ICCJ. Decizia nr. 789/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.789/2006
Dosar nr. 23349/1/2005
(nr. vechi 7299/2005)
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 310 din 27 iulie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat, între alţii, pe inculpatul S.M. la:
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) – c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar din pedeapsa de executat s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 aprilie 2005 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 36.000 lei.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 800.000 lei vechi, cu titlul de cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca suma de 1.400.000 lei, reprezentând onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului la urmărirea penală şi instanţa de judecată să fie suportată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Partea vătămată Ţ.I. şi inculpaţii S.M. şi N.S. (condamnat în cauză) locuiesc în aceeaşi comună.
În seara zilei de 13 aprilie 2005, în jurul orei 20,00, partea vătămată s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi şi cu numitul A.F. într-un bar din satul Oseşti, unde au consumat cu toţii, băuturi alcoolice. Costul băuturilor consumate a fost achitat de partea vătămată.
La un moment dat, partea vătămată a afirmat că vrea să-şi cumpere un casetofon de la un magazin din sat, respectiv A.F. A. SRL, motiv pentru care au înhămat la căruţă un cal aparţinând lui A.F. şi un cal proprietatea inculpatului S.M., după care, cu toţii, s-au deplasat la magazinul amintit unde partea vătămată şi-a cumpărat un casetofon.
Ulterior, numitul A.F. şi inculpatul l-au transportat pe Ţ.I. la locuinţa sa.
Partea vătămată a rămas acasă şi rezemat de prispa casei, asculta muzică la casetofon.
Între timp, celelalte trei persoane s-au deplasat la locuinţa lui A.F. unde au lăsat căruţa, proprietarul rămânând acasă.
Plecând de la A.F., pe drum, inculpatul N.S. i-a propus inculpatului să-i sustragă părţii vătămate banii pe care văzuse că îi are asupra sa.
După ce iniţial a refuzat propunerea, ulterior a acceptat-o, astfel că, cei doi inculpaţi s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate Ţ.I., intrând în curtea casei care nu era împrejmuită cu gard.
Inculpatul N.S. s-a apropiat de partea vătămată căreia i-a aplicat câteva lovituri cu palmele peste faţă, după care a început să-l controleze în buzunarele pantalonilor.
La solicitarea inculpatului N.S., inculpatul S.M. l-a controlat pe Ţ.I. într-unul din buzunarele pantalonilor unde a găsit suma de 1.100.000 lei, bani pe care i-a luat.
Deşi era în stare avansată de ebrietate, partea vătămată a încercat să se ridice, moment în care, inculpatul S.M. i-a aplicat o lovitură cu palma peste faţă.
După ce au luat banii, cei doi inculpaţi au părăsit curtea părţii vătămate, iar pe drum au constatat că suma luată de la aceasta era de 1.000.000 lei.
Pentru a putea împărţi banii, cei doi inculpaţi s-au deplasat la magazinul A.F. G., unde S.M. a cumpărat patru sticle cu bere şi o sticlă de ½ cu votcă, oferind la plată bancnota de 1.000.000 lei luată de la partea vătămată.
Restul banilor, inculpaţii l-au împărţit în mod egal, fiecăruia revenindu-i suma de câte 500.000 lei.
Ajuns acasă, inculpatul N.F. i-a dat concubinei sale suma de 300.000 lei.
În urma actelor de violenţă exercitate de inculpaţi, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.M. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o consideră prea severă, în raport cu contribuţia sa la săvârşirea faptei, datele ce caracterizează persoana sa, fără antecedente penale şi situaţia familială deosebită, solicitând reducerea acesteia.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 331 din 6 octombrie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul S.M., a casat hotărârea atacată în parte şi rejudecând cauza, a redus pedeapsa aplicată acestui inculpat de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, la zi, durata arestării preventive a acestuia.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, iar onorariul de avocat în sumă de 100 RON să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că în mod corect prima instanţă a apreciat că în favoarea inculpatului apelant se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, însă acestora nu li s-a dat o eficienţă corespunzătoare, având în vedere contribuţia efectivă pe care a avut-o acesta la săvârşirea faptei, împrejurarea că a acţionat la îndemnul inculpatului N.S., după ce, iniţial, refuzase propunerea, faptul că a stăruit în recuperarea prejudiciului, nu are antecedente penale, este tatăl a doi copii minori, soţia sa este însărcinată, iar pe parcursul procesului penal a avut o comportare sinceră, toate acestea fiind de natură a duce la concluzia că atingerea scopului pedepsei arătat în art. 52 C. pen., se poate realiza şi prin aplicarea unei pedepse mai mici.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pe care a criticat-o cu privire la greşita reducere a pedepsei aplicate inculpatului S.M., solicitând menţinerea pedepsei aplicate de prima instanţă, având în vedere pericolul social al faptei şi modul în care a fost săvârşită aceasta.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, raportat la contribuţia avută de inculpatul S.M. la comiterea faptei (la îndemnul inculpatului N.S.), datele ce caracterizează persoana acestuia şi lipsa antecedentelor penale, faptul că are în întreţinere doi copii minori, soţia este însărcinată, aşteptând să se nască un alt copil, dar şi poziţia sa sinceră pe întreg parcursul procesului penal se constată că reducerea pedepsei de instanţa de apel este justificată, existând suficiente temeiuri ca scopul pedepsei arătat în art. 52 C. pen., se poate realiza şi prin aplicarea unei pedepse mai reduse.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere şi faptul că, verificând Decizia atacată în raport şi de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 331 din 6 octombrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul S.M.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 14 aprilie 2005, la 7 februarie 2006.
Onorariul în sumă de 100 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 787/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 796/2006. Penal → |
|---|
