ICCJ. Decizia nr. 139/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.139/2007
Dosar nr. 295/57/2006
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 305 din 19 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în dosarul nr. 4725/2005, a fost condamnat inculpatul P.E., la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în concurs cu art. 84 pct. 1.
Inculpatul a fost privat de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., inculpatul P.E. a fost obligat la plata în favoarea părţii civile SC U. SA a sumei de 4.030.031 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin infracţiune.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul P.E., prin actul notarial denumit „procură" a fost împuternicit să exercite atribuţiile de administrator al SC R.L. SRL Oradea.
În exercitarea mandatului inculpatul s-a deplasat la sediul SC U. SA Alba Iulia unde a făcut comandă de cumpărarea a unui număr de patru autovehicule marca Ifon cu dotările aferente, semnând şi contractul de vânzare cumpărare.
Astfel, în 8 decembrie 2000, inculpatul a achiziţionat un număr de 4 ifoane, fiind emisă factura fiscală pentru suma de 1.712.037 lei. Inculpatul a plătit în numerar suma de 100.000.000 lei, iar pentru diferenţa de 1.612.037.387 lei a emis fila C.E.C. seria BA 32600004776.
La data de 14 decembrie 2000, pe baza unui act adiţionat la contractul iniţial de vânzare-cumpărare, inculpatul a mai achiziţionat un număr de 6 ifoane, fiind emisă factura fiscală pentru suma de 2.568.056.081 lei şi în acest caz, inculpatului a plătit în numerar suma de 150.000.000 lei, iar pentru diferenţă a emis filele C.E.C. seria BA nr. 32600004777 având ca dată a emiterii 20 decembrie 2000 şi seria BA nr. 32600004778 având ca dată a încheierii ziua de 25 ianuarie 2001.
La data de 12 decembrie 2000 s-a introdus la plată fila C.E.C. seria BA nr. 32600004777 spre a se încasa suma de 35.000.000 lei. Întrucât, a doua zi inculpatul s-a prezentat la sediul societăţii solicitând retragerea filei C.E.C. spunând că are unele dificultăţi financiare, reprezentanţii SC U. SA au fost de acord cu propunerea acestuia, având convingerea că la data de 27 decembrie 2000 îşi vor putea încasa banii, sens în care aceştia au primit în schimb fila C.E.C. seria BA nr. 32600004779. Toate filele C.E.C. emise au fost introduse la plată, fiind însă refuzate pentru lipsă de disponibil.
Pentru a menţine în eroare reprezentanţii societăţii păgubite, inculpatul a girat în favoarea acestora o filă C.E.C. emisă de SC C.I. SRL Oradea, instrument de plată care, de asemenea a fost refuzat la plată datorită lipsei de disponibil.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul nu a putut fi audiat întrucât nu s-a prezentat, sustrăgându-se judecăţii. Au fost audiaţi martorii H.T., H.F. care au fost prezenţi la momentul încheierii înţelegerii inculpatului cu reprezentanţii SC U. SA.
Din probele administrate în cauză a rezultat în mod cert intenţia inculpatului de a induce în eroare reprezentanţa societăţii păgubite.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul P.E., care au criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, parchetul a criticat hotărârea pentru greşita încadrare juridică a faptei săvârşite de inculpat precum şi pentru greşita aplicare a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
În dezvoltarea orală a motivelor de apel reprezentantul parchetului a arătat că nu mai susţine primul motiv de apel, apreciind că încadrarea juridică a faptei a fost realizată.
Inculpatul P.E., a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate învederând instanţei că nu a fost citat în mod legal în faţa primei instanţe, iar în subsidiar a solicitat achitarea sa învederând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate precum şi din oficiu sub toate aspectele temeiniciei şi legalităţii Curţii de Apel a pronunţat Decizia penală nr. 184/ A din 8 iunie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, sentinţa penală prin care a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpat.
A fost desfiinţată sentinţa penală atacată numai sub aspectul cuantumului pedepsei complimentare şi procedând la o nouă judecare, a înlăturat din conţinutul art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), dispoziţiile referitoare la drepturile părinteşti prevăzute de lit. d) asupra acestui text de lege,
A fost interzis inculpatului pe durata pedepsei complimentare, conform art. 64 lit. c) C. pen., exercitarea funcţiei de administrator al unei societăţi comerciale.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor civile, întrucât inculpatul nu a comis nici o infracţiune care să afecteze raporturile de familie, drepturile sale părinteşti nu pot fi interzise, motiv pentru care apelul a fost admis fiind înlăturate dispoziţiile referitoare la interzicerea acestor drepturi.
Susţinerea inculpatului că nu a fost legal citat la judecătorie în fond a cauzei a fost considerată ca nefondată, reţinându-se că inculpatul a fost citat la adresa indicată de acesta respectiv în Oradea, str. C. Noia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 şi 21 C. pen.
Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în detalii în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât şi din oficiu în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi justiţie constată că recursul declarat de recurentul inculpat este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Astfel, Înalta Curte, reţine faptul că, la data de 15 martie 2003, a fost dispusă Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului P.E., în Decizia nr. 725/P/2003.
Ulterior, la data de 4 iulie 2005, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba a emis ordonanţa de redeschidere şi reluare a urmăririi penale. Urmare a acestui act a fost adus la cunoştinţa inculpatului la adresa din Oradea, str. C. Noica ap. 4, în loc de ap. 5, inculpatul fiind ulterior citat la adresa corectă şi prin afişare la Consiliul local în conformitate cu prevederile art. 177 C. proc. pen.
În faţa instanţei de fond inculpatul nu a fost prezent, fiind în permanenţă citat la adresa de domiciliu, fără a se avea în vedere procesul verbal aflat la dosarul de urmărire penală, din cuprinsul căruia rezultă că inculpatul nu mai locuieşte la adresa din Oradea, str. C. Noica nr. 2, ap. 5, jud. Bihor de aproximativ 10 luni de zile. Au fost omise a fi avute în vedere şi menţiunile din procesul verbal aflat la dosarul de fond (D. 4725/2005) în care se arată că „la adresa indicată locuieşte familia B.V., (..) inculpatul nefiind cunoscut la acea adresă, pe numele lui venind mai multe scrisori.
În raport cu cele învederate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile în materie referitoare la îndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul. În mod greşit instanţa de apel a reţinut că procedura de citare cu inculpatul a fost realizată în mod legal, respingând ca nefondat apelul declarat de inculpat. De fapt, procedura de citare a inculpatului pe parcursul judecării în fond a fost viciată, instanţa de apel procedând în mod greşit la respingerea apelului declarat de inculpat pentru aceste considerente.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va avea în vedere recursurile depuse la dosarul cauzei de apărătorul recurentului inculpat, reţinând că adresa corectă, unde urmează a fi citat, inculpatul P.E., în vederea îndeplinirii procedurii de citare, este aceea din municipiul Oradea, Aleea Călinului.
Faţă de cele învederate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa Decizia penală şi sentinţa penală atacată, şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond respectiv Tribunalul Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat P.E. împotriva deciziei penale nr. 184/ A din 8 iunie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 305 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Alba.
Trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Alba.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1385/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1416/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
