilă şi că lipsind probele de vinovăţie soluţia de condamnare este greşită.

În recursul declarat de inculpatul P.C., întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., s-a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., solicitând achitarea.

La rândul său inculpatul recurent Y.J., în baza art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., a susţinut că în mod greşit s-a luat faţă de el măsura de siguranţă a expulzării prevăzută de art. 117 C. pen., că aceasta nu se justifică întrucât este căsătorit în ţară şi are un copil minor.

În sfârşit, în recursul declarat partea civilă A.N.A.F., a susţinut că în mod greşit nu au fost acordate obligaţiile fiscale accesorii calculate la suma reală reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat respectiv majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere.

S-a solicitat de către recurenţi admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei.

Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiate recursurile declarate de parchet şi de inculpatul K.M.F., aşa cum se va arată în continuare şi nefondate celelalte recursuri.

1. Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, în apel procedându-se justificat la schimbarea încadrării juridice pentru inculpaţii K.M.F. şi A.F., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Probele administrate în cauză, respectiv expertizele financiar contabile, documentele originale ridicate, acte de înfiinţare şi înregistrare a unor societăţi comerciale, facturi de achiziţie, facturi externe, declaraţii vamale de export, acte de transport internaţional, dovezi de plată a facturilor către furnizori, dovezi de încasare a contravalorii mărfurilor exportate şi deci a repatrierii valutei, declaraţiile martorilor şi coinculpaţilor, au confirmat că inculpatul K.M.F. a pus în practică un sistem complex de „spălare" a unor sume mari de bani în valută şi numerar, în vederea fraudării statului.

Astfel, inculpatul a cerut mai multor cetăţeni arabi sau turci aflaţi în România, ca aceştia să înfiinţeze, în baza unor documente şi ştampile false, societăţi comerciale fictive, care au fost folosite în operaţiunile de fraudare şi spălare de bani.

Prin cele 16 firme înfiinţate inculpatul K.M.F. a derulat operaţiuni cu societatea comercială R. SRL la care era asociat fără a se întocmi de către acele firme „fantomă" actele şi documentele prevăzute de lege, respectiv declaraţie de impozit, TVA sau bilanţuri contabile.

Inculpatul K.M.F. a achiziţionat prin acele firme mărfuri, în special sape de foraj petrolier casate. Preţul acestora a fost trecut prin contabilitatea acestor societăţi fiind multiplicat de circa 10 ori, după care marfa era vândută la SC R. SRL care la rândul său o exporta către mai multe firme turceşti (care potrivit verificărilor erau fictive) prin Portul Burgas Bulgaria.

Beneficiarul acestor exporturi a efectuat plăţi către SC R. SRL în mare majoritate în numerar, totalizând circa 39 miliarde dolari.

Aceşti bani erau depuşi la bancă direct de inculpatul K.M.F. care prezenta liste cu persoane care ar fi sosit în zilele respective din Turcia.

Probele administrate nu au confirmat că respectivele persoane ar fi adus bani din acea ţară ori că realmente acele persoane existau.

După efectuarea tranzacţiilor fictive de export prin folosirea de acte false la autorităţile vamale inculpatul K.M.F. şi inculpatul A.F. au solicitat restituirea taxei pe valoarea adăugată şi în baza documentelor false întocmite şi ca urmare a îndeplinirii defectuoase a sarcinilor de serviciu cu ocazia verificării şi avizării cererilor de rambursare a TVA de către inculpaţii M.H. inspector şi H.I. director, ambii la Circumscripţia fiscală O. au fost restituite recurentului K.M.F., în perioada 1998 – 1999, sume de circa 87 miliarde lei, ceea ce constituie o rambursare ilegală de TVA în sensul art. 32 din Legea nr. 345/2002.

Aceste sume de bani au fost apoi plătite către firmele „fantomă" care figurau ca furnizori, iar din conturile societăţilor respective s-au făcut plăţi către companii din străinătate.

Materialul probator al cauzei a mai confirmat că inculpatul P.C. a întocmit facturi şi documente false în perioada octombrie-decembrie 1998, atestând că SC R. SRL ar fi achiziţionat diverse bunuri de la 6 societăţi „fantomă", pe baza datelor prevăzute de inculpatul K.M.F. sau de alte persoane rămase necunoscute, acele acte fiind menite să crească artificial valoarea mărfurilor.

Din probele cauzei a mai rezultat că inculpatul Y.J. a folosit ştampile false ale Notarului Public – Şt.D., ale B.C.R. sector 1, ale Administraţiilor financiare ale sectoarelor 2 şi 6 aplicate pe documentele de înfiinţare a două societăţi comerciale respectiv SC L.I. SRL şi SC T.P.C. SRL şi a folosit documentele astfel falsificate la Oficiul Registrului Comerţului şi apoi la declararea fictivă a sediului lor şi a schimbării sediului primei societăţi.

2. Întrucât soluţia de condamnare a inculpaţilor pentru infracţiunile menţionate, este conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt, ori aplicarea greşită a legii invocată de recurenţii inculpaţi K.M.F., H.I., M.H. şi P.C.

3. Referitor la critica din recursul inculpatului K.M.F. în sensul că fapta de spălare de bani nu mai era prevăzută de lege şi că astfel condamnarea este greşită, nici aceasta nu poate fi primită.

Prin Legea nr. 21/1999 a fost incriminată infracţiunea de spălare de bani enunţându-se infracţiunile din care provin sumele de bani ce fac obiectul spălării, iar în Legea nr. 656/2002 care a abrogat legea anterioară nu s-a mai limitat sfera acestor infracţiuni.

Cum legea veche este mai favorabilă în mod justificat dispoziţiile ei au fost aplicate, în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 21/1999 încadrându-se fapta inculpatului de schimbare sau transferul de valori, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unor infracţiuni, în scopul ascunderii sau desimulării originii ilicite a acestora şi în scop de tăinuire sau favorizare a persoanelor implicate în aceste activităţi sau presupuse că s-ar sustrage consecinţelor juridice ale faptelor lor.

Împrejurarea că legea nouă nu mai prevede infracţiunile din care provin sumele de bani ce fac obiectul spălării şi că ea se referă la tot ceea ce este rezultatul unor activităţi ilicite penale, nu înseamnă că nu ar mai exista temei legal de tragere la răspundere a inculpatului pentru activitatea spălării de bani probată în cauză.

4. În legătură cu criticile formulate de inculpatul M.H. şi H.I. în sensul că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat asupra tuturor motivelor de apel invocate, nici acestea nu pot fi primite.

Astfel, se constată, că instanţa de control judiciar, examinând criticile acestor inculpaţi a apreciat că în privinţa stării de fapt şi a vinovăţiei, ele au fost clarificate putându-se trage concluzia că în apel nu s-au mai considerat necesare luarea în discuţie în cadrul căii de atac a reunirii cauzei cu o alta aflată la Judecătoria Constanţa şi nici efectuarea unei noi expertize contabile în condiţiile în care cea efectuată anterior a răspuns obiectivelor fixate de tribunal.

5. Referitor la critica din recursul inculpatului K.M.F. în sensul greşitei individualizări a pedepsei închisorii, la solicitarea de reducere a pedepsei şi la aplicarea beneficiului graţierii, nici acestea nu pot fi primite.

Astfel se constată că pedepsele principale aplicate sunt conforme cu pericolul social grav al faptelor, că ele au fost individualizate cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că răspund cerinţelor art. 52 din acelaşi cod.

Aşa fiind, nu este cazul reducerii lor aşa cum s-a solicitat.

6. Privitor la criticile formulate de inculpatul Y.J. în sensul că în mod greşit s-a luat faţă de el măsura de siguranţă a expulzării şi din recursul parchetului în sensul că referitor la inculpatul K.M.F. s-a înlăturat greşit expulzarea, acestea nu pot fi primite.

Potrivit art. 111 alin. (1) C. pen., măsurile de siguranţă au drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală iar conform art. 117 alin. (1) şi (4) din acelaşi cod, cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării. Această măsură nu poate fi luată dacă există motive serioase de a se crede că riscă să fie supuse la tortură în statul în care urmează a fi expulzaţi.

Referitor la inculpatul K.M.F. se constată că instanţa de apel a înlăturat în mod corect măsura expulzării reţinând că acest făptuitor este căsătorit cu o cetăţeancă româncă, având cu aceasta un copil minor şi că acest motiv de constituire a unei familii în România nu justifică prin consecinţele pe care le-ar produce, măsura de siguranţă prevăzută de art. 117 C. pen.

În legătură cu inculpatul Y.J., acesta nu a făcut dovada, cum a susţinut, că ar fi căsătorit în România şi că ar avea un copil şi nici nu s-a probat că ar fi supus la tortură în ţara sa, astfel că solicitarea lui de înlăturare a măsurii de siguranţă a expulzării nu poate fi primită.

7. Privitor la motivul de casare invocat în recursul declarat de procuror în sensul că în mod greşit în apel s-a înlăturat sporul de concurs, aplicat inculpatului K.M.F. se constată că acesta nu este întemeiat.

Astfel, pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare este îndestulătoare pentru asigurarea scopului coercitiv şi reeducativ prevăzut de art. 52 C. pen., iar sporul de concurs de 1 an nu este justificat.

8. Referitor la criticile din recursul parchetului în sensul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 35 alin. (3) C. pen. şi al greşitei stabiliri a pedepsei accesorii prin interzicerea pentru inculpatul K.M.F. a tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), se constată că acestea sunt întemeiate.

Astfel, potrivit art. 35 alin. (3) C. pen., dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acestea.

Or, în cauză, inculpatului i s-au aplicat pedepse complementare de interzicere pe 3 ani şi respectiv pe 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în legătură cu infracţiunile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 345/2002 şi de art. 177 din Legea nr. 141/1997, omiţându-se că potrivit art. 35 alin. (3) C. pen., să se dispună ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea de 5 ani.

De asemenea, se constată că inculpatului, conform art. 71 C. pen., i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), deşi pe de o parte fiind cetăţean străin nu puteau fi interzise drepturile electorale pe care nu le avea în România şi de a ocupa funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat şi pe de altă parte fiind tatăl unui copil minor nu îi puteau fi interzise drepturile părinteşti şi nici dreptul de a fi tutore sau curator.

Ca atare aceste motive de casare sunt întemeiat, urmând a fi primite prin admiterea atât a recursului declarat de procuror cât şi a recursului declarat de inculpat.

9. Privitor la recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. se constată că solicitarea acesteia de acordare a obligaţiilor fiscale accesorii nu poate fi primită.

Astfel, aşa cum în mod corect s-a reţinut de către instanţe potrivit expertizei contabile efectuate prejudiciul cauzat prin restituirea ilegală a TVA se ridică la 85.244.605.396 lei iar inculpaţii vinovaţi de cauzarea acestei pagube au fost obligaţi la plata lui precum şi la dobânda aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea debitului.

Cu prilejul constituirii ca parte civilă, A.N.A.F. a solicitat şi plata accesoriilor reprezentând majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere însă respectivele accesorii nu au fost acordate de tribunal care a reţinut, conform expertizei contabile efectuate că ele reprezintă un prejudiciu pentru care nu s-a dovedit existenţa unui raport de cauzalitate cu faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii.

De altfel partea civilă nu a formulat obiecţiuni la acel raport de expertiză.

La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul A.N.A.F. prin care se solicită aceeaşi sumă cu motivarea că plata accesoriilor ţine de executarea hotărârii, aspect ce se rezolvă pe cale separată, în cauză existând sechestru instituit asupra bunurilor inculpaţilor.

10. Faţă de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul K.M.F. şi a casa Decizia atacată numai cu privire la omisiunea aplicării art. 35 alin. (3) C. pen., referitor la pedeapsa complementară şi la pedeapsa accesorie aplicată acestui inculpat.

Rejudecând cauza în aceste limite se va dispune, în baza art. 35 alin. (3) C. pen., că inculpatul K.M.F. să execute pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Se va dispune limitarea pedepsei accesorii aplicată aceluiaşi inculpat în baza art. 71 C. pen., numai la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune respingerea ca nefondate a recursurilor declarate împotriva aceleiaşi decizii de partea civilă A.N.A.F. şi de inculpaţii M.H., Y.J., P.C. şi H.I. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariile pentru apărătorii din oficiu desemnaţi inculpaţilor M.H., Y.J. şi P.C. să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de către inculpatul K.M.F. împotriva deciziei penale nr. 697/ A din 13 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează Decizia penală atacată cu privire la omisiunea aplicării art. 35 al.3 C. pen. referitor la pedeapsa complementară de executat şi la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului K.M.F.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., stabileşte ca inculpatul K.M.F. să execute pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Limitează pedeapsa accesorie aplicată aceluiaşi inculpat în baza art. 71 C. pen., numai la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. şi inculpaţii M.H., Y.J., P.C. şi H.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu al intimatului inculpat A.F., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat H.I. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi M.H., Y.J., P.C. la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 7273/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 7337/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 6392/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 6856/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 6965/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 7273/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 7337/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 7356/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 392/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 2802/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs