ICCJ. Decizia nr. 785/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.785/2006
Dosar nr. 23365/1/2005
(nr. vechi 7307/2005)
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 398/ D din 14 septembrie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul R.V. la:
- 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) şi i), cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) C. pen.
Inculpatului i s-a interzis, după executarea pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat s-a dedus timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2005, la zi.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată R.C. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei scânduri cu dimensiunea de 120 cm lungime, 17 cm lăţime şi 25 mm grosime, folosită scaun la căruţă, bun proprietatea inculpatului, aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 109 C. proc. pen., a dispus păstrarea până la soluţionarea definitivă a cauzei a mijloacelor materiale de probă, respectiv, un fragment de pătură şi un plic care conţine fire de păr, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, poziţia 82/2005.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 480 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a constatat că inculpatul, la judecata în fond, a fost asistat de apărător ales.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus ca onorariul de avocat în sumă de 40 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu în cursul urmăririi penale, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul R.V. locuieşte în comuna Parincea, jud. Bacău.
Din căsătoria sa cu R.C. au rezultat mai mulţi copii.
Cei doi soţi şi cu deosebire inculpatul, s-au ocupat de creşterea copiilor, asigurându-le condiţii bune de creştere şi educaţie, fiecare urmând diverse forme de învăţământ în urma cărora au dobândit o calificare care să le asigure obţinerea unor venituri corespunzătoare pentru existenţa lor şi familiilor lor. De aceeaşi creştere şi educare s-a bucurat şi fiul lor, victima R.F. Dintre toţi copii, R.F. a avut un comportament necorespunzător, în sensul că era un consumator de alcool în cantităţi mari şi a rămas fără loc de muncă.
În ultima perioadă de timp R.F. s-a retras la casa părintească, convieţuind şi gospodărind cu părinţii.
În momentele în care victima consuma băuturi alcoolice avea un comportament agresiv, lovindu-şi părinţii, în special tatăl (inculpatul).
Pentru comportamentul său necorespunzător, R.F. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, precum şi la sancţiuni cu caracter contravenţional.
În ziua de 1 februarie 2005, inculpatul şi fiul său (victima), împreună cu vecinii lor I.C. şi P.N. s-au deplasat cu căruţa inculpatului la moara din localitatea Parincea pentru a măcina cereale.
La întoarcere, aceştia au consumat băuturi alcoolice atât la un bar din comună cât şi la locuinţele numiţilor I.C. şi P.N., după care victima a plecat din nou cu căruţa inculpatului la moară, fapt ce a determinat discuţii contradictorii între cei doi.
După ce s-a întors de la moară, victima nu a revenit cu căruţa în locuinţă, ci a mers la un bar din sat.
Văzând că fiul său întârzie, inculpatul a mers şi l-a găsit la bar, de unde au plecat cu căruţa spre casă.
În momentul în care se aflau pe DJ 252 în faţa porţii locuinţei, între cei doi au reînceput discuţii contradictorii, determinate de faptul că victima refuza să predea căruţa tatălui său, intenţionând să meargă iarăşi la moară.
Având în vedere opoziţia inculpatului, pe fondul discuţiilor contradictorii şi a consumului de alcool, dar şi a neînţelegerilor anterioare, victima l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feţei, lovitură în urma căreia aceasta a căzut în coşul căruţei, unde a continuat să-l bruscheze.
În aceste împrejurări, inculpatul, după ce a coborât din căruţă, a luat scândura folosită drept scaun în timpul mersului, cu care a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului.
În urma loviturilor primite şi datorită intensităţii acestora, victima a decedat.
Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că moartea victimei R.F. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziei cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fractura de bază de craniu.
Actul medical precitat a mai făcut precizarea că leziunile s-au produs prin lovirea victimei, extremităţii cefacelice reg. TP stg., cu obiecte contondente, urmată de căderea victimei pe partea stângă impact reg. temporală dreaptă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul R.V. care, prin apărător, a solicitat a se dispune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât fapta a fost comisă în condiţiile legitimei apărări, lovirea victimei fiind un act de apărare necesar la actele de violenţă exercitate asupra sa.
În subsidiar, a solicitat acordarea de eficienţă maximă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, prin reducerea pedepsei la minimul special permis de lege.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 362 din 15 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.V., pe care l-a obligat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se include şi suma de 100 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus la zi timpul reţinerii şi arestării preventive.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că prima instanţă a reţinut o corectă situaţie de fapt, pe baza căreia a stabilit vinovăţia inculpatului, dând faptei o încadrare juridică legală.
S-a mai arătat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a comis fapta ca urmare a agresiunii exercitată de victimă asupra sa, care îi era copil, fiind sub influenţa unei puternice emoţii, astfel că în mod judicios s-a reţinut că fapta a fost săvârşită în condiţiile stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Cu privire la apărarea inculpatului, potrivit căreia a comis fapta în stare de legitimă apărare s-a arătat că nu poate fi primită, întrucât probele de la dosar nu confirmă împrejurarea că acesta a săvârşit fapta în condiţiile art. 44 alin. (2) C. pen.
Referitor la cuantumul pedepsei, instanţa de apel a arătat că nu se impune a fi redusă, întrucât în cauză s-a dat eficienţa cuvenită circumstanţelor atenuante, coborând pedeapsa până în apropierea limitei minimă permisă de lege, care este de 5 ani.
Împotriva deciziei pronunţată de curtea de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.V. pe care a criticat-o pentru aceleaşi motive invocate şi la judecata în apel şi anume:
- în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât fapta a fost comisă în condiţiile legitimei apărări, riposta sa fiind un gest de apărare la atitudinea violentă a victimei, şi
- în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată a cărei reducere o solicită până la limita minimă permisă de lege prin acordarea de eficienţă maximă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa.
Recursul declarat de inculpatul R.V. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt conformă cu probele administrate în cauză, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare, pentru care s-a aplicat o pedeapsă just individualizată, dând eficienţa cuvenită circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, instanţa de apel confirmând în mod just legalitatea şi temeinicia acesteia.
În cauză, în mod justificat s-a reţinut că fapta nu a fost comisă în stare de legitimă apărare, din moment ce nu erau întrunite, cumulativ, toate cerinţele art. 44 alin. (2) C. pen., între care şi existenţa unui atac imediat, inculpatul lovind pe victimă după ce s-a ridicat din coşul căruţei, deci după ce atacul acesteia încetase, dar şi datorită faptului că atacul victimei nu prezenta un pericol care să ameninţe grav viaţa inculpatului, însăşi mijloacele folosite de victimă în atacul său, aplicarea de lovituri cu pumnul în faţă, nefiind în măsură să justifice o asemenea ripostă.
Prin urmare, în mod corect, în cauză nu s-a reţinut existenţa legitimei apărări, făcându-se, justificat, aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât într-adevăr, inculpatul a săvârşit fapta în condiţiile unei puternice emoţii şi tulburare cauzată de modul agresiv în care s-a comportat victima.
Nici cea de a doua critică prin care se solicită reducerea pedepsei la limita minimă prevăzută de textul incriminator nu este fondată.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, prima instanţa a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei, cărora le-a dat o eficienţă corespunzătoare, coborând pedeapsa până în apropierea limitei minime permisă de textul de lege incriminator, pedeapsă care în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.
Pentru considerentele mai sus arătate, având în vedere şi faptul că analizând Decizia atacată, în raport şi de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive, care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul R.V. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune în conformitate cu dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 362 din 15 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 1 februarie 2005, la 7 februarie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 784/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 807/2006. Penal → |
|---|
