ICCJ. Decizia nr. 784/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.784/2006
Dosar nr. 20088/1/2005
(nr. vechi 5665/2005)
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 331 din 30 iunie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul S.D., la 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.M.Z., suma de 20 milioane lei despăgubiri civile.
Totodată, s-a respins, ca nefondată, cererea de despăgubiri formulată de partea civilă C.M.
În temeiul art. 106 din OUG nr. 150/2002, inculpatul a fost obligat la plata, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare, a sumei de 9.104.886 lei părţii civile C.A.S. a judeţului Bacău.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
C.M., paznic la SC E. SA Tg. Ocna sustrăgea fier vechi din respectiva societate, îl dădea inculpatului spre valorificare, ei împărţindu-şi, adesea, banii obţinuţi de la SC R. Tg. Ocna.
La data de 28 septembrie 2004, după ce a consumat alcool, C.M., convins fiind că inculpatul îi datora bani pentru o cantitate de fier vechi, împreună cu G.I., s-a dus la domiciliul lui S.D. Aici, în întâmpinarea lui a ieşit O.M., concubina inculpatului, iar când şi acesta a apărut, cei doi s-au luat la ceartă. Inculpatul, mânuind o şipcă din lemn cu care venise în faţa lui C.M., l-a lovit în cap până când victima s-a prăbuşit la pământ. Aflat în această stare, C.M. a mai fost lovit, tot în cap, cu aceeaşi şipcă, intervenţia lui G.I. determinându-l pe inculpat să înceteze agresiunea.
A doua zi, victima a fost transportată la Spitalul Judeţean Bacău, decesul său survenind la 1 octombrie 2004.
Raportul de constatare medico-legală a reţinut că moartea lui C.M. a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă de calotă craniană cu hematom extradural şi intracerebral emisferic stâng consecutiv, operat şi reoperat.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita încadrare juridică a faptei, cu referire la reţinerea art. 175 lit. i) C. pen., precum şi nereţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi a altor împrejurări atenuante favorabile persoanei sale, cu consecinţa stabilirii unei pedepse mai mici.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 283 din 6 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare susţinute fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În primul rând, se reţine că motivele de nelegalitate şi netemeinicie susţinute de recurentul inculpat au fost analizate şi cu ocazia apelului declarat de acesta împotriva hotărârii instanţei de fond.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că în baza probelor administrate, instanţa fondului, corect, a reţinut că fapta inculpatului este infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., victima fiind lovită în stradă, loc public în accepţiunea art. 152 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv, fapta se consideră săvârşită „în public" atunci când a fost comisă „într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană". În acest sens, au fost declaraţiile martorilor O.M., G.I. şi declaraţia inculpatului de la urmărirea penală.
În ce priveşte nereţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., de asemenea, probele au demonstrat că victima nu a întreprins nici un act de provocare de genul violenţă sau altă acţiune ilicită gravă de natură a-l determina pe inculpat să fie tulburat, emoţionat sau să se teamă pentru viaţa sa sau a altei persoane.
Aceeaşi martori oculari O.M. şi G.I. au arătat că victima nu a provocat scandal, deci inculpatul nu a fost într-o asemenea stare psihică astfel încât acţiunea sa să constituie un răspuns la atitudinea victimei.
În altă ordine de idei, constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., cu a altora asemănătoare, nu justifică, prin ea însăşi, considerarea lor ca circumstanţe atenuante şi, în consecinţă, reducerea pedepsei.
Instanţa, în aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la elementele privitoare la persoana inculpatului.
În cauză, infracţiunea de omor calificat a fost săvârşită în condiţiile în care victima nu a avut nici un moment intenţia de a-l provoca pe inculpat, pericolul social al faptei fiind grav odată ce ea a dus la pierderea unei vieţi, iar împrejurarea că anterior faptei, inculpatul a mai fost condamnat, la data comiterii infracţiunii fiind în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), nu justifică aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 283 din 6 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 1 octombrie 2004, la 7 februarie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 767/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 785/2006. Penal → |
|---|
