ICCJ. Decizia nr. 1644/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1644/2007
Dosar nr. 2842/1/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 martie 2007 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 4519/46/2006, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 302/2004 invocată de persoana extrădabilă T.S.
Conform art. 45 pct. 3 din Legea nr. 302/2004 a dispus prelungirea arestării provizorii a numitului T.S., cu încă 30 de zile, începând cu data de 31 martie 2007 până la 29 aprilie 2007.
În baza art. 29 pct. 5 din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 303 pct. 6 C. proc. pen., până la soluţionarea excepţiei, a suspendat judecarea cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond investită cu soluţionarea cererii de extrădare formulată de Ministerul Italian de Justiţie a reţinut că la termenul din 20 martie 2007, persoana extrădabilă, prin apărătorul său, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, acestea fiind considerate contrare dispoziţiilor art. 23 din Constituţia României.
În atare condiţii s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale şi în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei invocată.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 au legătură cu obiectul dedus judecăţii, numitul T.S. fiind arestat provizoriu în cursul procedurii.
De asemenea, excepţia a fost invocată de persoana extrădabilă, prin apărătorul său, şi deşi Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, totuşi aceste dispoziţii nu au fost declarate neconstituţionale.
Ca atare, s-a apreciat ca fiind admisibilă cererea formulată, susţinând însă că excepţia invocată este neîntemeiată.
Astfel, în vederea extrădării, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, permite arestarea provizorie a persoanei extrădabile, art. 45 alin. (3) din lege, măsură care se circumscrie garanţiilor constituţionale, deoarece poate fi dispusă numai de judecător, este reexaminată din oficiu la fiecare 30 de zile, durata totală a arestării este de maxim 180 zile putând fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Măsura arestării provizorii în vederea extrădării este identică cu măsura arestării preventive reglementată de art. 146 şi următoarele C. proc. pen., având aceeaşi natură juridică.
Raportându-se la dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, instanţa de fond, a constatat legalitatea şi temeinicia arestării provizorii aplicate numitului T.S. în vederea extrădării sale, considerând că se impune prelungirea acesteia cu încă 30 de zile.
Împotriva dispoziţiilor cuprinse în încheiere, privind prelungirea arestării provizorii, a declarat recurs persoana extrădabilă T.S., solicitând casarea acesteia pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, s-a apreciat că încheierea este lovită de nulitatea absolută fiind încălcate dispoziţiile privind compunerea instanţei. Sub acest aspect s-a apreciat că cererea trebuia soluţionată în complet format dintr-un singur judecător şi nu în complet de doi judecători, invocându-se ca temei de text prevederile art. 44 din Legea nr. 302/2004.
În acelaşi sens, recurentul, prin apărătorul său, a invocat greşita soluţionare a cererii în Camera de consiliu, fiind obligatoriu ca aceasta să fie soluţionată în şedinţă publică.
În ceea ce priveşte dispoziţia privind prelungirea măsurii arestării provizorii, s-a reţinut că din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că persoana extrădabilă s-ar sustrage de la executarea hotărârii pronunţată de autorităţile judiciare din Italia iar pe de altă parte numitul T.S. a fost arestat de la 21 noiembrie 2006 nefiind justificată prelungirea acestei măsuri.
Înalta Curte, examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte compunerea completului investit cu soluţionarea cererii de extrădare, Înalta Curte constată critica neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 „cauzele date, potrivit legii, în competenţa de prima instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în completul format dintr-un judecător cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. XIII din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 „la data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziţie contrară se abrogă", legiuitorul folosind ca tehnică juridică abrogarea expresă indirectă.
Interpretând dispoziţiile legale enunţate, dispoziţii cuprinse într-o lege organică intrată în vigoare ulterior Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, rezultă că, începând cu data de 25 iulie 2005, judecarea cauzelor, date, potrivit legii, în primă instanţă în competenţa curţilor de apel, se judecă în complet format dintr-un singur judecător.
De asemenea, se constată că dispoziţiile prevăzute de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 nu au fost modificate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 224/2006, astfel încât rămâne în vigoare modificarea survenită prin Legea nr. 247/2005, cererile de arestare provizorie în vederea extrădării precum şi cele de prelungire a acestei stări urmând a fi soluţionate în complet format dintr-un singur judecător.
În sensul celor invocate anterior s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin Decizia nr. XXXVII din 11 decembrie 2006.
Sub aspectul publicităţii, a doua critică invocată de recurent, Înalta Curte reţine că legea procesual penală, art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sancţionează cu nulitatea absolută încălcarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată nu şi cele referitoare la nepublicitatea acesteia, în acest caz putând opera doar nulitatea relativă.
Nulitatea relativă este luată în considerare numai dacă a fost invocată de către cel căruia i s-a produs o vătămare în drepturile sale procesuale, acesta având obligaţia să dovedească existenţa vătămării produse prin încălcarea legii cu ocazia efectuării actului procesual sau procedural.
Cum recurentul nu a făcut o astfel de dovadă, critica acestuia, sub acest aspect, nu poate fi primită.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie în vederea extrădării, în cursul soluţionării cauzei, instanţa, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, prelungirea acesteia ori înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
Cum în speţă nu au intervenit alte elemente de natură a le modifica pe cele avute în vedere iniţial la luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, recurentul fiind urmărit de autorităţile judiciare italiene pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie, vătămare corporală şi sechestrare de procuror, Înalta Curte apreciază ca fiind legală dispoziţia instanţei de fond privind prelungirea arestării provizorii a numitului T.S.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă T.S. împotriva încheierii din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, în dosarul nr. 4519/46/2006.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă T.S. împotriva încheierii din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 4519/46/2006.
Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1618/2007. Penal. Extrădare activă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 165/2007. Penal. Revocarea măsurii preventive... → |
|---|
