ICCJ. Decizia nr. 816/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 55 din 11 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 3003/P/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului D.M.D., la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174,art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., și 5 ani închisoare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
în baza art. 211 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la 24 ianuarie 2004 la zi.
A fost admisă acțiunea civilă și obligat inculpatul la restituirea către partea civilă D.V.J.B.Z. a autoturismul marca Renault Megan de culoare gri metalizat, aflat în custodia I.P.J. Dolj, conform procesului verbal încheiat la data de 24 ianuarie 2004 de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
în baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a telefoanelor mobile marca NOKIA cu cartelă O. și marca Motorola cu cartelă V. indisponibilizate conform procesului verbal încheiat la data de 24 ianuarie 2004 de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 30.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
în luna iunie 2003, inculpatul D.M.D. a plecat legal din România în Spania. Timp de câteva luni Inculpatul a lucrat în mai multe localități din Spania iar în septembrie 2003 s-a stabilit în localitatea Carivena-Zaragoza locuind într-o casă părăsită, proprietatea lui V.P.G. situată la marginea localității și la aproximativ 200 metri de fostul depozit de băuturi alcoolice A.A.
în același imobil locuiau mai mulți cetățeni români, printre care și martorii 2, 4, 5, 6 care lucrau la tăiat de vie.
în anturajul inculpatului se afla și victima J.L.J.D., cu domiciliul în Zaragoza, cunoscut ca fiind homosexual și care obișnuia să meargă la casa unde locuiau românii, folosind autoturismul proprietate personală marca Renault Megane pentru a întreține, cu aceștia, relații sexuale.
Constatând că victima are autoturism, bani și bijuterii, inculpatul s-a hotărât să-și însușească aceste bunuri. Intenția sa a fost dezvăluită martorilor 4 și 6 care îi erau foarte apropiați, iar la începutul lunii decembrie 2003, a făcut rost de o frânghie de la martorul 5 fără să-i spună la ce o va folosi.
în după amiaza zilei de 20 decembrie 2003, inculpatul s-a aflat în compania victimei, imobilizând-o cu ajutorul unei frânghii după care a aruncat-o în bazinul dezafectat.
Din acel moment victima nu a mai fost văzută de nici o persoană iar, la data de 23 decembrie 2003, fiul său D.V.J.B. a sesizat dispariția tatălui său la organele de poliție.
Investigațiile efectuate de autoritățile spaniole au condus la identificarea cadavrului, în data de 21 ianuarie 2004, în bazinul dezafectat, cu înălțimea de 4,10 metri, confecționat din beton, în incinta fostului depozit de băuturi alcoolice A.A. din Carinena, al cărui proprietar este J.D.Z. din localitatea Zaragoza.
Medicii legiști ai I.M.L. din Aragon au stabilit că moartea numitului J.L.J.D. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic, consecința unui traumatism.
Materialul de urmărire penală administrat, a relevat faptul că victima a fost legată cu o frânghie de mâini și de picioare, i-a fost obturată gura cu o bandă adezivă iar apoi aruncată în bazin, de la o înălțime de 4,10 metri, împrejurări ce au condus la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția directă de a ucide.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, apărările sale fiind însă infirmate de probele administrate.
Prima instanță reține astfel că, cei 6 martori audiați de autoritățile spaniole, confirmă că victima obișnuia să frecventeze casa unde locuia inculpatul, întreținând relații sexuale cu acesta și cu ceilalți români care locuiau în același imobil.
Faptul că inculpatul făcea parte din anturajul victimei, rezultă și din aceea că, de la prietena inculpatului P.R., s-a ridicat un medalion din aur, stabilindu-se în urma anchetei că acesta făcea parte din colecția de eșantioane ale victimei.
Prezența inculpatului, în seara zilei de 20 decembrie 2003, în casa părăsită și faptul că a plecat împreună cu victima este confirmată de martorii 1, 2, 3 și 4.
De asemenea, martorii 4 și 6 au confirmat intenția inculpatului de a-i sustrage victimei autoturismul, procurându-și la începutul lunii decembrie 2003 o frânghie de la martorul 5.
Martorul 6 a relatat că, în seara zilei de 21 decembrie 2003, a fost sunat de inculpat spunându-i că se află în Italia cu autoturismul victimei iar după câteva zile a fost sunat din România fiind întrebat dacă autoritățile spaniole s-au sesizat despre dispariția cetățeanului spaniol și a autoturismului acestuia.
Inculpatul a introdus autoturismul în țară prin zona Nădlag, având plăcuțe false de înmatriculare, fapt ce a determinat instanța să aprecieze că autorul faptei a urmărit să ascundă intrarea în țară cu autoturismul victimei. La data de 24 ianuarie 2004, inculpatul a fost identificat pe raza orașului Craiova conducând autoturismul victimei.
Toate aceste argumente au creat convingerea instanței de fond că inculpatul D.M.D. este autorul omorului comis asupra victimei J.L.J.D., pe care l-a deposedat de autoturismul proprietate personală.
împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul D.M.D.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul laturii civile s-a arătat că instanța a omis să se pronunțe și cu privire la bunurile menționate în procesul-verbal care au fost reținute în vederea cercetărilor.
S-a criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul netemeiniciei, considerându-se că pedepsele aplicate sunt prea blânde în raport de gravitatea faptelor.
Inculpatul a solicitat desființarea hotărârii atacate și în cadrul rejudecării, achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174,art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., și tâlhărie prevăzută art. 211 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
De asemenea, a apreciat că pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe judiciare atenuante.
Prin decizia penală nr. 301 din 3 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 476/P/2005, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, majorându-se pedepsele la 20 ani închisoare, art. 174,art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., la 7 ani închisoare, art. 211 alin. (1) C. pen., și 2 ani închisoare, art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 185/2002.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest a inculpatului și a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la 24 ianuarie la zi.
S-a dispus restituirea către partea civilă D.V.J.B.Z. pe lângă autoturismul Renault Megane și a obiectelor aparținând acestuia, enumerate în procesul-verbal de la dosar urmărire penală precum și o trusă cu scule.
S-a dispus restituirea către inculpat și a bunurilor menționate în procesul-verbal din 24 ianuarie 2004.
Au fost menținute celelalte dispoziții.
A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.M.D. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 9, 14, 21 C. proc. pen.
în motivele scrise, inculpatul recurent a invocat necesitatea completării probatoriului prin administrarea probei cu martori (martori propuși la fond și în apel) precum și a unei expertize prin care să se stabilească dacă între autorul faptei și victimă a existat sau nu un contact fizic.
Recurentul inculpat a solicitat astfel casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare.
în subsidiar, a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul faptelor reținute în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată.
De asemenea, a reiterat motivele invocate în apel și anume schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 174 C. pen., art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., respectiv art. 211 C. pen., în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei.
în raport de lipsa antecedentelor penale, consideră că pedepsele aplicate sunt severe, putându-se reține în favoarea sa, circumstanțe judiciare atenuante și coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de textele ce incriminează faptele reținute în sarcina sa.
Sub aspectul laturii civile, recurentul inculpat a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 21 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei sub aspectul laturii civile și trimiterea cauzei la instanța de apel care a omis a cita partea civilă D.V.J.B.Z.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
în conformitate cu principiul liberei aprecieri a probelor, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în acea cauză penală.
în cauza de față, înalta Curte constată că instanțele, pe de o parte, au stabilit o stare de fapt ce reflectă realitatea, iar pe de altă parte, au făcut o analiză judicioasă probelor administrate în cele două faze ale procesului penal.
Prezumția de nevinovăție a fost înlăturată prin administrarea de probe certe, dovedindu-se fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului în raport de infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Astfel, la data de 23 decembrie 2003, autoritățile judiciare spaniole au fost sesizate de fiul victimei D.V.J.B.Z. despre dispariția tatălui său, J.L.J.D. și a autoturismului proprietatea acestuia marca Renault Megan de culoare gri argintiu.
Urmare cercetărilor efectuate de B.P.P.J. Zaragoza -Spania, s-a stabilit că victima frecventa un mediu social unde era cunoscut drept homosexual, întâlnindu-se în acest scop cu mai multe persoane de origine română cărora în schimbul relațiilor sexuale le oferea mâncare, băutură și bani.
în cadrul acestor investigații s-a stabilit un cerc de suspecți, printre aceștia regăsindu-se și inculpatul D.M.D., respectiv D.L.G. zis C. care locuiau într-o casă de țară veche și abandonată, vizitată de mai mulți homosexuali din localitatea Zaragoza.
Imobilul era situat în locul numit A.A., fiind o fermă ce fusese folosită pentru lucrările agricole, aflându-se la o distanță de aproximativ 200 m față de fostul depozit de băuturi alcoolice A.A.
Procedându-se la efectuarea unei percheziții în imobilul unde a locuit inculpatul D.M.D. împreună cu alte șase persoane de cetățenie română, B.P.P.C., în prezența martorilor protejați nr. 1 și 2, de naționalitate română, a ridicat o cămașă și un tricou pătate de sânge, confirmându-se de către martori, împrejurarea că victima a fost văzută, în data de 20 decembrie 2003, în timp ce părăsea imobilul. Aceasta era însoțită de inculpat și de numitul D.L.G. Martorul protejat nr. 2 a declarat, de asemenea, faptul că cei doi "au sustras autoturismul homosexualului spaniol și au transportat-o în România".
Ulterior, urmare informațiilor date de cei șase martori protejați, autoritățile judiciare spaniole au alcătuit un dosar cu 30 fotografii ale persoanelor suspectate, martorii recunoscându-l, fără nici un dubiu, pe inculpatul D.M.D. ca fiind persoana menționată cu numele D.
Potrivit declarației martorului protejat nr. 1, dată în fața judecătorului de instrucție rezultă că D.L.G. l-a sunat din Italia pe martorul protejat nr. 4, spunându-i că împreună cu inculpatul D.M.D. "L-au luat pe spaniol și ascuns. Nu i-au spus dacă era viu sau mort când l-au legat. Martorul 4 i-a spus că nu crede că l-au omorât înainte de a-l arunca. C. a plecat în Grecia iar D. a plecat în România".
De asemenea, același martor arată că scopul urmărit de inculpat a fost acela de a-i sustrage mașina.
Relatările martorului protejat nr. 2 sunt confirmate și completate de martorul protejat nr. 3. Potrivit declarațiilor acestuia, inculpatul și C. l-au sunat din Italia în data de 21 decembrie, inculpatul urmând a pleca cu autoturismul sustras în România iar C. în Grecia.
Mai mult, atunci când inculpatul a ajuns în România l-a sunat din nou, spunându-i că în mașină a găsit suma de 500 Euro. Cât privește imobilizarea victimei, martorul arată că cei doi l-au legat și l-au scos din mașină, bandajându-i gura cu o bandă adezivă.
Relativ la frânghia ridicată de autoritățile spaniole de la locul comiterii faptei, martorul protejat nr. 5 arată că inculpatul i-a cerut o frânghie la începutul lunii decembrie 2003 dar nu știe la ce a folosit-o.
Tot în faza de urmărire penală procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj a procedat la audierea martorului protejat nr. 6 care arată următoarele: "în luna noiembrie 2003 D. mi-a spus că intenționează să fure mașina unui cetățean spaniol iar ulterior l-am văzut și eu pe acel spaniol într-un autoturism Renault Megan de culoare gri, iar D. mi-a spus că aceea este mașina pe care vrea să o fure. în seara zilei de 21 decembrie 2003 D. m-a sunat pe telefon și mi-a spus că se află în Italia cu mașina spaniolului și că se îndreaptă către casa sa din Craiova.
Sustragerea autoturismului de către inculpat este dovedită și prin declarația martorului R.I., acesta fiind transportat de inculpat în țară, precum și prin aceea că, în data de 24 ianuarie 2004, inculpatul a fost identificat de organele de poliție pe raza municipiului Craiova, conducând autoturismul victimei.
De asemenea, potrivit datelor comunicate de I.J.P.F. Arad, rezultă că inculpatul D.M.D., figurează ca intrat în țară la data de 22 decembrie 2003, prin P.T.F. Nădlag, cu autoturismul marca Renault Megan împreună cu cetățeanul român R.D.
Cât privesc susținerile inculpatului, în sensul că a cumpărat autoturismul de la numitul C. instanțele au apreciat corect că acestea nu sunt confirmate de probe, inculpatul neputând prezenta nici o dovadă cu privire la autenticitatea actului sub semnătură privată.
în atare condiții, probele administrate în faza de urmărire penală cât și nemijlocit, direct de către instanța de judecată, dovedesc că inculpatul D.M.D. a efectuat acte preparatorii, după care a imobilizat victima, a aruncat-o în bazin cu scopul de a-și însuși autoturismul acesteia.
Prin urmare, cererile inculpatului de achitare, respectiv de schimbare a încadrării juridice a faptelor, din infracțiunile prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. a), raportat la art. 176 lit. d) C. pen., și art. 211 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., nu pot fi primite, faptele săvârșite întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie.
Nici motivul de recurs privind casarea hotărârilor, sub aspectul laturii penale, și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru audierea martorilor și efectuarea expertizei A.D.N. nu este fondat.
Relativ la audierea martorilor, înalta Curte constată că instanța de apel, prin încheierea din 9 mai 2004, a admis proba solicitată de inculpat privind audierea a doi martori. Au fost acordate 7 termene de judecată pentru ca inculpatul să prezinte acești martori iar la termenul de judecată, din 19 septembrie 2005, inculpatul, în prezența apărătorului ales, a declarat că renunță la audierea lor.
Cât privește efectuarea expertizei, înalta Curte apreciază că pot fi admise probe numai atunci când sunt aduse informații care să conducă la rezolvarea tuturor problemelor pe care le ridică fondul cauzei.
Cum în speță, starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului au fost dovedite, proba solicitată nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 67 C. proc. pen., nefiind concludentă și nici utilă cauzei.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat judicios prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind sancțiuni ce reflectă gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârșite de inculpat.
Nu se justifică reținerea în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante în condițiile în care este cercetat pentru săvârșirea altor fapte penale pe teritoriul Spaniei iar în cursul procesului a avut o poziție procesuală nesinceră, încercând să denatureze realitatea și să inducă în eroare organele judiciare.
Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 3859pct. 21 C. proc. pen., și invocat de inculpat, este însă fondat.
Potrivit textului, hotărârea este supusă casării atunci când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți.
în cauză, pe parcursul urmăririi penale, fiul victimei, D.V.J.B.Z. și-a manifestat intenția de a participa în proces în calitate de parte civilă, indicând adresa din Spania, Zaragoza.
Deși inculpatul a invocat lipsa de procedură cu partea civilă, aceasta nu s-a realizat nici la instanța de fond și nici în apel, împrejurare față de care hotărârea pronunțată este supusă casării cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
în cadrul rejudecării, se va dispune citarea părții civile, cu respectarea dispozițiilor art. 177 și următoarele C. proc. pen., și soluționarea cauzei în conformitate cu dispozițiile legale ce reglementează rezolvarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.
Pentru considerente expuse anterior, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., se admite recursul declarat de inculpatul D.M.D. împotriva deciziei penale nr. 301 din 3 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Va casa în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 55 din 11 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, numai în ceea ce privește latura civilă și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Dolj.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
în temeiul dispozițiilor art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 24 ianuarie 2004 la 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1040/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 630/2006. Penal → |
|---|
