ICCJ. Decizia nr. 807/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 807/2006
Dosar nr. 22106/1/2005
(nr. vechi 6674/2005)
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1478 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpaţii:
1. S.G., la 12 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 C. pen. şi art. 53 pct. 2 lit. a) din acelaşi cod, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe perioada de 5 ani.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000, acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse, s-a dispus revocarea beneficiului graţierii condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată sus-numitului inculpat prin sentinţa penală nr. 176 din 5 iulie 2001, rămasă definitivă la 18 iulie 2001, pentru aceasta aplicându-se suspendarea condiţionată a executării.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării aceleiaşi pedepse de 6 luni închisoare.
Conform art. 7 din legea menţionată şi a art. 83 C. pen., s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare alături de pedeapsa de 12 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 12 ani şi 6 luni închisoare.
În baza aceloraşi texte din Legea nr. 543/2002 şi art. 83 C. pen., s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei şi executarea pedepsei cea mai grea, de 12 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dispus executarea acestei pedepse rezultante, în regim de detenţie, potrivit art. 57 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe perioada de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. U.S.I., la 11 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 5 ani.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 11 ani şi 6 luni închisoare .
S-a dispus, de asemenea, executarea pedepsei în regim de detenţie, în condiţiile prevăzute art. 57 C. pen.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat sus-numitului inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe perioada de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 53 pct. 2 lit. b) din acelaşi cod, s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/20000 şi a art. 18 din aceeaşi lege, s-a dispus confiscarea unei oglinzi, a unei cartele telefonice, precum şi a cantităţilor de 3,830 gr. heroină şi 4,080 gr. heroină, acestea din urmă trebuind să fie distruse.
În temeiul art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2001 privind unele măsuri în domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri, s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre, A.N.A.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii S.G., poreclit G., G. şi U.S.I., poreclit C., C., consumatori de heroină, pentru a-şi procura drogul, se ocupau şi cu comercializarea acestuia, sens în care primul îl cumpăra de la diferiţi vânzători, iar ambii îl porţionau în locuinţa lui U.S.I., dozele astfel obţinute fiind date celor care se prezentau spre a le achiziţiona.
În acest context, începând cu luna martie 2003, S.G. a convenit cu coinculpatul U.S.I. să-i pună la dispoziţie locuinţa, în schimb promiţându-i heroină pentru a o consuma.
Convenindu-i propunerea, inculpatul a acceptat, după acest moment S.G. fiind cel care achiziţiona heroină, iar ambii o porţionau şi o vindeau fie din locuinţa lui U.S.I., fie din alte locuri, cumpărătorii anunţându-se telefonic.
În dimineaţa zilei de 14 mai 2003, inculpatul S.G. i-a spus coinculpatului de faţă fiind şi concubina acestuia, că va cumpăra heroină şi va reveni la locuinţa lui U.S.I., ceea ce s-a şi întâmplat, cantitatea procurată din zona Ferentari fiind de aproximativ 8 gr.
La aceeaşi dată, organele abilitate s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că apartamentul nr. 94 din str. Odobeşti se vindea heroină contra sumei de 250.000 lei doza, percheziţia locuinţei relevând existenţa unei oglinzi, a unei spatule, a 64 doze de heroină şi a 4 gr. heroină neporţionată, asupra inculpatului S.G. găsindu-se drog.
În timpul percheziţiei, la apartamentul menţionat, s-au prezentat R.F.A., A.A., aceştia dorind să cumpere heroină şi D.D., acesta din urmă pentru a-i da lui S.G. 250.000 lei pentru heroina cumpărată cu câteva zile înainte.
Împotriva sentinţei, ambii inculpaţi au declarat apeluri, motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit, a vinovăţiei lor, încălcarea dreptului la apărare al inculpatului U.S.I. cu ocazia reţinerii sale, inexistenţa transcrierii convorbirii telefonice reţinută în procesul-verbal, neconfirmarea rechizitoriului de către procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi neaudierea tuturor martorilor din lucrări.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 754 din 6 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Instanţa de apel, analizând, prin prisma probelor administrate la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească, inclusiv din oficiu legalitatea şi temeinicia sentinţei a reţinut că martorii nu au relevat alte împrejurări decât cele de la fond, iar inculpaţii nu au răsturnat proba, ei neexplicând cantitatea mare de drog găsită la percheziţie, parte porţionată în doze.
În ce priveşte motivele de apel invocate de inculpatul U.S.I., instanţa a reţinut că el a fost asistat de un apărător din oficiu, rechizitoriul nu s-a bazat pe existenţa vreunei convorbiri telefonice din care să reiasă activitatea infracţională a celor doi, procesul verbal de prindere în flagrant înscriind sesizarea din oficiu, iar rechizitoriul a fost confirmat de procurorul ierarhic.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpaţii, în termenul legal, au declarat recursuri, inculpatul S.G. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, sens în care se impune achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi i s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul U.S.I. şi-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. pen., astfel cum au fost detaliate în preambulul prezentei.
Recursurile nu sunt fondate.
Din analiza lucrărilor cauzei, se reţine că cercetarea judecătorească a evidenţiat, fără dubiu, starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor revăzute de art. 2 alin. (2) şi de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Faptul că inculpaţii şi martora R.F.A. au revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală nu are relevanţă odată ce retractările nu au fost motivate, iar celelalte probe amintite se coroborează.
Pe de altă parte, cererea inculpatului recurent U.S.I. de a fi trimis dosarul la procuror pentru completarea urmăririi penale, nu se justifică, în cauză urmărirea penală fiind completă, neexistând temeiuri pentru refacerea sau completarea acesteia, inculpaţii, în afara nerecunoaşterii de la cercetarea judecătorească neavând probe în susţinerile inexistenţei faptei sau lipsei lor de vinovăţie.
În ce priveşte apărarea inculpatului recurent U.S.I., că la data de 14 mai 2003, la aducerea la cunoştinţă a învinuirii, nu a fost asistat de un avocat, aceasta nu este reală, odată ce la fila dosarul de urmărire penală se atestă că apărarea i-a fost asigurată de avocatul P.P.V., desemnat din oficiu.
De asemenea, hotărârea instanţei de apel a fost motivată pe toate cazurile de apel formulate de inculpaţi, lucrările dosarului stabilind, fără dubiu, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
Pedepsele stabilite inculpaţilor, 12 ani şi 6 luni închisoare inculpatul S.G. şi 11 ani şi 6 luni închisoare inculpatului U.S.I. au fost individualizate prin luarea în considerare a tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), faptele săvârşite prezentând grad concret ridicat de pericol social, mărit şi de comiterea lor în concurs pentru S.G. reţinându-se şi faptul că mai suferise o condamnare şi ambii nu au cooperat pentru înfăptuirea actului de justiţie.
Executarea pedepselor prin privare de libertate va fi în măsură să realizeze şi scopul, acela al prevenţiei generale şi speciale, cum stipulează art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Conform art. 192 din acelaşi cod, inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.G. şi U.S.I. împotriva deciziei penale nr. 754/ A din 6 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedepsele aplicate, pentru inculpatul S.G., perioada executată de la 20 iunie 1996, la 19 iulie 1996, precum şi timpul arestării preventive de la 15 mai 2003, la 7 februarie 2006, iar pentru inculpatul U.S.I., timpul arestării preventive de la 15 mai 2003, la 7 februarie 2006.
Obligă pe recurentul inculpat S.G. la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentul inculpat U.S.I., la plata cu acelaşi titlu, a sumei de 120 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 785/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 808/2006. Penal → |
|---|
