ICCJ. Decizia nr. 796/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 796/2006
Dosar nr. 23394/1/2005
(nr. vechi 7322/2005)
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 20 septembrie 2005, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 6 din 11 ianuarie 1999 a aceleiaşi instanţe formulată de condamnatul S.C.C.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că cererea condamnatului, de a se reaudia coinculpatul L.F., condamnat în aceeaşi cauză, precum şi de audiere a martorului O.F., acesta cunoscând „anumite aspecte", nu constituie caz de revizuire a sentinţei penale nr. 6 din 11 ianuarie 1999, prin aceasta el fiind condamnat, printre altele, la 20 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 149 din 14 aprilie 1999, Curtea de Apel Bucureşti a redus pedeapsa aplicată, la 18 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 3679 din 21 octombrie 1999, Curtea Supremă de Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 149 din 14 aprilie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti.
S-a mai reţinut că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar cu referire la condamnatul L.F. şi la martorul L.F. (F., F.), nu există dovezi că ar fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Împotriva sentinţei, condamnatul revizuient a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea ei în sensul inexistenţei, în cauză, a vreunui caz de revizuire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 892 din 18 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, şi instanţa de apel reţinând că împrejurările susţinute de condamnatul revizuient ca fiind cazuri de revizuire, nu sunt prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Condamnatul revizuient, în termenul legal, a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, oral, el neindicând vreun caz de casare, sens în care a lăsat soluţia ce se va pronunţa, la aprecierea instanţei.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) – c) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere şi când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Alin. (2) al textului indicat, prevede că este motiv de revizuire cazul de la lit. a) dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de …. condamnare.
Susţinerile condamnatului, respectiv reaudierea coinculpatului condamnat L.F. şi audierea lui O.F. (F., F.), faţă de acesta reţinându-se că poziţia revizuienetului a fost aceea de a renunţa la audiere în faţa cercetării judecătoreşti (vezi încheierea pronunţată la 4 ianuarie 1999 – dosar nr. 3919/1998 al Tribunalului Teleorman). În realitate constituie încercări de a prelungi probatoriul, ceea ce nu este permis în calea extraordinară a revizuirii.
Odată ce apărările revizuientului au fost analizate la judecarea cauzei în fond, apel şi recurs, iar motivele invocate nu constituie cazuri de revizuire, recursul declarat fiind nefondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient S.C.C. împotriva deciziei penale nr. 892/ A din 18 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 789/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 820/2006. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
