ICCJ. Decizia nr. 883/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.883/2006
Dosar nr. 23434/1/2005
(nr. vechi 7342/2005)
Şedinţa publică din 10 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 946 din 28 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 3287/2005, s-au dispus următoarele:
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la o pedeapsă de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 21 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul I.N. la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.
Conform art. 116 C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat măsura de siguranţă pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a revocat beneficiul liberării condiţionate dispusă prin OG nr. 18/2003 referitor la 220 zile neexecutate de I.N., în final executând 7 ani, 6 luni şi 220 zile de închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 14 şi 346 C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar, cei doi inculpaţi la plata către partea vătămată D.A.S. a sumei de 4.000.000 lei, despăgubiri civile.
S-a constatat că ambii inculpaţi sunt arestaţi în altă cauză, menţinând starea de arest a acestora.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare statului din care câte 400.000 lei pentru fiecare, onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în ziua de 15 iunie 2004, în jurul orelor 12,00, inculpatul B.S., ajutat de inculpatul I.N. a deposedat prin violenţă pe partea vătămată D.A. de un telefon mobil în timp ce se aflau pe str. Rotundă din Bucureşti.
În faţa instanţei, inculpaţii şi-au recunoscut vinovăţia şi s-au declarat de acord cu acoperirea prejudiciului.
În această împrejurare, prima instanţă a apreciat că în favoarea inculpatului B.S. se pot reţine circumstanţe atenuante în raport de care pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special, în timp ce faţă de starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul I.N. se impune o pedeapsă peste minimul ei special.
Pe latură civilă, au fost obligaţi cei doi inculpaţi la despăgubiri în cuantum de 4.000.000 lei către partea civilă D.A.S. cu titlu de c/val a bunului sustras.
Prima instanţă a dispus faţă de inculpaţi măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla pe raza localităţii în care au comis infracţiunea pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepselor principale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul I.N. În apelul parchetului a fost criticată hotărârea numai cu privire la inculpatul B.S., solicitându-se însă înlăturarea măsurii de siguranţă a interzicerii de a se afla în Bucureşti pentru ambii inculpaţi în condiţiile în care ei domiciliază în capitală.
Inculpatul I.N. a solicitat reducerea pedepsei aplicate apreciind că ea este prea aspră faţă de împrejurările reale ale comiterii faptei şi atitudinea lui pe parcursul procesului penal.
Prin Decizia penală nr. 846/ A din 3 noiembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 3449/M/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul I.N. împotriva sentinţei penale nr. 946 din 28 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 3287/2005 şi, prin extindere şi în favoarea inculpatului B.S.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 116 C. pen., faţă de ambii inculpaţi.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen., faţă de inculpaţi, din pedeapsa accesorie.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penate atacată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Atâta vreme cât inculpaţii au domiciliul în capitală şi locuiesc fără forme legale în comuna Pantelimon, jud. Ilfov, critica parchetului şi a inculpatului I.N. privind măsura de siguranţă ce le-a fost aplicată inculpaţilor, de a nu se afla pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepselor principale, a fost reţinută ca fiind justă de către instanţa de apel.
Totodată, instanţa de control judiciar a apreciat că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi conţine dispoziţii contradictorii ale considerentelor cu dispozitivul sentinţei, fapt pentru care a extins motivele de apel şi în favoarea inculpatului B.S. şi a interzis ambilor inculpaţi numai drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata stabilită de judecătorul fondului, în toate celelalte cazuri nefiind identificate situaţii de incompatibilitate sau nedemnitate.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut şi faptul că reducerea pedepsei solicitată de inculpatul I.N. în apel nu se justifică în raport cu starea de recidivă a acestuia şi cu perseverenţa infracţională pe care a manifestat-o.
Împotriva deciziei penale nr. 846/ A din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti au declarat recurs ambii inculpaţi, B.S. şi I.N., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului I.N. şi ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.S., din considerentele ce urmează:
În ceea ce priveşte recursul inculpatului I.N., Înalta Curte reţine că nu poate fi admis, având în vedere faptul că, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, inculpatul a mai comis infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie, pentru care s-au aplicat pedepse cu închisoare orientate la minim, suspendate condiţionat, iar una din ele graţiată. În atare condiţii, Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea pedepsei, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind individualizarea pedepselor fiind judicios aplicate în cauză.
Referitor la recursul inculpatului B.S., acesta vi fi respins ca inadmisibil.
Potrivit art. 3851 alin. ultim C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs, sentinţele în privinţa cărora părţile nu au folosit calea apelului, ori când apelul a fost retras, acestea putând declara recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
În cauză, inculpatul B.S. nu a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 946/2005 a Tribunalului Bucureşti, apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi al inculpatului I.N. fiind admise şi prin extindere şi în favoarea inculpatului B.S..
Prin Decizia penală nr. 846A/2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în calea de atac a apelului nu s-a modificat soluţia din sentinţă în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpaţilor, inclusiv inculpatului B.S.
În atare condiţii, neexercitarea căii de atac a apelului de către inculpat, are semnificaţia achiesării acestuia la soluţia pronunţată de instanţa de fond, asupra căreia nu se mai poate reveni prin utilizarea recursului, în condiţiile în care prin Decizia pronunţată în apel nu a fost modificată soluţia din sentinţă cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate.
Prin urmare, în raport cu aceste împrejurări recursul inculpatului B.S. va fi respins ca inadmisibil.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. şi ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 846/ A din 3 noiembrie 2005pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 3449/M/2005.
Constată că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 866/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 886/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
