ICCJ. Decizia nr. 1287/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1287/2007
Dosar nr. 5720/1/2006
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 393 din 30 mai 2005, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpaţii:
- M.G.;
- P.M.I.;
la câte 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) – art. 76 C. pen. şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, s-a dedus, din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii de 24 de ore, din ziua de 12 octombrie 2004.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata despăgubirilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În seara de 4 octombrie 2004, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar, în timp ce inculpaţii se deplasau cu o căruţă spre satul Slobozia, observând două căruţe ce transportau saci cu porumb, au luat hotărârea de a sustrage sacii. În acest scop, s-au ascuns într-o pădure apropiată şi, în momentul apariţiei celor două căruţe, inculpatul M.G. i-a aplicat cu o bâtă mai multe lovituri părţii vătămate L.I., aflată în prima căruţă, după care împreună cu inculpatul P.M.I. au început să o lovească pe partea vătămată G.N., din a doua căruţă.
În timpul exercitării violenţelor asupra părţii vătămate G.N., după ce a intervenit verbal, pentru aplanarea conflictului, partea vătămată V.D., care se deplasa cu o bicicletă, a fost lovită de inculpatul M.G., fapt ce a determinat refugierea acesteia în pădure.
Ulterior, inculpaţii au sustras 9 saci cu porumb din căruţa părţii vătămate G.N., precum şi bicicleta părţii vătămate V.D. după care au vândut cei 9 saci martorei M.M., contra sumei de 500.000 lei.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 72 din 9 martie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea vătămată G.N. şi de către cei doi inculpaţi.
Prin recursurile declarate, recurenţii inculpaţi au solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor personale.
Recurentul inculpat M.G. a solicitat, totodată, aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.
Recursurile inculpaţilor sunt fondate, însă pentru alt motiv decât cele invocate.
În urma examinării lucrărilor dosarului, se constată că instanţele au aplicat, în mod greşit, dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Astfel, fapta inculpaţilor, a fost săvârşită prin multiple acte materiale, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, însă în aceeaşi împrejurare, la intervale scurte de timp, ceea ce caracterizează infracţiunea simplă şi nu cea continuată.
Drept urmare, recursurile inculpaţilor vor fi admise şi se vor casa cele două hotărâri referitor la greşita aplicare a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispoziţii care vor fi înlăturate.
Privitor la criticile recurenţilor inculpaţi, Curtea constată că instanţele au reţinut, în mod corect, fapta şi vinovăţia inculpaţilor, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat, în mod just, pedepsele aplicate.
La individualizarea pedepselor instanţele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat tâlhăria, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Instanţele au acordat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), individualizând, în mod just, pedepsele aplicate inculpaţilor, astfel că nu se impune nici reducerea acestora şi nici schimbarea modalităţii de executare.
Pentru aceste considerente, urmează a fi admise recursurile declarate de ambii recurenţi inculpaţi, a fi casată Decizia atacată şi sentinţa instanţei de fond, numai cu privire la greşita aplicare a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispoziţii care vor fi înlăturate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenţii inculpaţi P.M.I. şi M.G. împotriva deciziei penale nr. 72 din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 393 din 30 mai 2005 a Tribunalului Iaşi, numai cu privire la greşita aplicare a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispoziţii pe care le înlătură.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea recurenţilor inculpaţi, în sumă de câte 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 127/2007. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 1295/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
