ICCJ. Decizia nr. 831/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.831/2006
Dosar nr. 23561/1/2005
(nr. vechi 7405/2005)
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarul a sesizat organul de urmărire penală solicitând cercetarea numiţilor C.M. (judecător la Judecătoria Piteşti), P.M.A., B.M. şi D.A. (judecători la Tribunalul Argeş) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi 246 C. pen., motivat de faptul că, nu s-a reţinut corect situaţia de fapt şi nu i s-a admis cererea privind administrarea unor probe în dovedirea pretenţiilor sale.
Prin rezoluţia din 17 mai 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de C.M. şi respectiv P.M., B.M. şi D.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi 246 C. pen.
Împotriva rezoluţiei, petiţionarul a formulat plângere potrivit art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
S-a motivat că în speţă nu s-a comis vreo faptă prevăzută de legea penală, administrarea probelor într-o cauză dedusă judecăţii fiind atributul exclusiv al judecătorului.
Petiţionarul potrivit art. 2781 C. proc. pen., a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei nr. 148/ P din 17 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, reţinerea cauzei spre rejudecare şi condamnarea intimatelor pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 şi 289 C. pen.
Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa penală nr. 75/ F din 17 noiembrie 2005, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.A.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul a formulat recurs solicitând în scris, desfiinţarea rezoluţiei şi constatarea săvârşirii de magistraţii judecători a infracţiunilor comise.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond, judecând plângerea, a verificat rezoluţia de neurmărire penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei precum şi a înscrisurilor prezentate.
Din probele administrate în cauză rezultă că instanţa de judecată a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, menţinând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror.
Magistraţii judecători şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu fără a efectua acte prin care să vatăme interesele legale ale petiţionarului.
În cauză, făptuitoarele, în calitate de judecători, au apreciat asupra utilităţii concludenţei şi pertinenţei probelor solicitate de către petent astfel cum stabilesc dispoziţiile art. 167 alin. (1) C. proc. civ.
Soluţia instanţei civile a fost cenzurată pe calea recursului, instanţa de control judiciar confirmând legalitatea şi temeinicia acesteia.
Pentru considerentele arătate şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul petiţionarului în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.A. împotriva sentinţei penale nr. 75/ F din 17 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 828/2006. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 837/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
