ICCJ. Decizia nr. 824/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.824/2006
Dosar nr. 30284/1/2005
(nr. vechi 7832/2005)
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 642 din 12 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Timiş a dispus condamnarea inculpatul L.C.A., la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Potrivit art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 197 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1120/2003 de Judecătoria Timişoara şi a dispus contopirea restului combinat cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.
Potrivit art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 RON către reprezentaţii legali G.P. şi G.H.C. cu titlu de despăgubiri civile.
Potrivit art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 50 E sau echivalentul în lei reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate de martorul M.I.
În sfârşit, s-a computat durata arestării şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut de instanţa de fond că, în data de 12 mai 2005, orele 6,45, inculpatul a pătruns în locuinţa părţilor vătămate G.P. şi H., a aplicat mai multe lovituri fiicei acestora G.T. în vârstă de 15 ani şi prin ameninţare cu un spray paralizant a sustras 1.300 dolari S.U.A., două inele din aur şi un ceas cu brăţara din aur pe care ulterior le-a vândut.
S-a mai constatat ca urmare loviturilor aplicate părţii vătămate S.T. a suferit leziuni care au necesitat 9 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii de furt şi violare de domiciliu, dar nu a recunoscut fapta de tâlhărie şi nici tentativa la infracţiunea de viol, motiv pentru care din cercetările efectuate s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul arătând că nu a intenţionat să comită o tâlhărie cu doar un furt.
Prin Decizia penală nr. 396/ A din 30 noiembrie 2005 s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Şi împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs reiterând acelaşi motiv ca în apel iar în subsidiar au cerut reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor examinate se constată că, situaţia de fapt precum şi vinovăţia inculpatului a fost judicios soluţionată în cauză, instanţele interpretând în mod corect probele existente la dosar.
Apărarea inculpatului în sensul că nu a intenţionat să comită o tâlhărie ci doar un furt, nu poate fi primită.
După cum s-a arătat în expunerea pe larg a situaţiei de fapt, inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa familiei G. şi folosind violenţa a procedat la deposedarea acestora de bani şi bunuri.
Totodată inculpatul a folosit şi un spray paralizant cu intenţia a anihila orice posibilitate de opunere, astfel încât încadrarea juridică a faptei de tâlhărie este cea corectă.
Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că au fost îndeplinite cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală şi împrejurările comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social ce concretizează tâlhăriile, frecvenţa acestora şi nu în ultimul rând persoana inculpatului care este recidivist.
Astfel, pedeapsa aplicată este de natură a asigura educarea şi reinserţia acestuia în societate, încât reducerea pedepsei nu se justifică.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Se va computa din pedeapsă timpul arestării preventive.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C.A. împotriva deciziei penale nr. 396/ A 30 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 25 mai 2005 la 8 februarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 822/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 825/2006. Penal → |
|---|
