ICCJ. Decizia nr. 866/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.866/2006
Dosar nr. 231/1/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33 din 28 noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins plângerea formulată de petentul N.I. împotriva rezoluţiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale din 17 iunie 2005 emisă în dosarul nr. 25/P/2005; din 28 iunie 2005 emisă în dosarul nr. 51/P/2005 şi din 19 iulie 2005 emisă în dosarul nr. 102/P/2005, dosare ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menţinând rezoluţiile atacate.
S-a reţinut, în fapt, că petentul N.I. a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva soluţiilor din 17 iunie 2005 emisă în dosarul penal nr. 25/P/2005 din 28 iunie 2005 emisă în dosarul penal nr. 51/P/2005 şi din 19 iulie 2005 emisă în dosarul penal nr. 102/P/2005 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea plângerii petentul a arătat că rezoluţiile au fost emise cu încălcarea dreptului său la apărare întrucât nu i s-a permis administrarea de probe şi nu s-a dispus audierea făptuitorilor.
A arătat că i s-a permis doar proba cu înscrisuri, iar dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., sunt neconstituţionale.
Instanţa de fond a reţinut sub aspectul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., invocate de petent, că această susţinere nu a fost motivată şi că dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., au făcut obiectul controlului de constituţionalitate, astfel că a apreciat că cererea petentului în acest sens nu poate fi reţinută.
În plus, s-a mai reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi nu cele ale art. 278 C. proc. pen., a căror neconstituţionalitate o invocă petentul.
În ce priveşte obiectul plângerii întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., s-a constatat că în dosarul penal nr. 25/P/2005 petentul a formulat plângere penală împotriva magistraţilor judecători A.T. şi R.M. din cadrul Tribunalului Suceava sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că judecătorul A.T. nu a redactat şi nu i-a comunicat sentinţa 1991 din 15 octombrie 2004 în termen de 5 zile de la pronunţare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 29/1990, iar judecătoarea R.M. nu a redactat şi nu i-a comunicat sentinţa 2163 din 10 decembrie 2004 în termen de 5 zile de la pronunţare şi a tergiversat nejustificat soluţionarea dosarului nr. 1793/COM/CA/2004.
Prin rezoluţia din 17 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii A.T. şi R.M. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motivat de faptul că după pronunţarea hotărârilor cei doi intimaţi, având calitatea de judecători au participat la alegerile electorale din toamna anului 2004 şi au făcut parte din birourile electorale.
S-a constatat că petiţionarul nu a contestat temeinicia şi legalitatea hotărârilor, invocând doar aspecte de ordin procedural care l-au nemulţumit, aspecte care nu au afectat fondul cauzei, astfel că nu s-a putut reţine producerea unei vătămări a intereselor acestuia.
Împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale a formulat plângere petiţionarul, iar prin rezoluţia din 6 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a respins ca neîntemeiată plângerea motivându-se că soluţia adoptată este legală şi temeinică.
Petiţionarul N.I. a mai formulat plângere împotriva judecătorului C.B., din cadrul Tribunalului Suceava, plângere ce a format obiectul dosarului nr. 51/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi în care petentul a susţinut că intimatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că prin încheierea de şedinţă din 17 februarie 2005 dată în camera de consiliu în dosarul nr. 212/COM/CF/2005 a atestat în mod nereal că nu există probe care să dovedească starea sa materială care să-l îndreptăţească a beneficia de dispoziţiile art. 77 C. proc. civ., iar prin anularea ca netimbrate a cererilor înregistrate în dosarele nr. 212/COM/CF/2005 şi 2312/COM/CA/2004 cu ştiinţă, intimatul, în cadrul atribuţiilor de serviciu i-a cauzat o vătămare a intereselor sale legale.
Prin rezoluţia din 28 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la infracţiunile reclamate, de fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor legale al persoanelor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi 246 C. pen., de către intimatul C.B., motivându-se în sensul că acesta a efectuat activităţile respective şi a întocmit actele în virtutea dreptului cu care a fost investit în funcţia pe care o îndeplineşte, respectând dispoziţiile legale, neexistând indicii care să ducă la concluzia că acesta a săvârşit vreo infracţiune.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat, de asemenea, plângere petentul nemulţumit de soluţia adoptată, iar prin rezoluţia din 11 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a respins, ca nefondată, plângerea reţinându-se că intimatul, în calitatea sa de judecător a pronunţat încheierile prin care a respins cererile petentului de acordare a asistenţei judiciare, cu respectarea dispoziţiilor art. 77 C. proc. civ. şi pe baza probelor existente la acel moment în dosarul cauzei, soluţiile de anulare a acţiunilor ca netimbrate fiind în conformitate cu dispoziţiile legale.
În fine, o ultimă plângere a fost formulată de petent împotriva judecătoarei V.O.D. din cadrul Judecătoriei Suceava, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că în funcţia pe care o îndeplineşte, judecând cauza ce a format obiectul dosarului nr. 8882/2004, în care petiţionarul N.I. a avut calitatea de reclamant, cu ştiinţă i-a încălcat acestuia drepturi procesuale de natură civilă cauzându-i o vătămare a intereselor.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin rezoluţia din 19 iulie 2005, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatând că în cauză nu există indicii de săvârşire a acestei infracţiuni, iar petiţionarul a formulat plângerea penală înainte de a fi judecat fondul cauzei respective, astfel încât susţinerile privind cauzarea unei vătămări a intereselor sale au caracter ipotetic.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca neîntemeiată, prin rezoluţia din 10 octombrie 2005, reţinându-se că judecătorul investit cu judecarea cauzei civile ce a format obiectul dosarului nr. 8882/2004 a întocmit actele permise de lege, iar soluţia care urmează a fi pronunţată va putea fi criticată de petiţionar numai cu ocazia judecării căilor de atac puse la dispoziţia sa de legiuitor.
Examinând rezoluţiile de neînceperea urmăririi penale atacate de petiţionar cu plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., prima instanţă a constatat că soluţiile adoptate de procuror sunt legale şi temeinice, fiind adoptate pe baza actelor premergătoare şi a verificărilor efectuate, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Cât priveşte susţinerile petiţionarului în sensul că i-a fost îngrădit dreptul la apărare şi la administrarea de probe, acestea au fost apreciate, ca nefondate, atâta timp cât din procesele verbale întocmite la 8 iunie 2005, în cele trei dosare penale de către organul de urmărire penală s-a consemnat refuzul petentului de a da declaraţii cu privire la plângerile penale pe care le-a formulat, acestuia nefiindu-i îngrădit în vreun fel dreptul de a propune şi administra probe în susţinerea plângerilor sale.
Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă a declarat recurs petiţionarul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând casarea acesteia şi pe fond infirmarea rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor, cu respectarea dispoziţiilor legale.
În motivele de recurs formulate de recurent acesta a reiterat susţinerile invocate în plângerile penale adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, considerând că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii sale pentru acordarea asistenţei judiciare gratuite şi că nu corespunde realităţii faptul că ar fi refuzat să dea declaraţii în faţa procurorului aşa cum s-a reţinut în rezoluţiile atacate dar şi în hotărârea primei instanţe.
A mai arătat petiţionarul că în realitate el a solicitat procurorului să-i pună la dispoziţie spre studiu declaraţiile intimaţilor pentru ca în raport de acestea să-şi poată susţine plângerile, însă i-a fost refuzată această solicitare.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările de la dosar în raport de criticile invocate cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de petiţionar este nefondat.
Din actele premergătoare efectuate în dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 102/P/2005, 51/P/2005 şi 25/P/2005 nu rezultă indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) de către intimaţii V.O.D., A.T., R.M. şi respectiv al infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) de către intimatul C.B.
Intimaţii în calitatea lor de magistraţi au soluţionat cauzele de natură civilă cu care au fost investiţi şi în care petiţionarul a avut calitatea de reclamant, respectând dispoziţiile procedurale în materie, motivându-şi hotărârile pronunţate (respectiv încheierile), iar aprecierea probelor şi temeiurilor legale avute în vedere de aceştia nu pot face obiectul unor fapte de natura celor imputate de petiţionar.
Ca atare, în mod temeinic şi legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus prin rezoluţiile atacate neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate, cu motivarea că nu există elemente care să contureze comiterea vreunei fapte penale de către aceştia, iar prima instanţă de asemenea, în mod corect a respins plângerea petiţionarului ca nefondată, menţinând soluţiile procurorului.
Aşa fiind, recursul formulat de petiţionar apare ca nefondat, astfel că va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.I. împotriva sentinţei penale nr. 33 din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 60 RON (600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 837/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 883/2006. Penal → |
|---|
