ICCJ. Decizia nr. 851/2006 Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 851 din 8 februarie 2006
Prin încheierea din 1 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 33970/2/2005, s-a dispus în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpatului O.H., trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 şi de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 32 din acelaşi act normativ, reţinându-se că împreună cu M.M., a iniţiat, finanţat şi coordonat acţiunea în urma căreia au fost răpiţi, la 28 martie 2005, şi ţinuţi în captivitate, jurnaliştii M.J.I., S.M. şi O.O.
Tribunalul a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea inculpatului de libertate, în condiţiile în care, în faza de cercetare judecătorească, nu s-au luat încă declaraţii de inculpat şi nu s-au administrat nemijlocit probe. S-a reţinut că există indicii temeinice că inculpatul a comis mai multe fapte prevăzute de legea penală şi sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă, prin prisma naturii faptelor, a împrejurărilor în care au fost săvârşite şi a impactului deosebit asupra opiniei publice, pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reţinut, de asemenea, că instanţa nu poate aprecia asupra stării de sănătate a inculpatului doar pe baza susţinerilor apărătorilor atâta timp cât din adeverinţele emise de locul de deţinere rezultă doar că inculpatul nu poate fi adus la judecată din motive de sănătate iar expertiza medico-legal, dispusă pentru a se stabili dacă inculpatul suportă regimul de detenţie şi dacă poate participa la judecată, nu a fost încă efectuată.
Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia s-a susţinut că datorită stării precare de sănătate a inculpatului lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, aşa încât nu se mai justifică privarea în continuare de libertate.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive procedând conform art. 160b C. proc. pen. Aşa fiind, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere, menţinerea arestării preventive.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanţa a apreciat corect că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării şi că acestea impun privarea în continuare de libertate, astfel încât legal şi temeinic s-a menţinut arestarea inculpatului.
Starea precară de sănătate a inculpatului, care de altfel nu este stabilită de nici un act medico-legal care să confirme diagnosticul de neoplasm la care se face referire în „opinia expertală" depusă la dosar de apărătorii inculpatului nu este de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, lăsarea inculpatului în libertate.
Existenţa unei boli constituie motiv de revocare a arestării preventive, dar potrivit art. 139 alin. (34) C. proc. pen., şi nu art. 160b alin. (2) din acelaşi cod, numai dacă se constată, pe baza unei expertize medico-legale că aceasta nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a A.N.P.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 850/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 862/2006. Penal → |
|---|
