ICCJ. Decizia nr. 850/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 850 din 8 februarie 2006
Prin încheierea în şedinţă publică de la 24 ianuarie 2006 pronunţată dosarul nr. 6898/2005, Curtea de Apel Iaşi, în calitate de instanţă de apel, a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului B.O. şi a amânat judecarea căilor de atac la data de 21 februarie 2006 având în vedere şi cererea de strămutare formulată în cauză de coinculpatul apelant N.C.P.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză a inculpatului în cursul urmăririi penale în baza art. 148 lit. b) C. proc. pen., cu începere de la 3 septembrie 2004 impun în continuare privarea de libertate avându-se în vedere condamnarea în primă instanţă la pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru infracţiuni grave prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., şi art. 84 pct. 1 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Prin recursul declarat în cauză de către inculpat în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., se solicită casarea încheierii, iar în rejudecare pe fond revocarea măsurii arestării preventive cu motivarea că fiind condamnat în primă instanţă nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică lăsarea în libertate a acestuia, încetând astfel una din condiţiile cumulative obligatorii ce justifică soluţia instanţei de apel.
Recursul este nefondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în baza art. 148 lit. b) C. proc. pen., întrucât i s-a imputat săvârşirea unor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând probe certe că lăsarea sa în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 662/2005 Tribunalul Iaşi a confirmat existenţa infracţiunilor de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave şi evaziune fiscală, ce au impus luarea măsurii arestării preventive, dispunându-se condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă principală de 8 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
În raport cu cele arătate, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă şi în prezent în cauză date fiind starea de nelinişte şi sentimentul de insecuritate în rândul societăţii civile, generate de rezonanţa socială negativă a faptului că persoane care au comis infracţiuni grave sunt lăsate în libertate după condamnarea acestora la pedepse severe cu exercitare în regim de detenţie.
În plus, hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraful 1 din C.E.D.O.
În consecinţă, încheierea atacată a fost legală şi temeinică iar recursul inculpatului a fost respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la 100 lei, din care 40 lei au reprezentat onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 839/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 851/2006 Penal → |
|---|
