ICCJ. Decizia nr. 837/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 837/2006
Dosar nr. 42/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Examinând recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 1410 din 18 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul L.I. de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 989 din 17 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi s-a dispus obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că, din ancheta socială, rezultă că familia condamnatului are o situaţie materială modestă, dar aceasta nu constituie o împrejurare specială în înţelesul art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Apelul declarat de condamnat a fost respins prin Decizia penală nr. 960 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Instanţa de apel a reţinut că în mod corect s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece motivele invocate de condamnat nu constituie împrejurări speciale, de natura celor indicate de lege.
Condamnatul a declarat recurs susţinând că nejustificat i s-a respins cererea.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., dispoziţii legale ce constituie temeiul cererii formulate de condamnat, întreruperea executării pedepsei închisorii se poate dispune, o singură dată, pe o perioadă de maxim 3 luni, numai când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa.
În speţă, din ancheta socială efectuată rezultă că părinţii condamnatului locuiesc într-un imobil proprietate personală compus din 2 camere, având condiţii bune de igienă, au un venit lunar de 700 RON din care cheltuiesc pe medicamente aproximativ 50 RON. Rezultă, de asemenea, că aceştia, în lipsa sprijinului financiar pe care îl primea de la condamnat, se descurcă mai greu cu banii, ducând o viaţă modestă.
Cum cele constatate cu privire la situaţia familiei condamnatului în mod evident, nu constituie o împrejurare specială în sensul dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., legal şi temeinic s-a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 960 din 8 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 831/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 866/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
