ICCJ. Decizia nr. 886/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 886/2006
Dosar nr. 30352/1/2005
(nr. vechi 7892/2005)
Şedinţa publică din 10 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mureş, prin sentinţa penală nr. 151 din 26 mai 2005, a condamnat pe fiecare din inculpaţii: K.C., M.G.Şt., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă din durata pedepsei timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 2 mai 2003 – 6 mai 2003.
A mai fost condamnat şi inculpatul S.D., zis R., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu art. 74, art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost revocat, potrivit dispoziţiilor art. 61 C. pen., beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 682 din 15 aprilie 2002 a Judecătoriei Tg. Mureş şi a fost dispusă contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 257 zile închisoare, cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 C. pen.
A fost dedusă din durata acestei pedepse timpul arestării preventive de la 2 mai 2003 la 6 mai 2003 şi a constatat că în prezent inculpatul S.D. este arest în altă cauză.
A constatat că partea vătămată M.R.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost dispusă confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 50.000 lei.
Au fost obligaţi fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.330.000 lei.
A fost respinsă cererea părţii vătămate privind obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare suportate de ea.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 1 mai 2003, inculpaţii K.C., M.G.Şt. şi S.D., după ce au consumat băuturi alcoolice pe raza localităţii Ungheni, s-au hotărât să se deplaseze în localitatea Chirileu la o discotecă. În jurul orelor 22,00, împreună cu alte persoane, au urcat în trenul personal 4015 care circula pe ruta Tg. Mureş – Războieni. În tren, inculpaţii şi martorii, s-au deplasat dintr-un vagon în altul până când au găsit locuri într-un compartiment unde se afla şi partea vătămată M.R.S.
Inculpaţii fără nici un motiv au început să o agreseze pe partea vătămată, apoi au lovit-o cu pumnii, inculpatul K.C. dându-i cu o sticlă în cap. Pentru a se apăra de lovituri partea vătămată şi-a pus rucsacul în cap. La un moment dat, în timpul altercaţiei, rucsacul i-a fost smuls din mâini de către inculpatul S.D. Imediat după acest incident inculpaţii au coborât în halta din Chirileu având asupra lor rucsacul părţii vătămate. Când s-a uitat în rucsac sau constatat că acolo se găseau acte, un spray şi un telefon mobil.
Instanţa de fond a reţinut că deşi inculpaţii au negat orice acţiune intenţionată asupra părţii vătămate probele administrate în cauză sunt de natură a forma convingerea că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de tâlhărie. Ca urmare, în drept, fapta a fost încadrată în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei.
La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cauză faţă de inculpaţii K.C. şi M.G.Şt. au fost reţinute şi circumstanţe atenuante.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat în termen legal apel inculpaţii K.C., M.G. şi S.D.
Inculpatul S.D. şi-a retras apelul, astfel că faţă de acesta urmează a se da eficienţă prevederilor art. 369 C. proc. pen. şi a se lua act de retragerea acestuia.
În motivele de apel invocate de către apărătorul inculpatului K.C. se solicită a se reţine în sarcina acestuia infracţiunea de lovire deoarece acest inculpat doar a lovit partea vătămată, neavând intenţia de tâlhărie. Ca urmare, solicită reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, prin aplicarea art. 81 C. pen.
În motivele invocate de apărătorul inculpatului M.G. se solicită achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracţiunii deoarece din probele administrate nu rezultă că inculpatul a comis fapta.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 176/ A din 2 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii K.C. şi M.G.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 151 din 26 mai 2005 a Tribunalului Mureş.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul S.D. împotriva aceleiaşi sentinţe penale nr. 151 din 26 mai 2005 a Tribunalului Mureş.
Cei doi inculpaţi K.C. şi M.G.Şt., nemulţumiţi şi de această decizie, în termenul legal, au declarat recurs, reluând motivele invocate în apelurile promovate iar în subsidiar, ambii au solicitat reducerea pedepselor.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se probele şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, Curtea reţine că vinovăţia recurenţilor inculpaţi e dovedită, iar încadrarea juridică este corespunzătoare activităţii infracţionale efectiv desfăşurată de fiecare.
Aşa fiind şi văzând că prin hotărârea atacată corect şi pe deplin dovedit se reţine şi modul de participare a fiecărui inculpat, la deposedarea prin violenţă a părţii vătămate, de acel rucsac şi pe care tot împreună l-au controlat pe peron, temeinic şi legal s-a constatat că, fapta comisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
De asemenea, justificat faţă de datele ce caracterizează persoana fiecărui făptuitor, s-au diferenţiat, după cuantum şi pedepsele iar prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante personale, au ajuns a fi, sub limita minimă, a textului de încriminare.
Pentru aceste considerente, hotărârea atacată va fi menţinută, ca legală şi temeinică sub toate aspectele, iar recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.G.Şt. şi K.C. împotriva deciziei penale nr. 176/ A din 2 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, în dosarul nr. 510/2005/P.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 100 RON), reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 883/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 887/2006. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
