ICCJ. Decizia nr. 857/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.857/2006
Dosar nr. 23673/1/2005
(nr. vechi 7461/2005)
Şedinţa publică din 9 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 80 din 4 aprilie a Tribunalului Olt, în baza art. 2 alin. (1), raportat la art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M.C. la 3 luni închisoare.
În baza art. 110 raportat la art. 861 C. pen., a fost suspendată pedeapsa sub supraveghere pe o durată de 2 ani şi 3 luni, din care 3 luni pedeapsă efectivă şi 2 ani interval de timp.
Tot prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 2 alin. (1), raportat la art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a fost condamnat şi inculpatul I.F.B. la 4 luni închisoare.
În baza art. 110 raportat la art. 861 C. pen., a fost suspendată pedeapsa sub supraveghere pe o durată de 2 ani şi 4 luni, din care 4 luni pedeapsa efectivă şi 2 ani interval de timp.
În baza art. 1101 raportat la art. 861 C. pen. şi art. 11 din OG nr. 92/2000, după împlinirea vârstei de 18 ani inculpaţii minori au fost obligaţi să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: Să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Olt; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de locuinţă, domiciliu sau reşedinţă, precum şi orice deplasare mai mare de 8 zile; cât şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice date de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-au pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 864 C. pen.
S-a constatat că întreaga cantitate de cannabis de 2,08 gr. a fost distrusă cu ocazia efectuării expertizei tehnice.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 882/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt au fost trimişi în judecată, în stare de libertate inculpaţii V.M.C. şi I.F.B. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
S-a reţinut că, în ziua de 13 octombrie 2004, cei doi inculpaţi după o înţelegere prealabilă, s-au deplasat în apropierea cartierului Clocociov, unde inculpatul I.F.B. cunoştea că pe un teren viran cresc plante de cannabis.
Inculpatul V.M.C. a asigurat pază, iar inculpatul I.F.B. a cules mai multe frunze de cannabis pe care le-a pus într-o pungă, după care s-au deplasat la Colegiul I.M. unde primul inculpat a mers la martorul R.L.T. care este agent de pază în cadrul acestei unităţi de învăţământ şi i-a oferit spre vânzare frunzele de cannabis pentru suma de 300.000 lei.
Martorul a anunţat organele din cadrul Jandarmeriei Române care au imobilizat pe inculpat, iar asupra acestuia au găsit cantitatea de 5, 5 gr. cannabis, care a fost trimisă spre expertizare, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 286939 din 19 octombrie 2004, rezultând că fragmentele vegetale aparţin genului cannabis, iar în proba în litigiu s-a pus în evidenţă, în urme substanţa THC psihotropă.
S-a reţinut că faptele inculpaţilor, astfel cum au fost expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, incriminată de dispoziţiile art. 2 alin. (1), raportat la art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Împrejurarea că fapta a fost săvârşită într-o unitate de învăţământ, constituie circumstanţa agravantă prevăzută de art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, ce a fost avută în vedere la individualizarea pedepselor aplicate fără a fi necesară schimbarea încadrării juridice în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.
Constatând îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a aplicat inculpaţilor pedepse cu închisoare pentru a atinge scopul preventiv educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., iar în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi dispoziţiile art. 100 C. pen., apreciindu-se că o măsură educativă dintre cele prevăzute de art. 101 C. pen., nu ar fi suficientă.
Avându-se în vedere concluziile referatelor de evaluare cu privire la cei doi inculpaţi şi perspectivele de reintegrare socială mari ale celor doi inculpaţi, vârsta acestora şi lipsa antecedentelor penale, instanţa de fond a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, s-a apreciat că pedepsele aplicate îşi pot atinge scopul şi prin suspendarea executării sub supraveghere în condiţiile art. 110 C. pen., raportate la art. 861 C. pen., inculpaţii fiind obligaţi să se conformeze măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă după împlinirea vârstei de 18 ani.
S-au pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că întreaga cantitate de cannabis de 2,08 gr. a fost distrusă cu ocazia expertizării tehnice.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi ambii inculpaţi.
În ceea ce priveşte apelul parchetului s-a criticat sentinţa instanţei de fond, ca fiind nelegală şi netemeinică, în mod greşit, reţinându-se circumstanţa agravantă prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, face parte din încadrarea juridică a infracţiunii, când în mod legal instanţa trebuia să condamne pe cei doi inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.
Cel de-al doilea motiv de apel priveşte faptul că măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen., trebuiau stabilite diferenţiat pentru cei doi inculpaţi, adică, de la data soluţionării cauzei numai pentru inculpatul I.F.B., major la această dată, iar pentru inculpatul V.M.C., de la data când acesta devine major.
Inculpatul V.M.C. a criticat sentinţa instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit acesta a fost condamnat la 3 luni închisoare cu aplicarea art. 861, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), raportat la art. 14 lit. c) din Legea 143/2000, deşi probele administrate în cauză nu au confirmat săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
S-a arătat că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a analizat o altă probă decât cea ridicată de agenţii constatatori şi care fusese sigilată cu sigiliul tip MI nr. 31470, cantitate 5,5 gr. în timp ce proba expertizată a conţinut 2,08 gr., purtând sigiliu tip MI nr. 31740.
Declaraţiile martorului R.L.T. sunt contradictorii, faţă de conţinutul acestora în faţa organului de urmărire penală şi respectiv în faţa instanţei de judecată, deşi inculpatul i-a spus că intenţionează să comercializeze nişte ceaiuri cu suma de 300.000 lei, nefiind vorba în nici un caz de frunze de cannabis, aşa cum s-a susţinut.
Faţă de probele administrate s-a susţinut că în mod greşit inculpatul a fost condamnat, solicitându-se achitarea inculpatului pentru această infracţiune, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a), raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Inculpatul I.F.B. a criticat, de asemenea, sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică, instanţa de fond făcând o greşită apreciere a probelor administrate pe parcursul judecăţii.
S-a menţionat că acest inculpat nu l-a însoţit pe inculpatul V.M.C., nici pentru a culege frunze de cannabis şi nici la şcoală, unde acesta a încercat să comercializeze frunzele conform înţelegerii avute cu martorul R.L., neexistând dovezi directe sau indirecte din care să rezulte că acest inculpat se ocupă cu procurarea şi respectiv comercializarea drogurilor.
În ceea ce priveşte declaraţia martorului F.C., acesta nu şi-a mai menţinut declaraţia dată la parchet, menţionând că acea declaraţie existentă în dosarul de urmărire penală a găsit-o scrisă de procuror, el semnând-o fără să o citească. Această declaraţie olografă prin care martorul F.C. a declarat cele arătate, nu a fost depusă la dosar, întrucât instanţa a motivat că la dosarul cauzei există declaraţia acestui martor.
S-a solicitat desfiinţarea sentinţei, iar în rejudecarea cauzei constatarea lipsei vinovăţiei acestui inculpat.
Prin Decizia penală nr. 74 din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 586/MF/2005, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii V.M.C. şi I.F.B. împotriva sentinţei penale nr. 80 din 4 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 5489/2004.
S-a desfiinţat sentinţa penală.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii V.M.C. şi I.F.B., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), raportat la art. 14 lit. c) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen., şi aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a stabilit că inculpaţii V.M.C. şi I.F.B. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, reţinând că aceştia ar fi cules şi ulterior oferit spre vânzare, frunze de cannabis, pronunţând o hotărâre de condamnare a acestora.
Astfel, din materialul probator existent la dosar, respectiv din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a reieşit că fragmentele vegetale transmise spre expertizare aparţin genului cannabis şi conţin substanţa psihotropă THC.
Instanţa a constatat că între fragmentele vegetale găsite asupra inculpatului V.M.C. şi cel transmise ca probă de organele de cercetare penală, nu există identitate, astfel, din procesul-verbal întocmit de organele de constatare nr. 611566 din 13 octombrie 2004, dosar urmărire penală a rezultat că „frunzele ce par a fi cannabis găsite asupra inculpatului au fost cântărite cu o balanţă farmaceutică, iar cantitatea de 5,5 gr. rezultată a fost introdusă într-un plic de culoare albă, sigilat cu sigiliu tip MI nr. 31470.
Această probă împreună cu procesele-verbale a fost transmisă organelor de cercetare penală, care au emis o rezoluţie motivată nr. A/3003139 din 18 octombrie 2004, pentru efectuarea expertizei tehnico-ştiinţifice.
În conţinutul acestei rezoluţii s-a precizat că se pune la dispoziţia Laboratorului de analiză fizico-chimică droguri din cadrul D.G.C.C.O.A. Bucureşti, un plic de culoare albă, sigilat cu sigiliu tip MI nr. 31740 cu un conţinut de „fragmente de material vegetal de culoare verde-oliv în cantitate de aproximativ 5,5 gr." S-a precizat că materialul se transmite prin delegat, iar delegatul I.P.J. Olt, P.A., predă reprezentantului D.G.C.C.O.A. Bucureşti o probă sigilată cu sigiliul tip MI nr. 36060, ce constă în „frunze de culoare verde oliv ambalate într-un plic de culoare albă cu masa brută de 5,85 gr. şi masă netă de 2,08 gr.
Această masă netă de 2,08 gr. a constituit obiectul de analiză a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 286939 din 19 octombrie 2004, care a concluzionat că „fragmentele vegetale, frunze de culoare verde oliv, sunt cannabis şi conţin tetrahidrocannabinol" proba fiind consumată în procesul analizei de laborator.
În baza concluziilor acestui raport, instanţa de fond a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, în sarcina celor doi inculpaţi.
Instanţa de apel a constatat că probele transmise de organele de cercetare penală spre expertizare ca privindu-l pe inculpatul V.M.C. şi anume 5,5 gr. sigilat cu sigiliul tip MI nr. 31740 înaintat prin delegat într-un plic alb cu sigiliu tip MI 36060, cantitate 2,08 gr., nu corespunde cu proba ridicată de agenţii constatatori lt. U.D. şi plt. B.S., în seara zilei de 13 octombrie 2004.
Această probă avea masă netă de 5,5 gr., iar sigiliul aplicat de aceşti agenţi a fost tip MI nr. 31470, aspect confirmat şi de adresa nr. 724028 din 26 octombrie 2005 emisă de Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Olt.
În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat că frunzele recoltate de inculpaţi nu aparţineau genului cannabis, ci eventual unei plante asemănătoare, respectiv cânepa sălbatică, fiind de notorietate faptul că în municipiul Slatina, S.C.C.O.A. a fost sesizat „în legătură cu apariţia unei plante asemănătoare cannabisului, dar care s-a demonstrat a fi cânepă sălbatică" (comisar D.D., şef S.C.C.O.A. - Olt în publicaţia G.O. din 15 septembrie 2005, pag. 4, ataşată la dosarul de apel).
În situaţia în care planta găsită ar fi fost cannabis (expertizarea fiind făcută la 6 zile de la recoltare), organele de cercetare penală ar fi trebuit să se deplaseze la locul indicat de inculpaţi şi reţinut ca atare în actul de sesizare, cartierul Clocociov, din municipiul Slatina, pentru efectuarea procesului-verbal de cercetare la faţa locului, a fotografiilor operativ judiciare pentru recoltarea probelor-martor în vederea susţinerii probaţiunii şi distrugerea presupuselor plante dăunătoare conform dispoziţiilor legale, acte de urmărire penală ce nu au fost îndeplinite după cum a rezultat din dosarul de urmărire penală.
Instanţa de apel a constatat că în cauza dedusă judecăţii, obiectul material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor, respectiv substanţa stupefiantă nu există şi ca atare nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsindu-i latura obiectivă, astfel că în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) au fost admise apelurile inculpaţilor, desfiinţată sentinţa penală şi în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi cei doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., pentru aceleaşi considerente expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanţa a respins, ca nefondat, apelul parchetului, văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o în sensul că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, cu privire la interpretarea probelor administrate ce a condus la greşita achitare a inculpaţilor V.M.C. şi I.F.B., în baza art. 1 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În motivarea recursului, parchetul a arătat că pe baza unei analize superficiale asupra probatoriului administrat în cauză, curtea de apel, în mod greşit a ajuns la concluzia că fragmentele vegetale (frunze) de culoare verde-oliv ambalate întru-un plic de hârtie de culoare albă a căror masă brută a însumat 5,85 grame, iar masa netă 2,8 grame care au fost predate de la D.A.I.S.G.P.R. de către inspector principal P.A. de la I.P.J. Olt nu ar corespunde cu masa netă de 5,5 grame consemnată în procesul-verbal de cântărire de către organele de cercetare penală, fila 6 dosar urmărire penală în faza iniţială.
Se consideră că eroarea constă în aceea, că în ziua de 13 octombrie 2004, când inculpatul V.M.C. a fost prins cu frunzele de cannabis, cântărirea s-a efectuat la Farmacia din municipiul Slatina, unde a rezultat cantitatea de 5,5 grame, iar când s-a efectuat cântărirea la sediul D.C.C.O.A. Bucureşti a rezultat o cantitate de 5,85 masă brută frunze şi 2,08 grame masă netă, justificată pe de-o parte chiar în procesul-verbal nr. 286939 din 19 octombrie 2004, unde se arată că abaterea standard a cântăririi conform specificaţiei tehnice a balanţei este +/- 0,01 grame, ceea ce este insignifiant în a face diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte masa brută a frunzelor de cannabis, proba fiind sigilată, plicul găsindu-se intact.
De asemenea, s-a criticat Decizia instanţei de apel şi sub aspectul motivării, apreciindu-se că nu ar mai fi trebuit a fi efectuate şi alte probe, respectiv fotografii judiciare, proces-verbal de cercetare la faţa locului, recoltarea de probe martor şi chiar distrugerea presupuselor plante dăunătoare, deoarece inculpaţii în faza de urmărire penală au recunoscut comiterea faptei, dând detalii amănunţite în legătură cu locul de unde au recoltat frunzele de cannabis, cartierul Clocociov din municipiul Slatina, aşa încât nu se impunea administrarea unor asemenea probe, solicitând admiterea recursului şi menţinerea hotărârii Tribunalului Olt.
În recurs, la dosar a fost depus un memoriu al mamei inculpatului V.M.C. respectiv V.A. în care au fost prezentate aspecte privind instrumentarea cauzei în cursul urmăririi penale, apreciind că fiul său a fost supus unor tratamente inumane până când a declarat că este vinovat fără a fi asistat de vreun avocat sau în prezenţa părinţilor, după ce acesta a scris declaraţia dictată, a fost chemată de acasă pentru ca să vadă că fiul său a scris de bună voie, fără să fie agresat o declaraţie, la parchet toate declaraţiile au fost scrise de către procurorul C.N., neconsemnându-se nimic din ceea ce fiul său a spus, nu i s-a permis să citească declaraţia, iar ea a fost ţinută în stradă şi deşi a cerut să i se arate proba i s-a precizat că se află la laborator, iar ulterior în instanţă s-a arătat că aceasta a fost distrusă la laborator, judecătorii la instanţa de fond s-au schimbat la jumătatea procesului, precum şi alte precizări. Memoriului anexat i-au fost ataşate fotocopii ale unor articole din presa locală.
La termenul de astăzi, procurorul, în concluziile orale, în dezbateri a susţinut motivele de recurs depuse în scris la dosar, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., referitoare la comiterea unei grave erori de fapt cu privire la interpretarea probelor administrate în cauză, ce a condus la greşita achitare a inculpaţilor, deoarece în cauză este vorba de cantitatea de 5,5 gr. cannabis, iar inculpaţii au recunoscut comiterea faptei, dând amănunte în legătură cu locul de unde au recoltat frunzele de cannabis, astfel că vinovăţia acestora a fost dovedită, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond, pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpaţilor, în sensul menţinerii sentinţei pronunţate de Tribunalul Olt.
Concluziile apărătorilor intimaţilor inculpaţi, ale procurorului, în replică, poziţia intimatei părţi responsabile civilmente V.A., precum şi poziţia inculpaţilor, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul parchetului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios şi temeinic motivat, instanţa de apel, în baza propriului examen asupra mijloacelor de probă administrate a stabilit nevinovăţia inculpaţilor V.M.C. şi I.F.B. în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), raportat la art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi, constatând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv obiectul material al infracţiunii, caracteristic laturii obiective.
Înalta Curte consideră că în cauză instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind în mod corect că în cauză nu s-a făcut dovada naturii drogului de risc, respectiv cannabis asupra frunzelor de cânepă găsite asupra inculpatului V.M.C., pe care acesta a încercat să le comercializate, agentului de pază R.L. al Colegiului Naţional I.M., cu suma de 300.000 lei, în ziua de 13 octombrie 2004, şi de la care au fost ridicate, acestea fiind culese, în prealabil de coinculpatul I.F.B., însoţit, fiind de primul inculpat, ce i-a asigurat paza, din zona cartierului Clocociov, respectiv de pe o alee ce uneşte strada Banului cu strada Sfântul Nicolae.
Astfel, s-a constatat existenţa unor neconcordanţe între proba ce a avut ca obiect frunzele ridicate de la inculpatul V.M.C., în ziua de 13 octombrie 2004, care au fost cântărite iniţial, în aceeaşi zi, în Farmacia A., cu un cântar, având masa de 5,5 grame şi sigilată cu sigiliul tip MI nr. 31470 (potrivit procesului-verbal de constatare şi procesului-verbal de cântărire penală), numărul sigiliului fiind diferit şi în rezoluţia parchetului, respectiv 31740 şi proba trimisă şi supusă analizelor Laboratorului de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P.R. ce a avut ca obiect fragmente vegetale (frunze) de culoare verde-oliv, cântărite cu o balanţă KERN (600 gr.), având masa brută de 5,85 grame şi masa netă de 2,08 grame, consumată integral în analiză, abaterea standard a cântăririi conform specificaţiei balanţei, fiind de 0,01 grame (conform procesului-verbal de predare, cântărire, primirea probei), probă sigilată cu sigiliul tip MI nr. 36060, găsit intact.
Din compararea menţiunilor cuprinse în mijloacele de probă mai sus arătate au rezultat în mod concret inadvertenţe, cu privire la proba ridicată şi aceea supusă expertizării, în scopul identificării naturii fragmentelor vegetale, respectiv a existenţei sau nu a substanţei psihotrope a cannabisului, datorate, în principal, modalităţii de securizare a autenticităţii acestora, prin numerele diferite ale sigiliului tip MI.
În consecinţă, nu se poate afirma cu certitudine că a existat o identitate între proba ridicată de la inculpat şi aceea supusă verificării analizelor de laborator, respectiv o unică probă, care a făcut obiectul expertizării, ceea ce a creat un dubiu asupra concluziilor constatării tehnico-ştiinţifice efectuate, care a stabilit că fragmentele vegetale (frunze) înaintate în cauză aparţin genului cannabis, în urme, evidenţiindu-se tetrahidrocannabinolul (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, în condiţiile în care masa probei expertizate, a fost de 2,08 grame, diferită de cea iniţială şi consumată în procesul de laborator.
Totodată, neadministrarea în cursul urmăririi penale şi a altor mijloace de probă cu privire la identificarea naturii fragmentelor vegetale ridicate de inculpat, respectiv recoltarea unor cantităţi din plantele respective, cu rolul de a fi comparate cu cele ridicate de la inculpat şi supuse şi acestea expertizării, efectuarea de fotografii judiciare a plantelor respective, în condiţiile în care chiar din procesul-verbal de constatare, a rezultat că a avut loc deplasarea la faţa locului, consemnându-se că „…Tot cu această ocazie ne-am deplasat împreună cu făptuitorul şi cu martorul asistent în zona cartierului Clocociov respectiv la locul de unde au fost culese frunzele şi găsite asupra făptuitorului. De la cel în cauză şi de la faţa locului nu s-au mai ridicat alte obiecte, înscrisuri sau valori.
Constatarea a început la orele 17,30 şi s-a terminat la orele 22,00, în condiţii de lumină naturală şi artificială…", a fost de natură să afecteze lămurirea completă a împrejurărilor faptice.
Înalta Curte nu poate avea în vedere susţinerea parchetului că în cauză nu au mai fost administrate şi alte probe faţă de recunoaşterea comiterii faptei de către inculpaţi, care au descris în amănunt împrejurările comiterii acesteia, în cursul urmăririi penale, deoarece valoarea probantă a declaraţiilor inculpaţilor făcute în cursul procesului penal este asigurată numai în măsura în care acestea se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, în condiţiile art. 69 şi 63 alin. (2) C. proc. pen.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 62 corelate cu art. 200 C. proc. pen., în prezenta cauză, în vederea aflării adevărului, organelor de urmărire penală le revenea obligaţia lămuririi acesteia sub toate aspectele, pe bază de probe, pentru a putea constata dacă era sau nu cazul să dispună trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi.
Totodată, Înalta Curte nu poate reţine apărarea formulată de inculpatul I.F.B., în sensul că inculpaţii nu ar fi autorii faptei, deoarece în cauză pe baza probelor administrate, respectiv chiar declaraţiile celor doi inculpaţi date în cursul urmăririi penale, declaraţia inculpatului V.M.C. dată în cursul cercetării judecătoreşti, la tribunal, coroborate cu procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de control sumar a rezultat că aceştia au cules şi oferit spre comercializare fragmente vegetale, respectiv frunze, în condiţiile arătate, fără însă a se dovedi că acestea reprezintă drog de risc, respectiv cannabis, fiind corect aplicată achitarea inculpaţilor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte apreciază că între percepţia materialului probator administrat şi soluţia pronunţată de către instanţa de apel există o deplină concordanţă, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Astfel, Decizia instanţei de apel, care, în rejudecare a pronunţat achitarea inculpaţilor, în condiţiile mai sus menţionate, este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Totodată, Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 74 din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie, privind pe inculpaţii V.M.C. şi I.F.B.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.M.C. în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 74 din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie, privind pe inculpaţii V.M.C. şi I.F.B.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.M.C. în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 835/2006. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 861/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
