ICCJ. Decizia nr. 767/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 767/2006
Dosar nr. 23558/1/2005
(nr. vechi 7404/2005)
Şedinţa publică din 6 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 65/ F din 20 octombrie 2005, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de L.A., L.L. şi F.E. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 16/P/2005.
Prin rezoluţia criticată, procurorul a constatat că infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pretins comisă de notarul public O.E., nu există.
Plângerea formulată în condiţiile art. 275 şi urm. C. pen., a fost respinsă de procurorul ierarhic superior prin rezoluţia nr. 729 din 13 iunie 2005.
Împotriva acesteia, petiţionarele au formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen., instanţei competente să judece fondul, în speţă Curtea de Apel Piteşti.
S-a susţinut în plângerea iniţială adresată Parchetului că notarul public O.E. a întocmit contractul de vânzare-cumpărare nr. 4842 din 10 noiembrie 2004 privind vânzarea suprafeţei de 2500 mp teren extravilan între R.I. şi nepoata acestuia R.S.E., având la bază acte de proprietate ce conţineau modificări şi fără a solicita vânzătorului să facă dovada publicităţii prevăzută de art. 6 din teza nr. 54/1998.
Prin aceste activităţi, notarul public ar fi creat un prejudiciu material petiţionarelor, care se află într-un litigiu civil cu R.I.
În urma cercetărilor, procurorul a constatat că notarul şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu, contractul de vânzare cumpărare având la bază documentele ce i-au fost prezentate şi care conţineau într-adevăr o modificare dar aceasta era certificată de persoana emitentă.
Curtea de Apel a considerat că plângerea petiţionarelor este nefondată, documentele avute în vedere de notarul O.E. fiind cu caracter obligatoriu, fiind suficiente pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4842 din 10 noiembrie 2004.
Împotriva sentinţei, petiţionarele L.A., L.L. şi F.E. au declarat recurs, fără a-l motiva.
Recursul este nefondat.
Atât soluţia procurorului, cât şi sentinţa criticată sunt temeinice şi legale.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că obligaţia notarului public era aceea de a examina legalitatea actelor prezentate, cât şi interpretarea dacă acestea sunt toate cele solicitate de dispoziţiile legale.
Este adevărat că unul din acte prezenta modificări la rubrica, „numai parcelă şi vecinătăţile N şi S", dar pe verso, acesta avea corecturi „conform fişei nr. 12148 din 26 august 2004", aparţinând organelor abilitate să o facă – O.C.O.T. Argeş, ceea ce a creat notarul neprezentând realitatea înscrisului prezentat.
Pe de altă parte, certificatul de rol fiscal nr. 5929 din 9 noiembrie 2004 şi adeverinţa de rol agricol nr. 13697 din 29 octombrie 2004 eliberate de Primăria Mioveni conţineau date ce se coroborau cu titlul de proprietate.
În acest context, notarul a avut reprezentarea realităţii actelor, iar legea nu o obligă să desfăşoare şi alte activităţi, considerând că nu există impediment la încheierea contractului de cumpărare, neprejudiciind astfel, cu intenţie, petiţionarele care au pe rol o cauză civilă cu R.I., referitoare la terenul în litigiu.
Infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. proc. pen., se săvârşeşte cu ştiinţă, intenţie directă, ceea ce în speţă nu s-a dovedit, astfel că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi soluţia procurorului sunt legale şi temeinice.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, cu obligarea petiţionarelor la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarele L.L., L.A. şi F.E. împotriva sentinţei penale nr. 65/ F din 20 octombrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurente să plătească statului sumele de câte 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 766/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 784/2006. Penal → |
---|