ICCJ. Decizia nr. 808/2006. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 808/2006

Dosar nr. 22118/1/2005

(nr. vechi 6680/2005)

Şedinţa publică din 7 februarie 2006

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1152 din 21 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul D.D.O., la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c), a art. 76 lit. b) şi a art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 49 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită sus-numitului inculpat, prin sentinţa penală nr. 1000/2005 a Judecătoriei Giurgiu, prin această hotărâre admiţându-se cererea de contopire formulată privind pedepsele de 6 ani şi 8 luni închisoare şi de 4 ani închisoare, aplicate prin sentinţele penale nr. 125 din 28 decembrie 2000 a Tribunalului Călăraşi şi nr. 2211 din 14 septembrie 2004 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.

În baza art. 271 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi a art. 76 lit. e) din acelaşi cod, inculpatul a fost condamnat la 15 zile închisoare şi s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de 49 zile închisoare, rămas neexecutat aşa cum s-a arătat mai sus.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/20000, s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 1.200 lei obţinută prin săvârşirea infracţiunii.

Totodată, în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a telefonului Nokia indisponibilizat prin dovada nr. 0011094.

Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La 6 iunie 2005, numitul M.G.G. a denunţat că de la o persoană poreclită T., identificată a fi inculpatul, el cumpăra droguri, activitatea, având loc în zona Valea Lungă din cartierul Militar din municipiul Bucureşti.

Ca atare, denunţătorului i s-a înmânat suma de 1.200.000 lei formată din 6 bancnote a 100.000 lei, două bancnote a 50.000 lei şi o bancnotă de 500.000 lei, capcanate cu acestea el urmând să cumpere 4 doze de heroină. După acest moment, cei doi s-au întâlnit, inculpatul predându-i patru punguţe conţinând câte o bilă praf maroniu în schimb primind suma de4 1.200.000 lei.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 213112 din 6 iunie 2005 a înscris că drogul era heroină.

Prinderea inculpatului imediat după efectuarea cumpărării drogului a relevat că suma în discuţie a fost găsită asupra lui şi corespunderea cu seriile bancnotelor capcanate.

Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, considerată a fi prea mare în raport de poziţia sa, sinceră pe parcursul fazelor procesului penal.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 809 din 24 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocate fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Recursul nu este fondat.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea acesteia se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Totodată, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Analizând, prin prisma acestor texte legale, modul în care instanţa a apreciat cuantumul pedepsei aplicate recurentului, se reţine că individualizarea s-a făcut cu luarea în considerare a pericolului social grav al faptei primordial în ce priveşte ierarhia criteriilor generale, limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, împrejurările în cares-a comis fapta, inculpatul fiind surprins în flagrant, dar şi persoana sa, faţă de care, deşi este recidivist, s-au reţinut circumstanţe atenuante cu consecinţa dispunerii unei pedepse mai blânde.

De asemenea, executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze scopul ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.O. împotriva deciziei penale nr. 809 din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 6 iunie 2005, la 7 februarie 2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 808/2006. Penal